De ce a fost nevoie să împrumute vase de la egipteni?

Articolul nr. 14, 1986

Este scris (Exodul 11;2-3): „Vorbeşte acum la urechile poporului, ca fiecare bărbat să împrumute de la vecinul său şi fiecare femeie de la vecina ei, vase de argint şi vase de aur. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor”.

Înțelepții noștri au spus (Berachot, 9b): «Ucenicii lui Rabi Yanai au spus: ’Faceți!’ înseamnă ’Vă rog’. Creatorul i-a spus lui Moise: „Te rog, mergi și spune-le, poporului Israel, să împrumute de la egipteni vase de argint și vase de aur, pentru ca drepții să nu spună: ’El a respectat, „Și ei i-au înrobit și i-au asuprit” dar  El nu a respectat „Și vor ieşi de acolo cu mari bogăţii”’».

Acest lucru este uimitor. Dacă Creatorul ar fi vrut să-și țină promisiunea făcută lui Avraam, așa cum este scris: „Și pe urmă vor ieși cu multe posesiuni”, nu ar fi putut să îmbogățească poporul Israel fără ca ei să împrumute vase de la egipteni? Pare a fi o fraudă, pentru că, în aparență, ei au împrumutat inițial prin înșelăciune, adică fără să intenționeze să le dea înapoi.

De asemenea, ar trebui să înțelegem de ce Creatorul i-a spus lui Moise să implore Israelul să împrumute vase de la egipteni, așa cum se spune mai sus, că „Faceți!” înseamnă „Vă rog”. De asemenea, ce este această implorare? Pare că înseamnă că El a știut că ei vor obiecta, așa că l-a rugat pe Moise să vorbească cu Israel. Astfel, trebuie să înțelegem motivul pentru care Israel a obiectat față de acest lucru.

De asemenea, trebuie să înțelegem cuvintele: „Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor”.  Cum putem înțelege un astfel de lucru, care este complet contradictoriu? Deși orice este posibil din punctul de vedere al Creatorului, la modul literal este greu de înțeles, așa cum este scris (Exodul 1;12): „Dar, cu cât îi asupreau mai mult, cu atât ei se înmulțeau și se răspândeau mai mult, iar ei i-au detestat pe copiii lui Israel”. Înțelepții noștri au spus: „Asta arată că ei erau ca niște spini în ochii lor” (Suta, 11).

Rezultă că din spini, adică deoarece le era imposibil sa suporte poporul Israel și pentru că-i vedeau ca pe niște spini, acum ei s-au schimbat radical și poporul Isarel a căpătat trecere înaintea egiptenilor. 

În promisiunea făcută de către Creator lui Avraam: „Și pe urmă vor ieşi de acolo cu multe posesiuni”, ar trebui să înțelegem întreaga chestiune prezentată acolo (Geneza 15; 7), «Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau această ţară drept moștenire”. Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi moșteni?”  Şi Domnul a zis lui Avram: …„Să ştii cu siguranță că descendenții tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor, că vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani ... şi pe urmă ei vor ieşi cu multe posesiuni”».

Și aici trebuie să înțelegem răspunsul pe care l-a primit Avraam la întrebarea: „prin ce voi cunoaşte că o voi moșteni”, deoarece răspunsul Creatorului la această întrebare a fost așa cum este scris: „Și El a zis lui Avram: „Să ştii cu siguranță că descendenții tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor, că vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani ... şi pe urmă ei vor ieşi cu multe posesiuni.” Astfel, întrebarea era despre garanții asupra moștenirii, iar răspunsul a fost că garanția era că poporul Israel va fi în exil. Dar exilul este o garanție pentru moștenirea pământului?

Baal HaSulam a explicat înțelesul acestei întrebări: Se știe că nu există lumină fără Kli [vas]. Asta înseamnă că este imposibil să primim umplere dacă nu există o lipsă. Lipsa este numită Kli, iar când Avraam a văzut ceea ce a vrut să le dea Creatorul copiilor săi, el a spus: „Nu văd că fiii mei vor avea nevoie de această moștenire spirituală a pământului”. El a spus: „Dacă primesc o iluminare mică vor fi mulțumiți, deoarece cel mai mic grad din spiritualitate aduce mai multă încântare decât toate plăcerile corporale din lume. În consecință, atunci când vor primi o iluminare mică, ar putea crede că nu există grade mai mari decât ceea ce au atins deja și prin urmare, nu vor mai simți nevoia de a cere altceva”.

Și de aceea întrebarea lui Avraam pentru Creator a fost: „De unde voi ști că ei vor simți nevoia de a moșteni pământul spiritual?” Astfel, el a cerut Creatorului să-i spună cum se poate întâmpla ca ei să aibă lumină fără Kli. Avraam a înțeles că Domnul dă lumina, dar Kelim[vase], adică o dorință de lumini mai mari decât au primit deja, cine-i poate face să vadă că trebuie să obțină o urcare mai mare decât cea pe care o simt acum?

Există o regulă în spiritualitate că orice lucru spiritual care vine la om îl face să simtă o deplinătate absolută, din moment ce spiritualul este un sentiment complet, fără deficiențe. În caz contrar, nu este considerat „spiritual”, pentru că numai într-o materie corporală poate fi plăcere și totuși să simțim că există o plăcere și  mai mare. În spiritualitate nu este așa.

Astfel, Avraam s-a întrebat cum și prin ce mijloc vor simți ei nevoia de a cere de la Creator să le dea gradele mari numite „moștenirea pământului”. El a spus că răspunsul pe care i l-a dat Creatorul este: „Să știi cu certitudine că descendenții tăi vor fi străini într-o țară care nu este a lor”, ceea ce înseamnă că de aici, adică din exilul din Egipt, ei vor simți nevoia de a-I cere Creatorului să le dea mai multă putere de fiecare dată.

Motivul este că, atunci când omul începe să avanseze în lucrarea Creatorului și dorește ca toate acțiunile sale să fie în scopul de a dărui, vede că nu poate birui. În acel moment îi cere Creatorului să-l ajute, așa cum spuneau înțelepții noștri: „Cine vine să se purifice este ajutat”, iar Sfântul Zohar întreabă: „Cum este ajutat? Cu un suflet sfânt”.

Într-adevăr, tot ce au biruit în muncă s-a scufundat în pământ, așa cum spune el despre ce au construit ei în Pitom și Ramses. Adică, în fiecare zi trebuiau să înceapă din nou lucrarea, pentru că tot ceea ce construiau se ducea în abis iar ei vedeau mereu că era ca și cum nu ar fi început niciodată să lucreze, pentru că nu-și mai aminteau nici un cuvânt din Tora care să se refere la muncă și se gândeau: „Unde este munca noastră, eforturile pe care le punem în muncă? Unde s-au dus?”

Este chiar mai greu de înțeles cum de-a putut înghiți Klipa [coaja] lui Faraon toată lucrarea lor, până la punctul în care ei nu au mai simțit că s-au angajat vreodată în slujirea Creatorului, că scopul lor a fost acela de a atinge deplinătatea, că știau ce-și doresc. Dintr-o dată, ei au ajuns într-o stare în care au uitat totul și nici o Reșimo [amintire] nu a mai rămas în ei din munca lor.

Toate acestea s-au întâmplat intenționat. Creatorul a pregătit o Klipa în acest scop pentru a-i păstra în mod constant într-o stare de început. Se știe că toate începuturile sunt grele, de aceea ei vor fi forțați să-i ceară Creatorului să-i ajute, după cum s-a spus mai sus, „Cine vine să se purifice este ajutat” și așa cum spune sfântul Zohar, că de fiecare dată ei primesc un „suflet sfânt”, care este o forță de sus, adică de fiecare dată ei primesc completări pentru suflet. Ele se acumulează într-o cantitate mare, căci, așa cum se știe, „Ceea ce este dat din cer nu este luat înapoi” (Hulin 60).

Cu toate acestea, deși fiecare iluminare primită de sus se îndepărtează pentru moment, în cele din urmă, când el completează cantitatea de muncă pe care trebuie să o facă, ca în „Tot ceea ce este în puterea mâinii tale să faci, fă”, el primește dintr-o dată tot ce primise pe rând. El crezuse că totul a mers la Klipot, dar apoi primește totul înapoi.

Conform celor de mai sus, rezultă că tot exilul din Egipt a avut ca scop primirea Kelim [vase], pentru ca ei să aibă nevoie de marile lumini numite „moștenirea pământului”. De aceea Avraam era mirat și spunea că nu vede că fiii lui vor avea nevoie de aceste lumini mari. Și din moment ce nu există lumină fără Kli, rezultă că deși există dorința de a le fi dăruite, ei nu au Kelim în care să le primească.

Din acest motiv li s-a dat exilul în Egipt, unde, prin întrebările și argumentele egiptenilor, ei se goleau continuu de puțina Kdușa [sfințenie] pe care o dobândeau, pentru că aceia sugeau de la ei. Din acest motiv, ei trebuiau întotdeauna să ceară Creatorului să lumineze drumul pentru ei, astfel încât să poată merge mai departe. Însă ei spuneau în continuu că merg înapoi, de aceea ARI a scris că, în momentul exodului din Egipt, poporul Israel era în patruzeci și nouă de porți ale impurității, până când Împăratul împăraților li s-a arătat și i-a răscumpărat.

Aceasta pare să contrazică rațiunea, deoarece se știe că Moise și Aaron au venit în Egipt și au vorbit cu fiii lui Israel despre Creatorul care voia să-i scoată din Egipt. Ei au făcut toate semnele din Egipt și au văzut cele zece plăgi pe care le-au suferit egiptenii, iar acest lucru ar fi trebuit să aducă Israelul mai aproape de Kdușa, și nu contrariul - că ei au continuat să cadă până la poarta adâncă a Tuma'a [impurității], până în punctul în care, atunci când era timpul să iasă din Egipt, adică atunci când ar fi trebuit să aibă cea mai bună pregătire pentru primirea luminii răscumpărării, vedem că atunci când au primit lumina răscumpărării, ei erau în cele patruzeci și nouă de porți de Tuma’a. Este posibil acest lucru?

După cum a explicat Baal HaSulam, exilul din Egipt a avut loc pentru ca ei să obțină Kelim [vasele] egiptenilor. Dar doar ca să le împrumute și mai târziu să le dea înapoi. El a interpretat că, atunci când Creatorul i-a spus lui Avraam: „Să ştii că descendenții tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor”, aceasta a fost o garanție a moștenirii. Aceasta însemna că ei vor avea nevoie să primească abundența de la Creator, deoarece dorința de a ieși din înrobirea egiptenilor poate exista numai cu ajutorul unui suflet sfânt. Apoi vor avea nevoie de ajutorul Creatorului de fiecare dată și de aici vor simți nevoia de a atrage grade mai înalte.

Acum vom explica semnificația exilului din Egipt și împrumutul vaselor de la egipteni. Vedem că atunci când Moise și Aaron au venit la copiii lui Israel, așa cum este scris (Exodul 4;29), „Moise şi Aaron s-au dus şi au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel și Aaron a spus toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi a făcut semnele în fața ochilor poporului, poporul a crezut și a auzit”.

Vedem de aici că, de îndată ce Moise și Aaron au venit la copiii lui Israel, ei au acceptat toate cuvintele pe care Creatorul le-a spus lui Moise, cu credință mai presus de rațiune. Și tot ceea ce i-au făcut egiptenii să înțeleagă, cu toate întrebările și îndoielile legate de credința lui Israel, nu a contat deloc pentru că ei au mers mai presus de rațiune. Din acest motiv, faptul că au fost în exil tot acest timp, acum nu i-a mai putut influența nicicum.

Adică, odată ce Moise și Aaron au venit la fiii lui Israel cu dorința Creatorului de a-i scoate din exil, ei și-au asumat imediat obligația de a nu mai asculta argumentele egiptenilor, care au venit în numele lui Faraon, rege al Egiptului, că este mai bine ca ei să rămână sub conducerea lor, și care au încercat să-i facă să vadă că această cale a egiptenilor era adevărată și nu ar trebui să asculte ceea ce le spuneau Moise și Aaron. „Vedem că strigați: ‘Haidem să mergem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’. Ei v-au făcut să credeți că ar trebui să plecați din Egipt și să-i urmați. Și înțelegem că vreți să ascultați tot ce vă spun, cu ochii închiși. E posibil oare așa ceva, în timp ce noi vorbim cu atâta logică? Nu aveți niciun răspuns pentru noi, dar insistați că sunteți dispuși să mergeți până la capăt în conformitate cu cuvintele lui Moise și ale lui Aaron”.

De aici vedem că după ce Moise și Aaron au venit cu mesajul răscumpărării - că acum vor ieși din sclavie, pentru că nu puteau să facă lucrarea sfântă, ei au fost mulțumiți de acest mesaj și nu au mai avut nevoie de nicio intensificare a aromelor din Tora și Mițvot. Mai degrabă, au fost fericiți tocmai de acest lucru:  posibilitatea de a observa pur și simplu în practică. Acest lucru le-a dat satisfacție totală iar ei s-au încântat să facă voia Domnului lor, așa cum este scris: „de aceea ei strigă: ‘Haideți să mergem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!'" (Exodul 5; 8).

Rezultă că, acum, când ies din exilul din Egipt cu Kelim, nu au nevoie de nimic ci, așa cum este scris, „poporul a crezut și a auzit” și nu au avut nevoie să moștenească țara pe care Creatorul i-a promis-o lui Avraam, așa cum este scris: „Să ştii cu siguranță... Și pe urmă vor ieși cu mari bogății”, însemnând că exilul era o garanție că vor avea nevoie să primească plăcerea și bucuria, care este moștenirea țării pe care Creatorul s-a gândit să o dea descendenților săi, dar ei încă nu aveau Kelim pentru asta și se mulțumeau cu puțin.

De aceea, Domnul i-a spus lui Moise: „Vorbeşte acum în urechile oamenilor ca fiecare bărbat să ceară de la vecinul său şi fiecare femeie de la vecina ei vase de argint şi vase de aur”. În conformitate cu ceea ce a interpretat Baal HaSulam, ar trebui să spunem că înseamnă că vor lua vasele de argint și vasele de aur pe care le au egiptenii, adică le vor lua dorințele și năzuințele, și anume toate îndoielile pe care aceștia le-au avut cu privire la calea poporului Israel.

Egiptenii cereau mereu ca tot ceea ce faci să fie cu rațiune și înțelegere, iar angajamentul tău de a birui pentru a ieși din dragostea de sine și a face totul pentru a dărui este o cale greșită, deoarece Creatorul este bun și face bine. Când a creat lumea, El a făcut-o cu siguranță în beneficiul creațiilor Sale, ceea ce înseamnă că noi, creaturile, ne vom bucura de încântare și plăcere. Dar voi părăsiți calea cea dreaptă și o luați pe o cale care este complet împotriva scopului creației. Ne spuneți că aceasta este calea adevărată, că nu aveți nevoie de ceva pentru dragostea de sine, ci să faceți totul pentru a oferi mulțumire Creatorului.

Dar, ori de câte ori poporul Israel auzeau că egiptenii calomniau calea dăruirii, ei fugeau de ei, adică fugeau de aceste gânduri, atunci când acestea veneau să încurce gândurile fiilor lui Israel și să introducă opiniile lor în inimile copiilor lui Israel.

Din acest motiv, Creatorul știa că ei nu vor dori să audă întrebările și îndoielile Egiptului despre „cine” și „ce”, dar nu aveau Kelim în care să poată să pună multele bogății, deoarece nu există lumină fără Kli. Adică, unei persoane nu i se poate da nimic pentru care nu are dorință. De aceea, dacă El i-ar fi întrebat pe fiii lui Israel: „Ce vreți să vă dau?” Ei ar fi spus: „Noi nu vrem nimic de la Tine. Dimpotrivă, singura noastră aspirație este ca noi să-Ți dăruim și nu ca Tu să ne dai ceva". Astfel, cum pot primi ei bucuria și plăcerea, numite „multele bogății”, fiindcă se consideră că El dorește să le dea Nefeș, Ruach, Neșama, Haya, Yechida? Ei nu au nevoie de asta!

Acesta este motivul pentru care Creatorul a vrut ca ei să ia Kelim de la egipteni, ceea ce înseamnă întrebările și îndoielile lor și toate dorințele lor, care sunt Kelim ale egiptenilor. Dar ei nu trebuiau să le ia aceste Kelim, ci doar să le împrumute. Adică, ei luau vasele egiptenilor numai pentru a avea o nevoie de a satisface aceste deficiențe, dar nu pentru a păstra cu adevărat aceste vase, pentru că ele, adică aceste gânduri și dorințe nu aparțin poporului lui Israel. Este doar un împrumut temporar, astfel încât, mai târziu, să le returneze. 

Adică, după aceea, odată ce au primit umplerea care aparține acestor întrebări, tocmai prin ele va fi posibil să li se dăruiască umplerea. Este același lucru cu primirea luminilor care aparțin vaselor lor, care sunt numite „vase de primire cu intenția de a primi”. Doar că ei aruncă imediat aceste Kelim și folosesc luminile care aparțin vaselor lor, dar primesc totul pentru a dărui mulțumire Creatorului.

Acest lucru este similar cu ceea ce interpretează Baal HaSulam cu privire la Haman și Mordechai. El a spus că atunci când Ahasuerus a vrut să-l slăvească pe Mordechai, așa cum este scris (Estera 6; 3): „Regele a zis: ’Ce cinste şi mărire i s-a făcut lui Mordechai pentru asta?’...și regele i-a spus lui, Ce trebuie făcut pentru bărbatul pe care vrea să-l cinstească regele?’... Haman a răspuns împăratului: ’... să i se aducă haina împărătească’”.

În consecință, el a întrebat: „Cum poate fi un astfel de lucru? Dacă regele dorește să-l onoreze pe Mordechai, îl întreabă pe Haman: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?”. El răspunde că acest lucru arată ordinea după care este împărțită abundența celor inferiori. Creatorul cu siguranță că dorește să dea onoare și măreție celui drept, acesta fiind Mordechai cel drept. Dar dacă l-ar întreba pe cel drept: „Ce vrei să-ți dau?”, cel drept va spune că nu vrea să primească nimic. Dimpotrivă, tot ce vrea este să-i dăruiască Regelui.

De aceea a trebuit să-l întrebe pe Haman din el, care înțelege că este bine să primească și apoi a spus: „Fă aşa iudeului Mordechai”, adică să primească onoarea și măreția, dar nu în Kelim ale lui Haman, care se numesc „a primi pentru a primi”, în schimb le va primi cu intenția de a dărui.

În mod similar, trebuie să explicăm ce înseamnă a împrumuta Kelim de la egipteni, când Creatorul i-a spus lui pe Moise să ceară de la Israel să împrumute Kelim de la egipteni. Ne-am întrebat: „De ce Creatorul a cerut lui Israel un astfel de lucru? De ce nu ar vrea poporul Israel să împrumute aceste Kelim? Răspunsul este că atunci când Moise și Aaron au venit ca emisari ai Creatorului să scoată poporul Israel afară din exil, este scris: „Poporul a crezut și a auzit”, însemnând cu credință de mai presus de rațiune. Nu aveau nevoie de nimic, de nicio dorință pentru grade înalte. Ei erau mulțumiți cu faptul că puteau să se angajeze în Tora și Mițvot, fără nici o tulburare din partea egiptenilor.

Acest lucru este similar cu ceea ce am spus mai sus, că el a spus că, dacă împăratul l-ar întreba pe Mordechai cel drept: „Ce cinste și măreție vrei să-ți dau?”, el ar răspunde că nu dorește să primească nimic de la El , ci, dimpotrivă, vrea să dăruiască Regelui. Acesta este motivul pentru care împăratul l-a întrebat pe Haman ce să dea unui bărbat pe care împăratul dorește să-l onoreze. Haman știa ce să ceară. El a spus: „să i se aducă haina împărătească pe care a purtat-o împăratul, calul pe care a călărit împăratul şi să i se pună pe cap coroana împărătească”. De aceea împăratul avea nevoie de Kelim ale lui Haman, adică de ceea ce înțelegea Haman că ar trebui să primească de la împărat.

Din acest motiv el a trebuit să-l roage pe Moise să ceară de la Israel o favoare - aceea că vor împrumuta Kelim ale egiptenilor, adică temporar, astfel încât ei să aibă dorința și pofta de a li se satisface toate lipsurile pe care egiptenii au cerut să li se satisfacă. El a trebuit să ceară pentru că altfel poporul Israel s-ar fi mulțumit cu ceea ce avea și ar fi fugit întotdeauna de gândurile și dorințele acelora, dar acum li s-a spus să asculte întrebările și îndoielile egiptenilor.

Și din moment ce El i-a promis lui Avraam că după aceea vor ieși cu multe bogății, El avea nevoie ca ei să ia Kelim ale egiptenilor doar ca împrumut și apoi să le dea înapoi. Adică, ei nu au nimic de-a face cu acest împrumut și ceea ce au luat a fost doar temporar, pentru a putea primi luminile, numite „moștenirea pământului”, pe care Creatorul o făgăduise lui Avraam.

Acum putem înțelege ceea ce am întrebat despre cum s-a schimbat chestiunea de la un capăt la altul, deoarece scrierea spune „și ei îi detestau pe fiii lui Israel”, adică erau ca niște spini și după aceea „Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor”. Faptul că au dorit să audă întrebările lor, i-a făcut să le câștige „favorul” pentru că aceia credeau că ei merg pe calea lor. „Și Domnul a făcut ca poporul să capete trecere”, spunându-le să împrumute Kelim de la ei, pentru că asta era ceea ce doreau egiptenii.