Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Articolul nr. 3, 1986

În Zohar (Lech Lecha, punctul 1), rabi Aba explică de ce Avraam a fost răsplătit de Creator, care i-a spus Lech Lecha (Du-te), mai mult decât toți oamenii din generația sa. Este scris acolo: „Rabi Aba a început și a zis: „Ascultați-Mă, voi, cei cu inima încăpățânată, care sunteți departe de dreptate”. „Ascultați-Mă, voi, cei cu inima încăpățânată” arată cât de dure sunt inimile celor răi. Ei văd cărările și căile Torei și nu le acordă atenție. Inimile lor sunt tari pentru că ei nu se întorc la Stăpânul lor cu pocăință. De aceea sunt numiți „Cei cu inima încăpățânată care sunt departe de dreptate,” adică departe de Tora și, drept urmare, departe de dreptate”.

Rabi Hizkiya a spus: „Ei sunt departe de Creator. Și pentru că sunt departe de Creator sunt numiți cei cu inimi încăpățânate”. Sensul versetului este „departe de dreptate”. De ce? Pentru că ei nu doresc să se apropie de Creator, fiind încăpățânați în inimă. Și din această cauză, sunt departe de dreptate.

Pentru că sunt departe de dreptate, sunt departe de pace, adică nu au pace, după cum este scris: „Nu este pace, a spus Domnul celor răi”. Care este motivul? Deoarece ei sunt departe de dreptate, prin urmare, nu au pace.

Ar trebui să înțelegem de ce atunci când rabi Aba spune că a fi departe de dreptate înseamnă că sunt departe de Tora și drept urmare, departe de dreptate. Pe de o parte, el spune că dreptatea se numește Tora și apoi spune că, îndepărtându-se de Tora, ei se îndepărtează de dreptate. Acest lucru sugerează faptul că Tora este cauza dreptății, dar noi nu vedem nicio legătură între Tora și dreptate.

Vedem că națiunile lumii nu au Tora, așa cum au spus înțelepții noștri: „El îi spune lui Iacov cuvintele Sale” și totuși acestea dau Țdaka (dreptate/milostenie)”. Oare, pentru a da Țdaka este necesar să crezi în Creator și să ții Tora și Mițvot (porunci), și numai atunci se poate da Țdaka? Dar el spune că ei sunt departe de Țdaka pentru că sunt departe de Tora.

El a mai spus că, din moment ce sunt departe de Tora, ei sunt departe de Țdaka. Aceasta implică faptul că Tora este cauza datorită căreia putem păstra Țdaka. Adică, lucrul cel mai important pentru noi este să ajungem la Țdaka. Cum putem ajunge la un grad atât de înalt? Prin Tora.

Astfel, ar trebui să înțelegem măreția și importanța Țdaka, ceea ce înseamnă că Tora este un grad mai jos decât Țdaka deoarece prin Tora putem ajunge la Țdaka. Trebuie să înțelegem acest lucru.

De asemenea, sunt greu de înțeles cuvintele  lui rabi Hizkiya, atunci când adaugă la cuvintele lui rabi Aba și spune: „Cine sunt cei cu inima încăpățânată? Cei care nu vor să se apropie de Creator. Și pentru că nu vor să se apropie de Creator, sunt departe de Țdaka”. Cum putem înțelege asta? Înseamnă aceasta că prin apropierea de Creator ei vor fi răsplătiți cu un grad mai înalt, care este Țdaka?

De asemenea, ar trebui să înțelegem de ce rabi Hizkiya spune: „Deoarece sunt departe de Țdaka, sunt departe de pace”. Acest lucru este și mai uimitor, deoarece odată ce ne-a clarificat importanța Țdaka - adică în opinia lui rabi Aba, Țdaka este mai importantă decât Tora, iar în opinia lui rabi Hizkiya, Țdaka este mai mare decât apropierea de Creator - acum el vine și spune că dacă nu au gradul de Țdaka, nu pot atinge gradul de pace.

Ar trebui să înțelegem care este gradul de pace. Se sugerează că după toată munca omul va atinge gradul de pace. Adică, primul grad este, fie Tora, fie apropierea de Creator, al doilea este Țdaka, iar al treilea este pacea. Acest lucru necesită clarificări.

Vedem că Țdaka este numită „credință”, așa cum este scris despre Avraam: „Și a avut credință în Domnul iar El a considerat că pentru el aceasta este dreptate”. Astfel, deoarece credința este considerată Țdaka, putem deja cunoaște importanța Țdaka. Nu este așa cum pare literalmente. Mai degrabă, Țdaka presupune credință.

Ce este credința? Este ea considerată la fel cu Țdaka? Vedem că acela care dă Țdaka (milostenie) unui sărac nu se așteaptă ca săracul să-i răsplătească în vreun fel milostenia dată. Este așa mai ales cu milostenia ascunsă; cu siguranță că el nu plănuiește să primească nimic în schimb. Prin urmare, Țdaka înseamnă că omul face ceva fără nicio recompensă.

Dar, din moment ce credința pe care ar trebui să ne-o asumăm trebuie să fie fără nicio recompensă, înseamnă că trebuie să credem în măreția Creatorului, ceea ce sfântul Zohar numește: „Căci El este mare și guvernează”. El nu trebuie să se gândească că ia asupra lui povara împărăției cerurilor și în acest fel va primi de la El o anumită răsplată. Mai degrabă, el lucrează în întregime pentru a dărui. De aceea credința se numește Țdaka, pentru a interpreta pentru noi forma pe care ar trebui să o aibă credința pe care o luăm asupra noastră.

Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la modul în care obținem o astfel de credință, care este prin intenția de a dărui. Natura noastră este doar a primi și nu de a dărui. Prin urmare, ce putem face pentru a obține dăruirea? El ne spune că acest lucru se realizează tocmai prin Tora, așa cum au spus înțelepții noștri (Kidușin 30): „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora drept condiment”.

În „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot” (punctul 11) el spune: „Totuși, aflăm și vedem din cuvintele înțelepților Talmudului că ei au făcut calea Torei mai ușoară pentru noi decât înțelepții din Mișna. Acest lucru se datorează faptului că ei au spus: „Omul ar trebui să se angajeze întotdeauna în Tora și Mițvot, chiar și Lo Lișma, iar de la Lo Lișma va veni la Lișma”. Adică, lumina din ea îl reformează. Astfel, ei ne-au oferit un mijloc nou în locul penitenței prezentate în Mișna menționată mai sus, Avot: „Lumina din Tora”. Ea are suficientă putere pentru a-l reforma pe om și a-l aduce la angajamentul în Tora și Mițvot Lișma”.

De aici vom înțelege cuvintele lui rabi Aba, care a spus că „departe de Țdaka” înseamnă că ei se îndepărtează de Tora și prin urmare sunt departe de Țdaka. Am întrebat: „Este Tora motivul realizării Țdaka? Este imposibil să dai Țdaka fără Tora?” Adevărul este că Țdaka se referă la credință. Este imposibil ca omul să obțină o credință reală înainte de a avea echivalență de formă cu Creatorul, ceea ce înseamnă că toate acțiunile omului sunt doar pentru a-I oferi mulțumire Creatorului.

El spune în „Introducere la Cartea Zohar” (punctul 138): „Este o lege faptul că ființa creată nu poate primi în mod deschis răul de la Creator, pentru că este un defect în gloria Creatorului dacă ființa creată Îl percepe ca pe un răufăcător. Prin urmare, atunci când omul se simte rău, în aceeași măsură, negarea călăuzirii Creatorului se află asupra lui, iar Operatorul îi este ascuns”.

Motivul este că, înainte de a fi răsplătit cu vase de dăruire, omul nu este apt să primească încântarea și plăcerea de la El. Prin urmare, se simte rău și, ca atare, nu i se poate acorda credința reală mai înainte de a-și corecta răul din el, numit „primire cu intenția de a primi”.

Rezultă că prin Tora, care îl reformează, adică primind vasele de dăruire el va fi răsplătit cu credință, care se numește Țdaka, care este „credință pentru că El este mare și conduce”, și nu că baza credinței sale este scopul de a primi o recompensă.

Acum vom înțelege ce am întrebat despre cuvintele rabinului Hizkiya, unde el explică semnificația cuvintelor „cu inimă încăpățânată”. El spune că, deoarece se îndepărtează de Creator, ei se îndepărtează de Țdaka. Am întrebat: „Poate fi apropierea de Creator un motiv pentru care vom avea capacitatea de a face Țdaka? Care este legătura dintre cele două?” Este scris în Sulam („Introducere la cartea Zohar”): „Rabi Hizkiya nu-l contestă pe rabi Aba. Mai degrabă, el interpretează mai mult decât el”. Am întrebat: „Dar explicația rabinului Hizkiya este mult mai greu de înțeles!”.

Conform celor explicate mai sus, rabi Hizkiya explică mai mult, ce înseamnă că sunt numiți „cu inimă încăpățânată”, motiv pentru care sunt departe de Țdaka, deoarece în ceea ce privește ceea ce spune rabinul Aba, că s-au îndepărtat de Tora, ei cred că pur și simplu trebuie să învețe Tora și prin aceasta vor fi răsplătiți cu Țdaka, numită „credință”. Pe când intenția rabinului Aba este ca, prin Tora, ei să obțină echivalența formei, numită „vase de dăruire”, deoarece nu pot obține credința reală înainte de a avea vase de dăruire, așa cum este scris în Sulam („Introducere la cartea Zohar”).

Acesta este motivul pentru care rabi Hizkiya elaborează mai mult și spune mai simplu: „cu inimă încăpățânată” sunt cei care se îndepărtează de Creator. Adică nu vor să se apropie de Creator pentru că sunt încăpățânați în inimă, de aceea sunt departe de Țdaka. Așa cum am spus mai sus, este imposibil să fim răsplătiți cu credință, care este Țdaka, înainte de a fi răsplătiți cu apropierea de Creator, numită echivalență de formă, și anume cu vase de dăruire.

Poate că motivul pentru care rabi Aba nu interpretează la fel ca rabi Hizkiya este că rabi Aba vrea să ne spună două lucruri deodată, adică motivul și sfatul. Motivul pentru care ei nu au credință este că nu au vase de dăruire. Sfatul pentru aceasta este să se angajeze în Tora, unde, prin lumina Torei li se va acorda echivalența formei, ceea ce înseamnă că toate acțiunile lor vor fi doar de dăruire. În acel moment vor fi răsplătiți cu Țdaka - adevărata credință.

Și referitor la adăugarea lui rabi Hizkiya că prin Țdaka vor fi răsplătiți cu pace, am întrebat: „Dacă Țdaka este un lucru atât de mare, care se referă la credință, atunci ce este pacea? Asta implică faptul că pacea este și mai importantă!”.

Ar trebui să interpretăm că pacea este finalizarea lucrării. Înainte ca omul să fie răsplătit cu vasele de dăruire, el nu are loc pentru credință. Odată ce are vase de dăruire și a fost răsplătit cu credință, el obține scopul creației, care este de a face bine creațiilor Sale. Aceasta înseamnă că atunci el simte încântarea și plăcerea pe care Creatorul le-a creat pentru a face bine creațiilor Sale. În acel moment, omul este răsplătit cu pace.

Dar înainte ca omul să fie răsplătit cu Țdaka, care este credință, pe baza vaselor de dăruire, el nu are Kelim pentru a obține delectarea și plăcerea, deoarece „a face bine” nu are corectare, ca să nu aibă pâinea rușinii, care este motivul corectării numite Țimțum Alef (prima restricție). Numai atunci când creaturile vor avea această corectare, numită „vase de dăruire”, va exista un loc în care lumina Creatorului (de care trebuie să beneficieze creațiile Sale) va putea fi prezentă.

Înainte de aceasta, el este în ceartă cu Creatorul, așa cum spune el în Sulam („Introducere la cartea Zohar”, punctul 175): „De asemenea, pacea s-a plâns că el era în întregime ceartă pentru că nu se putea angaja în Mițvot (porunci) pentru a dărui, ci doar cu un amestec de plăcere personală”. Prin aceasta, el este mereu în ceartă cu Creatorul, deoarece el crede că este un drept complet și nu-și simte deloc greșelile. Adică, el nu simte că întregul său angajament în Tora și Mițvot este Lo Lișma (nu de dragul Ei) și este supărat pe Creator pentru că nu l-a răsplătit atât cât ar fi trebuit să fie răsplătit un drept complet.

Astfel, vedem că, înainte ca omul să fie răsplătit cu Țdaka, care este credința în Creator pe baza vaselor de dăruire, care îl aduce aproape de Creator, este imposibil să aibă pace. Rezultă că finalul lucrării, când scopul este atins, este atunci când se atinge gradul de pace. Pacea nu poate fi atinsă mai înainte ca noi să trecem prin etapele preliminare, care sunt apropierea de Creator, apoi credința, numită Țdaka și, în final, scopul, care este numit „pace”.