Despre teamă și bucurie

Articolul Nr. 23, 1986

Sfântul Zohar întreabă (Aharei, punctul 2 din Sulam [Comentariul Scara]): „Rabi Yiţhak a început: „Este scris: ‘Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând’. De asemenea, este scris: ‘Slujiți Domnului cu bucurie, veniți înaintea Lui cântând’. Aceste versete se contrazic reciproc. Dar am învățat: ‘Slujiți Domnului cu frică’, deoarece orice muncă prin care omul dorește să-și servească Stăpânul necesită mai întâi frica, să se teamă de El. Și din cauza fricii de Stăpânul său, el va fi mai târziu răsplătit și va îndeplini Mițvot [porunci] ale Torei cu bucurie. De aceea este scris: ‘Ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, în afară de frică?’ și prin aceasta omul va fi răsplătit cu toate”.

Ar trebui să înțelegem ce este teama. Vedem că teama și bucuria sunt două lucruri opuse, atunci cum poate fi teama un motiv de bucurie, așa cum spune el: „Din cauza fricii de Stăpânul său, el va fi mai târziu răsplătit și va îndeplini Mițvot ale Torei cu bucurie”, din moment ce ele se contrazic reciproc? 

Ar trebui să înțelegem și de ce Creatorul vrea să fie temut. Ce avantaj are El de aici? Este precum acela care intră într-un coteț de găini și le spune găinilor: „Dacă vă asumați teama de Mine, vă voi da mâncare și apă. Vă voi da tot ce doriți în schimbul fricii de Mine”. Se poate spune că omul îi pasă dacă găinile îl respectă sau nu?

Cu atât mai mult în cazul creaturilor față de Creator - ce valoare și importanță putem spune că dă Creatorul faptului că ființele create se tem de El? Într-atât încât înțelepții noștri au spus că omul nu trebuie să facă nimic altceva decât să se angajeze în frică, așa cum este scris: „Ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, în afară de frică?”. De asemenea, este scris (Eclesiastul, 3): „Dumnezeu a făcut așa încât oamenii să se teamă de El”, ceea ce înseamnă că tot ce a făcut Creatorul, a făcut pentru a fi temut.

Pentru a înțelege cele de mai sus, ar trebui să ne amintim scopul creației, adică scopul pentru care Creatorul a creat Creația. Se știe că motivul este dorința Lui de a face bine creaturilor Sale. Totuși, pentru a aduce la lumină perfecțiunea faptelor Sale, adică pentru a nu exista „pâinea rușinii”, El a făcut o corectare numită „Țimţum [restricție] și ascundere”, prin care este imposibil, înainte ca omul să aibă vase de dăruire, să vadă sau să simtă existența Lui, numită „recunoașterea Creatorului”.

Aceasta înseamnă că, deși spunem în fiecare zi în rugăciune: „Întregul pământ este plin de gloria Lui”, totuși noi nu avem nicio simţire a acesteia. Mai degrabă, trebuie să credem că este așa, mai presus de rațiune. Motivul este că, deși în lumină nu există schimbări, deoarece „nu există absență în spiritualitate”, există totuși schimbări din partea Kelim [vaselor], iar Kelim limitează lumina. Este așa, pentru că în Kelim distingem măreția abundenței - impresia primită de ele de la abundență. Dacă omul nu are Kelim care să poată fi o îmbrăcăminte pentru lumină, atunci nicio lumină nu apare în realitate, conform regulii: „Nu există lumină fără Kli [vas]”. Adică, trebuie să știm un lucru: noi putem vorbi doar despre ceea ce atingem în simțirile noastre.

Baal HaSulam a spus o alegorie despre Țimţum: este ca un om care se acoperă pentru ca nimeni să nu-l vadă. Se poate spune că acela care se ascunde, pentru ca alții să nu-l vadă, nu se vede pe sine din această cauză? În mod similar, Creatorul a făcut Țimţum și ascunderea pentru ca aceia de jos să nu-L vadă atât timp cât sunt imersați în iubirea de sine, care înseamnă a primi pentru a primi, lucru care provoacă disparitate de formă și separare între Dăruitor, care este Creatorul, și primitori, care sunt creaturile.

Și din moment ce nu există primire în rădăcina noastră care este Creatorul, atunci când omul se angajează în primire, simte o neplăcere numită „pâinea rușinii”. Acesta este motivul pentru care a existat o corectare din partea celor de jos - aceea că atribuim Țimţum celor de jos. Cu alte cuvinte, cei de jos au nevoie de Țimţum și ascundere, deoarece doar prin această corectare ei vor putea corecta primirea în scopul de a dărui. Dar din perspectiva celui de Sus nu există schimbări. Toate schimbările sunt doar pentru a ne pregăti Kelim, ca să poată primi pentru a dărui.

În consecință, din moment ce încântarea și plăcerea nu luminează într-un loc de separare, omul nu este capabil să dobândească credința completă înainte de a-și corecta dorința de a primi. Așa cum spune el („Introducere la Cartea Zohar”, punctul 138), „Este o lege ca ființa creată să nu poată primi de la El răul dezvăluit, căci ar fi un defect în gloria Lui să fie perceput de creatură ca un răufăcător, deoarece acest lucru este nepotrivit pentru Operatorul complet. Prin urmare, atunci când omul simte răul, în aceeași măsură el neagă îndrumarea Creatorului, iar Operatorul de Sus îi este ascuns”.

De aici vedem necesitatea corectării dăruirii: nu numai că este imposibil să primim încântarea și plăcerea care au fost pregătite pentru noi, dar există ceva aici care ne îndepărtează de credința în El, și acesta este cel mai rău lucru!

Acum putem înțelege semnificația fricii. Ne-am întrebat: „Are Creatorul nevoie ca noi să ne temem de El?” Conform celor explicate, teama este, așa cum este scris în Sulam [comentariul Scara la Zohar], că omul se teme că poate nu va reuși să depășească și să primească pentru a dărui, așa cum ar trebui să fie, ci că va primi pentru a primi, ceea ce-i va aduce separarea, se teme nu neapărat că nu va putea primi încântarea și plăcerea, ci ca nu cumva să ajungă să nege credința Lui. Rezultă că el poate ajunge de fapt la Sitra Ahra [cealaltă parte].

Acesta este sensul expresiei „Dumnezeu a făcut astfel încât oamenii să se teamă de El”. Prin această teamă va exista o corectare majoră, dublă: 1) ei vor avea credință în Creator, 2) ei vor putea primi încântarea și plăcerea pe care Creatorul vrea să le dăruiască.

Prin urmare, Creatorul vrea să fie temut pentru ca noi să avem Kelim pentru a primi încântarea și plăcerea. Prin aceasta vom avea credință în El, așa cum este scris în Sulam (p. 138), „Frica este o protecție, pentru ca noi să nu ne îndepărtăm de credința Lui”. 

De aici vom înțelege ceea ce este scris: „Ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, în afară de frică?”. Ceea ce înseamnă că El vrea să ne dea abundența, dar ceea ce ne reține este disparitatea de formă, căci lumina nu se poate îmbrăca în vasele de primire. Prin urmare, atunci când omului îi este teamă și este vigilent să-și păstreze întotdeauna intenția de a dărui, Creatorul îi poate da dăruirea Sa, în întregime, fără nicio neplăcere numită „pâinea rușinii”.

Înțelegem astfel ceea ce am întrebat: „Cum poate să fie teama, motiv de bucurie?”. Din cele spuse mai sus, este simplu: având teamă, adică fiind atent să folosească întotdeauna vasele de dăruire, Creatorul îi poate da încântare și plăcere, pentru că omul are vase de dăruire. Și cu siguranță, în acel moment va avea bucurie din abundența pe care a primit-o cu intenția de a dărui. Rezultă că teama provoacă bucurie, iar dacă nu are teamă, omul este îndepărtat de toate.