Trei rugăciuni
Articolul Nr. 30, 1985
Este scris în Zohar, Balak (articolul 187): „Trei sunt cele numite „rugăciune": o rugăciune pentru Moise, o rugăciune pentru David, o rugăciune pentru cel sărac. Dintre cele trei, care este cea mai importantă? Rugăciunea pentru cel sărac. Această rugăciune precede rugăciunea lui Moise şi precede rugăciunea lui David. Care este motivul? Se datorează faptului că săracul are inima frântă şi este scris: „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită". Săracul se ceartă mereu cu Creatorul iar Creatorul ascultă şi aude cuvintele sale: „o rugăciune pentru cel sărac când este slab [de asemenea, învăluie]. „Ar fi trebuit să spună „când este învăluit"; Ce înseamnă „când învăluie"? Înseamnă că el creează o întârziere, întârziind toate rugăciunile din lume, care nu intră până când rugăciunea lui nu intră. Creatorul însuși se unește cu aceste plângeri, aşa cum este scris: „şi își toarnă cuvintele înaintea Domnului". Toate oştile cerului se întreabă; „Ce face Creatorul? Ce încearcă El să facă? Li se spune: „El se unește cu pasiune cu Kelim-urile [vasele] sale", cu cei cu inima zdrobită. Această rugăciune determină întârzierea şi amânarea tuturor rugăciunilor din lume".
În ceea ce priveşte aceste trei rugăciuni, ar trebui să înţelegem diferenţa dintre rugăciunile lui Moise, David şi cea pentru săraci. De ce este important săracul, pentru faptul că are plângeri împotriva Creatorului, motiv pentru care întârzie toate rugăciunile? De asemenea, ar trebui să înţelegem ce înseamnă că întârzie toate rugăciunile din lume? Oare Creatorul nu poate răspunde la toate rugăciunile deodată? Are nevoie de timp, ca şi când acestea ar trebui să stea la rând una după alta?
Vom interpreta acest lucru în muncă, pentru că toate aceste rugăciuni se aplică unei singure persoane. Acestea sunt trei stări consecutive în ordinea lucrării. Constatăm că există trei deficienţe pe care trebuie să-I cerem Creatorului să le satisfacă:
1) Tora, care se numeşte „Moise",
2) Împărăţia cerurilor,
3) săracul cu inima zdrobită, care se referă la Kelim-urile sale.
Ar trebui să înţelegem de ce spune el: „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită", care se numeşte „apropiere". Învăţăm că „apropierea" înseamnă echivalența de formă. Dar cum putem vorbi despre echivalenţa formei cu Creatorul dacă omul are inima zdrobită? De asemenea, ar trebui să înţelegem ce învăţăm: „Domnul este aproape de toţi cei care Îl cheamă în adevăr". Și atunci, ce înseamnă că este „aproape"? „Adevărul" se numeşte „aproape", dar inima zdrobită nu se numeşte „aproape". Trebuie să înţelegem, de asemenea, plângerea pe care o are săracul cu privire la Creator, ca şi cum Creatorul ar spune că săracul are dreptate, pentru că noi vedem că, din cauza plângerilor, El îi ascultă mai mult decât pe alţii, aşa cum se spune în cuvintele de mai sus ale Sfântului Zohar.
Dar este scris în Zohar („Introducere la Cartea Zohar", punctul 174): „Rabi Șimon a început: 'Cel care se bucură de sărbători şi nu-și dă partea Creatorului'". În Zohar (punctul 175), el explică ce este partea Creatorului: „Partea Creatorului este să-i încânte pe cei săraci cât de mult poate, căci în zilele de sărbătoare Creatorul vine să-Și vadă Kelim [vasele] sparte".
El interpretează în Sulam [Comentariul Scara la Zohar] de ce partea Creatorului le revine celor săraci, fiindcă ea ține de spargerea vaselor care a precedat crearea lumii. Cuvintele sale: „Prin spargerea Kelim de Kduşa [sfinţenie] şi prin căderea lor în BYA separate, scântei de Kduşa au căzut în Klipot [cochilii/coji]. De la ele, tot felul de plăceri şi fantezii intra în domeniul Klipot, pentru că scânteile le transferă în recepţia omului şi pentru plăcerea lui. Astfel, ele cauzează tot felul de transgresiuni, cum ar fi furtul, jaful şi crima".
În consecinţă, ar trebui să interpretăm ce înseamnă că argumentul săracului este cu o plângere. El spune: „De ce este vina mea că El m-a creat din vase sparte, din cauza cărora am în mine toate poftele şi gândurile rele? Toate acestea au venit la mine numai pentru că provin din spargerea vaselor, care a fost primul loc în care ei au dorit să extindă abundenţa superioară în vasele de primire cu intenţia de a primi şi nu cu intenţia de a dărui. Din această cauză iubirea de sine s-a instalat în mine şi din acest motiv sunt departe de orice lucru spiritual şi nu am nicio parte în Kduşa, care se întemeiază numai pe vase care intenţionează să dăruiască. Rezultă că, toată suferinţa mea de a nu avea acces la Kduşa şi de a vedea că sunt departe de Tine din cauza disparităţii formei pe care o am ca urmare a iubirii de sine, care este inamicul din inima mea, El este cel care mi-a adus toate stările mele rele. Totul s-a datorat faptului că Tu m-ai creat aşa!".
Din acest motiv, el vine cu plângeri şi spune: „Nu pot schimba natura cu care Tu m-ai creat, dar vreau ca, aşa cum m-ai creat cu iubire de sine, acum să-mi dai o a doua natură aşa cum m-ai dat-o pe prima, adică o dorinţă de a dărui, pentru că eu nu pot lupta împotriva naturii pe care Tu ai imprimat-o în mine. Mai mult, am dovezi că este vina Ta că nu am puterea de a o depăşi. Înţelepţii noştri au spus (Kiduşin 30): „Rabi Șimon Ben Levi a spus: 'Înclinaţia omului îl învinge în fiecare zi şi caută să-l omoare, aşa cum se spune: 'Cel rău îl urmărește pe cel drept şi caută să-l omoare'. 'Dacă nu ar fi fost ajutorul Creatorului, el nu ar fi depăşit-o, aşa cum s-a spus, 'Dumnezeu nu-l va lăsa în mâna ei'".
Rezultă că plângerile celui sărac sunt justificate. Adică, acesta nu are putere să depăşească înclinaţia rea dacă nu îl ajută Creatorul, aşa cum spuneau înţelepţii noştri. Prin urmare, el vine cu o plângere la Creator pentru că numai El îl poate ajuta, şi nimeni altcineva, aşa cum este sugerat de cuvintele înţelepţilor noştri că, Creatorul a făcut aşa în mod deliberat, ca să fie nevoie de rugăciune, deoarece „Creatorul aşteaptă rugăciunea celor drepţi", adică aceia care se roagă pentru că vor să fie drepți. Motivul pentru aceasta a fost explicat în eseurile anterioare ale lui Baal HaSulam.
Prin urmare, plângerile sale la adresa Creatorului pentru că l-a creat într-o astfel de josnicie sunt justificate, cu alte cuvinte, Creatorul a făcut astfel încât să nu se poată aştepta să-l ajute altcineva în afară de Creator. De aceea rugăciunea celui sărac este numită „inimă zdrobită", aceea ce înseamnă că vine din spargerea vaselor. Rezultă că argumentul celui cu inima zdrobită este un argument adevărat, iar adevărul este numit „aproape" deoarece este în echivalență de formă cu Creatorul. Din acest motiv această rugăciune primește prima un răspuns, pentru că aici începe ordinea lucrării.
De aici vom înţelege ceea ce am întrebat, pentru că aici el spune că „aproape" înseamnă inima zdrobită iar dincolo am învățat că „aproape" este adevărul, aşa cum este scris: „Domnul este aproape de toţi cei care Îl cheamă cu adevărat". Răspunsul este că argumentul inimii zdrobite este un argument adevărat. Așadar, cele două sunt același lucru, adică trebuie să ştim că atunci când venim să ne rugăm Creatorului, trebuie să vorbim cu El cu cuvinte adevărate.
Aşa cum am explicat în articolul precedent [29, 1980], că atunci când cineva vine să se roage Creatorului, el trebuie să-I ceară Creatorului să-l ajute: „Întrucât eu sunt cu adevărat cel mai rău din lume, pentru că, deşi s-ar putea să existe oameni inferiori mie, atât în Tora, cât şi în muncă, ei nu simt adevărul aşa cum îl văd eu în situaţia mea. Prin urmare, ei încă nu au deficienţa pe care o am eu şi, ca atare, nu au nevoie de ajutorul Tău atât de mult. Dar eu îmi văd adevărata stare - că sunt complet rupt de spiritualitate după toată munca pe care am depus-o atât în timp, cât şi în efort. Şi totuşi, acum văd că 'zilele dintâi erau mai bune decât acestea' şi 'oricât aş încerca să merg înainte, simt că dau înapoi. Acest lucru este numit „un argument adevărat" şi în urma acestuia este posibil să i se atribuie echivalența de formă cu Creatorul prin faptul că aduce un argument adevărat.
De aici vom înţelege întrebarea: De ce rugăciunea celui sărac întârzie toate rugăciunile? Creatorul nu poate răspunde la toate rugăciunile deodată?" Trebuie să învăţăm toate cele trei rugăciuni într-un singur corp. Aceasta înseamnă că este imposibil să se răspundă la tot ce cere omul, altfel decât după ordinea nivelului pe care-l poate primi acesta. Adică, dacă primeşte acest lucru, va fi pentru binele lui. Dar dacă primeşte o satisfacţie oarecare pe care și-o doreşte, va fi în detrimentul lui şi această dorinţă nu-i va fi niciodată îndeplinită, deoarece Creatorul vrea să-i facă bine şi nu rău.
De aceea, cel inferior trebuie să primească de sus în conformitate cu ceea ce-i trebuie cu adevărat. Prin urmare, trebuie să se roage pentru sărăcia lui, fiindcă are plângeri că El l-a creat cu dorinţă de a primi, care simte că-i cauzează tot răul din el şi toate necazurile. După aceea, el poate cere să i se dea împărăţia cerurilor, căci i s-au dat deja vase de dăruire şi poate primi credinţa numită „împărăţia cerurilor".
Aceasta înseamnă că nu poate obține povara împărăţiei cerului, numită „credinţă", înainte de a avea vase de dăruire, aşa cum se spune în Sulam („Introducere la Cartea Zohar", p. 138): „Este o lege faptul ființa creată nu poate primi de la El un rău evident, pentru că ar fi un defect în gloria Lui ca aceasta să-L perceapă ca făcând rău, acest lucru fiind nepotrivit pentru Operatorul perfect. De aceea, când cineva se simte rău, în aceeași măsură el neagă îndrumarea Sa asupra lui şi Operatorul îi este ascuns".
De aceea, întâi trebuie să primească tărie de sus pentru a avea o a doua natură, adică dorinţa de a dărui. Ulterior, el poate cere un alt grad, care este David, adică împărăţia cerurilor. Rezultă că rugăciunea celui sărac întârzie toate celelalte rugăciuni, ceea ce înseamnă că înainte ca săracul să-şi primească împlinirea dorinţei, nu se pot obţine grade mai mari. De aceea este scris: „O rugăciune pentru cel sărac, atunci când el este slab (de asemenea, învăluie)".
Apoi vine cea de a doua rugăciune, care este rugăciunea pentru David, adică împărăţia cerurilor, când el cere să aibă credinţă, să simtă Operatorul care acționează cu îndrumarea Sa asupra întregii lumi. Acest lucru se întâmplă deoarece acum el poate percepe deja Creatorul ca făcând bine, aşa cum este scris în Sulam, deoarece are deja vase de dăruire. Astfel, omul poate vedea că El face bine.
Rezultă că este imposibil să obţină credinţa, care este Împărăţia cerurilor, înainte de a fi dobândit corectarea calităţilor - să fie întotdeauna gata să dăruiască şi să nu primească pentru a primi. Altfel de sus nu i se permite să obţină credinţa. De aceea se consideră că rugăciunea celui sărac întârzie toate rugăciunile. Adică, mai înainte ca omul să-şi dezvăluie deficienţa - că este imersat în iubirea de sine şi doreşte să iasă din ea - este inutil să ceară alte lucruri.
Apoi vine timpul pentru rugăciunea pentru Moise, care este privită ca Tora. Este așa deoarece este imposibil să fii răsplătit cu Tora înainte de a obţine credinţa, pentru că „este interzis să-i înveţi Tora pe închinătorii la idoli", aşa cum s-a spus: „Aceasta este legea [Tora] pe care a pus-o Moise înaintea copiilor lui Israel". Şi este scris în Zohar: „Este interzis să-i înveţi Tora pe închinătorii la idoli" şi "Cel care s-a tăiat împrejur, dar nu păzeşte poruncile Torei, este ca şi cum nu ar fi fost circumcis, cum este scris (Ietro): 'Dacă faceţi un altar de piatră pentru Mine, să nu-l zidiţi din pietre cioplite, căci dacă veţi mânui sabia peste el, îl veţi profana'. Deși ai mânuit sabia peste el, adică s-a circumcis, omul profanează, ceea ce înseamnă că a profanat circumcizia".
Aceasta înseamnă că nici unul dintre cei care este circumcis şi are părinţi evrei nu este considerat „Israel" în raport cu Tora, ceea ce înseamnă că i se permite să înveţe Tora cu el, dacă nu respectă poruncile Torei. Aceasta este ceea ce sugerează cuvintele de mai sus din Zohar.
Este scris în Zohar (Pinhas, punctul 68): „Şi vinul înveseleşte inima omului". Acesta este vinul Torei, pentru că vinul are aceeași valoare numerică cu Sod [secret]. „Așa cum vinul trebuie să fie ascuns şi sigilat, astfel încât să nu fie turnat în închinarea idolilor, tot aşa şi Tora - trebuie să fie ascunsă şi sigilată şi toate secretele ei să fie revărsate doar peste cei se tem de El".
Astfel, rugăciunea pentru Moise, care este Tora, este un grad care vine după împărăţia cerurilor, şi este numită frică. Acesta este înţelesul Torei, fiind dată în mod specific celor care se tem de El. Aceasta este şi semnificaţia a ceea ce au spus înţelepţii noştri: „Tfilin de mână precede Tfilin de cap", deoarece este scris: „Să le legi ca semn pe mână şi vor fi pe frunte între ochii tăi".
Sfântul Zohar interpretează că Tfilin de mână este Malchut, iar Tfilin de cap este ZA. Cel de mână trebuie să fie acoperit pentru că este scris: „Şi va fi ca un semn pentru voi pe mâna voastră" şi ei au explicat „pentru voi ca semn şi nu pentru alţii ca un semn". Baal HaSulam a spus că Malchut este numită „credinţă". Din acest motiv, trebuie ascunsă, ceea ce înseamnă că, deoarece Malchut este credinţă deasupra raţiunii, se numeşte „ascundere". De aceea, după dobândirea credinţei, numită „împărăţia cerurilor", el poate fi răsplătit cu Tora, numită ZA, care este sugerată de Tfilin de cap, unde există deja dezvăluirea Torei. De aceea, înţelepţii noştri au spus despre versetul: „Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine", că acestea sunt Tfilin de cap, unde se poate vedea.