Pleacă din ţara ta

Articolul Nr. 5, 1985

„Pleacă din ţara ta, din locul în care te-ai născut şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta Eu”.

Acest lucru este derutant, deoarece nu este în conformitate cu ordinea realității. Este așa fiindcă omul mai întâi pleacă din casa tatălui său, apoi din locul natal şi apoi din ţara sa. Despre acest lucru se întreabă comentatorii.

În muncă, noi ar trebui să interpretăm că „ţara ta” vine de la cuvântul dorinţă (raţon), așa cum spun înţelepţii noştri: „Fie ca pământul (în ebraică înseamnă și țară) să producă iarbă”, că ea era încântată să îndeplinească dorinţa Făcătorului său. În consecinţă, „Pleacă din ţara ta” înseamnă din dorinţa ta, care este dorinţa cu care a fost creat omul, numită „dorinţa de a primi bucurie şi plăcere” și considerată a fi  iubire de sine. De aceea, i s-a spus să iasă din iubirea de sine.

„Din locul natal” înseamnă că tatăl şi urmaşul sunt cauza şi consecinţa, motiv și rezultat. Este aşa fiindcă rezultatul vine dintr-o picătură din creierul tatălui. În acest fel ia naștere mai târziu urmaşul, așa cum am explicat în articolele anterioare. Cu alte cuvinte, munca pe care omul urmează să o facă este pentru a primi recompensă. Astfel, munca îi oferă recompensă. Dacă nu ar fi fost recompensa, el nu ar fi făcut niciun efort. Rezultă că el ţine Tora şi Miţvot (porunci) pentru a da naştere unui fiu, care se numeşte recompensă.

În ceea ce priveşte recompensa, am spus deja ca sunt două feluri de recompensă: 1) recompensa din această lume şi 2) recompensa din lumea viitoare. 

Este scris în Zohar (Introducere la Cartea Zohar, pct 190) „Iar acestea două, spune Sfântul Zohar, nu sunt esența”. Se explică în Sulam (Scara, comentariul la cartea Zohar), că acest lucru se datorează faptului că ele au fost construite pe baza iubirii de sine, numită „dorinţa de a primi de dragul primirii”.

Urmează că, dacă omul depune efort în Tora şi Miţvot pentru a primi o recompensă pentru dorinţa lui de primire, atunci atât tatăl, adică munca, cât şi urmaşul care s-a născut din munca lui și care se numește „răsplată,” s-au bazat pe iubirea de sine. Ceea ce înseamnă că picătura din creierul tatălui, numită „muncă”, nu a fost decât iubire de sine, încă de la începutul muncii lui. În mod natural, noul născut, adică recompensa pe care el aşteaptă să o primească, este de asemenea una de iubire de sine.

I s-a spus „pleacă din ţara ta”, adică din dorinţa ta de primire și „din locul unde te-ai născut”, referindu-se la urmaşii care au fost născuţi. „Din casa tatălui tău” înseamnă recompensa care s-a născut din casa tatălui, care este munca ce naşte o răsplată de iubire de sine. El trebuie să se îndepărteze de toate acestea. 

„În ţara pe care ţi-o voi arăta Eu”. Această ţară este dorinţa de dăruire. În această țară, adică pe dorința de a dărui, pe acest pământ, adică peste dorința de a dărui, el va fi recompensat cu revelația Creatorului.  

„Pe care ţi-o voi arăta Eu”, cu alte cuvinte, Creatorul i se va arăta. În schimb, pe dorinţa de primire au fost plasate restricţia şi ascunderea, aceasta s-a întunecat și s-a separat de viața vieților, iar acest lucru a produs întuneric.

Prin urmare, Eu nu mă pot revela ție peste dorința ta, ci doar peste dorința de dăruire, numită „echivalență de formă”. Atunci, restricţia şi ascunderea sunt îndepărtate şi Creatorul i se revelează.

„Şi Eu am să vă fac pe voi o mare naţiune”. În Midraş Raba (cap.39) „Rabi Levi a spus: când Avraam părintele nostru a mers la Aram-Naharaim şi i-a văzut nechibzuiţi, mâncând şi bând, el a spus: „Aș vrea să nu am nicio parte din această ţară”. Când a ajuns la Sulam Ţor şi i-a văzut plivind în timpul plivitului şi prăşind la timpul prăşitului a spus: „Aș vrea să am o parte din această ţară”. Creatorul i-a spus: „Descendenților tăi, Eu le-am dat această ţară!””

Pentru a înţelege cuvintele lui în muncă ar trebui să interpretăm că Ereţ (ţară) înseamnă Rațon (dorinţă). Be-Aram (în Aram) are literele din Avraam. „Când Avraam a mers la Naharaim” - naharaim vine de la cuvântul nahor (iluminat) - a văzut că acolo sunt oameni care doresc doar luminile. Asta se numeşte „a mânca şi a bea”, când scopul lor este recompensa. De aceea el spune: „să nu am nicio parte din această ţară”, adică să nu am nicio porțiune din această dorință, în care intenția este doar de a primi recompensă iar munca nu este apreciată, ci doar recompensa este apreciată. De aceea el spune: „Nu voi avea nicio porțiune din această dorinţă”.

„Când a ajuns în Sulam Ţor”, Ţor vine de la cuvântul Țar (îngust) și înseamnă că ei au simţit Țarut îngustimea din muncă. El a văzut că ei erau pe Sulam (scară), care este o scară așezată pe pământ cu vârful atingând cerul. „El i-a văzut plivind în timpul plivitului şi prăşind în timpul prăşitului” adică toate gândurile lor erau despre munca omului, ei concentrându-și intențiile asupra corectitudinii muncii lor. Adică ar trebui ca vasele (kelim), unde ar trebui să vină abundența, să fie adecvate. Ei nu dau atenţie fructelor, adică recompensei. În schimb, sunt atenţi la ordinea muncii, acesta fiind înțelesul celor spuse de el, că i-a văzut plivind în timpul plivitului şi prăşind la timpul prăşitului

Apoi el a spus, „Aș vrea să am o parte din această ţară”, adică din această dorinţă, care are în primul rând intenţia ca munca să fie adecvată. Iar în ceea ce privește recompensa, adică fructele, aceasta nu-i privește. „Lucrurile ascunse aparţin Domnului Dumnezeul nostru”, adică recompensa este treaba Creatorului şi noi nu trebuie să urmărim recompensa, ci, în orice situație ne-am găsi, suntem mulțumiți că am fost privilegiați să avem un contact cu munca. Acesta este un mare privilegiu pentru el. Ale noastre sunt doar lucrurile revelate, adică acțiunile. 

Acum putem interpreta „Şi Eu am să vă fac pe voi o mare naţiune”. Gadlut (stare de adult/măreție) este acţiunea. Pentru aceia care muncesc, măreția este numai în munca peste rațiune. Doar acolo îi simt importanța, în schimb, ei nu țin cont de luminile pe care le primesc prin munca lor, fiindcă luminile fac parte din „lucrurile ascunse aparţin Domnului Dumnezeul nostru”. Aceasta este munca Creatorului - care face ceea ce dorește.

Ei nu Îi cer Lui să le dea ceva, pentru că nu acesta a fost scopul lor. Ei au un singur scop: să dea mulţumire Creatorului fără nicio recompensă, fiindcă toată recompensa este aceea că au privilegiul de a-L servi pe Rege. Nu contează pentru ei ce fel de serviciu fac pentru Rege, dacă este important sau neimportant, fiindcă ei se gândesc doar la cum pot face plăcere Regelui.

De exemplu, puțini oameni sunt dispuși să-și asume roluri neimportante, dar ei sar imediat pe ele, tocmai acum Îl pot delecta pe Rege, când puțini se grăbesc să și le asume. 

Lecţia este că nu sunt mulţi oameni care să dorească să meargă în direcţia muncii peste raţiune, fiindcă toți o văd ca pe o muncă umilă şi o consideră a fi un „exil”. Prin urmare, aceia care doresc să descopere acest lucru - posibilitatea lor de a-I face plăcere Regelui, doresc în mod special acest rol. Această muncă pe care ei o fac este numită „ridicarea Șchina (Divinității) din praf”. Această muncă este numită de asemenea „Șchina în exil” şi este singura muncă pe care o vor. Dar munca pentru a primi de Sus lumini şi abundenţă este dorită de mulți oameni.

De aici putem interpreta ce au spus înţelepţii noştri (Şabat, 127): „Rav Yehuda a spus: „Rav a spus, 'Întâmpinarea oaspeților este mai importantă decât întâmpinarea feţei Divinităţii' după cum e scris: şi el a spus 'Domnul meu, dacă am găsit har înaintea Ta, te rog să nu pleci'“. RAŞI interpretează: „Te rog să nu pleci și l-a lăsat singur pe El şi s-a dus să salute oaspeţii”. Putem spune că el a învăţat acest lucru din ceea ce i-a spus Creatorul: „Şi Eu o să vă fac pe voi o mare naţiune”, adică lucrul important este acţiunea şi nu luminile. Cu alte cuvinte, esenţa muncii lor este iubirea pentru ceilalţi şi el nu ține cont de persoana sa. 

Ca atare, în ciuda faptului că întâmpinarea feţei Divinităţii încântă corpul mai mult decât munca în scopul de a-i iubi pe ceilalți, aici, după ce Creatorul a spus: „Şi Eu o să vă fac pe voi o mare naţiune”, înseamnă că voi veți avea măreție în primul rând în acţiuni. De aceea, aici el a avut un loc unde s-a putut manifesta, ceea ce înseamnă că urma să fie sigur că nu doreşte să ia în considerare profiturile, deşi, să fii răsplătit cu întâmpinarea Divinităţii este un mare profit. Totuşi, el a ales acţiunea, adică nu a intenționat să capete  nicio recompensă pentru munca lui, ci lucrul cel mai important a fost munca. 

Aici, el a găsit un loc de analizat - pentru că este cu siguranţă un lucru mare să renunţe la recompensă şi să primească recompensa muncii. De obicei se întâmplă invers: oamenii fac eforturi ca să primească recompensă. Dar el a făcut invers, el dăruiește recompensa ca să poată primi munca. El a învăţat asta din ceea ce i-a spus Creatorul „Şi Eu o să vă fac pe voi o mare naţiune”, așa cum s-a spus, că măreția constă în primul rând din acțiune.