De ce este Tora numită „linia de mijloc”, în muncă - 1

Articolul Nr. 12, 1990

Zohar-ul scrie (Mikeţ, punctul 238): „Vino și vezi, în fiecare zi când răsare soarele, o singură pasăre se trezește într-un copac din Grădina Edenului și cântă de trei ori, iar crainicul strigă cu voce tare: «Aceia dintre voi care văd și nu văd, care sunt în lume fără să știe de ce există și nu respectă slava Stăpânului lor, Tora stă înaintea lor și ei nu se adâncesc în ea, ar fi fost mai bine pentru ei să nu fie creați decât să fie creați»”.

El interpretează în Sulam [Comentariul la Zohar] astfel: „A vedea este Hochma. Cei care aderă la linia stângă și nu la cea dreaptă, văd și nu văd, deoarece Hochma din stânga nu strălucește dacă nu se îmbracă în lumina de Hasadim [a îndurărilor] din dreapta. Prin urmare, chiar dacă acolo există Hochma, cu alte cuvinte «văd», totuși ei nu primesc Hochma din cauză că le lipsește îmbrăcămintea de Hasadim. De aceea, ei nu văd.

„Este scris: „Aceia care sunt în lume fără să știe de ce există”. Aceasta se spune despre cei care se alipesc la dreapta și nu la stânga, care au hrană în lume prin lumina de Hasadim. Cu toate acestea, ei nu știu de ce există, ceea ce înseamnă că le lipsește GAR, deoarece iluminarea „dreptei” fără „stânga” este VAK fără Roş [cap]”. 

Ei nu observă slava Stăpânului lor, Tora stă în fața lor iar ei nu se adâncesc în ea. Tora înseamnă „linia de mijloc”, care este ZA, numită „Tora”, care unește cele două linii una cu cealaltă.

Ar trebui să înțelegem de ce, dacă avansează pe dreapta, care este Hasadim, atunci când lucrează pentru a dărui, de ce se consideră că în acest fel nu observă gloria Stăpânului lor? La urma urmei, ei se angajează doar în dăruirea către Creator, deoarece El este mare, este conducătorul și nu pentru a primi recompensă, iar întreaga lor vitalitate este deoarece măresc gloria cerului, și de aceea fac toate faptele pentru a dărui.

De asemenea, ar trebui să înțelegem de ce cei care au fost deja răsplătiți cu Hochma, care este considerată a fi scopul creației, se consideră că nu observă gloria Stăpânului lor, decât atunci când își asumă Tora, căci Tora este numită „linia de mijloc”, și numai aceia se consideră că observă gloria Stăpânului lor, căci numai prin Tora ajung ei să-și glorifice Stăpânul.

Am vorbit de multe ori despre cele două aspecte care sunt în faţa noastră: 1) Scopul creației, care este ca, cei de jos să primească încântare și plăcere, adică toate creaturile vor simți cum se comportă Creatorul cu ele prin atingerea Celui bun care face bine, așa cum au interpretat înțelepții noștri, „binele”, că El este bun cu ele. Cu alte cuvinte, omul simte că primește de la Creator doar bine și binefaceri. „Pentru alții” înseamnă că el vede cum Creatorul le face bine și altora.

2) Corectarea creației, care este aceea că, pentru a nu avea pâinea rușinii, pentru ca ființele create să nu simtă rușine atunci când primesc încântare și plăcere, s-a făcut o corectare ca plăcerea și binele să nu strălucească asupra dorinței de a primi în beneficiul personal, ci numai atunci când creaturile pot avea intenția de dăruire. În acel moment, încântarea și plăcerea se revarsă asupra creaturilor.

Dar acest lucru este doar pentru ca lumea să existe înainte de a ajunge la corectarea de a putea dărui, pentru ca ființele create să poată exista. Dacă nu au încântare și plăcere, ele nu pot exista în lume, căci nevoia de încântare și plăcere vine la ființele create din scopul creației, care este de a face bine creațiilor Sale. ARI spune că încântarea și plăcerea provin din spargerea vaselor din lumea Nekudim, atunci când acestea căzut în Klipot [cochilii/coji], iar Zohar-ul le numește „o lumină subțire”, fiindcă este o lumină foarte subțire în comparație cu încântarea și plăcerea acordate celor care sunt în Kduşa [sfințenie], adică în comparație cu încântarea și plăcerea revelate în Tora și Miţvot [porunci/fapte bune], așa cum este scris în Zohar, că există 613 Miţvot care corespund celor 613 organe ale sufletului. Pe când scânteile de Kduşa au căzut în Klipot doar pentru a le susține.

Totuși, ordinea muncii este că începem de la dreapta. Însă „dreapta” are mai multe semnificații și totul este explicat în funcție de context. Cu alte cuvinte, starea de întregime este întotdeauna numită „dreapta” în comparație cu starea incompletă. Dar ceea ce este complet și ceea ce este incomplet depinde de subiectul discutat la momentul respectiv. Cu alte cuvinte, ceea ce avem nevoie în funcție de situație, aceasta se numește „dreapta”.

Prin urmare, atunci când omul este departe de Tora și Mițvot, se consideră că este „la stânga”. Cu alte cuvinte, Kduşa este numită „dreapta”, fiind starea de întregime a omului atunci când observă Tora și Mițvot. Iar când începem să vorbim despre Kduşa și vorbim despre acei oameni care sunt departe de respectarea Torei și Mițvot, nu vorbim deloc despre cei care sunt departe de religie, despre seculari.

Astfel, starea despre care începem să vorbim este aceea că ei respectă Tora și Mițvot doar în acțiunile lor. Ei sunt considerați a fi „o singură linie”. Se știe că nu putem vorbi despre „dreapta” dacă nu există „stânga” opusă ei și invers. Prin urmare, în această privință, cei care încep munca în acțiune sunt numiți „o linie”, deoarece aici este începutul. Dar, în comparație cu oamenii seculari, neavând nicio conexiune cu rațiunea, aceștia sunt considerați „dreapta”, deoarece au plenitudine, în timp ce secularii sunt numiți „de stânga”.

Însă, când începem să vorbim despre oamenii care vor să lucreze cu scopul de a dărui, trebuie să spunem că aceia care lucrează doar în acțiune sunt incompleți. În acel moment, trebuie să-i numim „stânga”, ceea ce înseamnă că nu au plenitudine. În schimb, cei care vor să lucreze pentru a dărui ar trebui numiți de „dreapta”.

Totuși, dacă  ne referim la ceea ce simte lucrătorul însuși și nu din punctul de vedere al adevărului cu privire la ordinea gradelor, ar trebui să spunem că acest om, care lucrează doar în acțiune, își simte starea, atunci când respectă Tora și Mițvot ca fiind întreagă. Prin urmare, pentru el, în această stare se consideră că merge pe „dreapta”, adică plenitudine.

De asemenea, ei simt munca asupra intențiilor ca pe o lipsă, deoarece văd că nu pot ieși de sub guvernarea primirii pentru sine. Rezultă că omul își simte deficiența. Prin urmare, ar trebui să spunem că aceasta este considerată „stânga”. Adică, în mod normal, spunem că, ceva ce necesită corectare se numește „stânga”, așa cum au spus înțelepții noștri, că punem Tfillin pe mâna stângă, fiind scris „Mâna ta, o mână slabă”, deoarece puterea ei a slăbit și are nevoie de ajutor.

Din acest motiv, cei care vor să facă munca sfântă într-o manieră care are plenitudine, să facă totul pentru a dărui, atunci când își critică munca și văd că încă nu sunt bine, acea stare este numită „stânga” în comparație cu munca în acțiuni fără intenție. Cu alte cuvinte, omul trebuie să folosească și acţiunea.

Astfel, el ar trebui să spună că, deși nu poate face ceva pentru a dărui, se simte totuși întreg în ceea ce privește acțiunile. El spune că este un mare privilegiu faptul că totuși, poate săvârși acte de Kduşa [sfințenie], chiar și fără intenție. Este un mare privilegiu că, Creatorul i-a acordat gândul și dorința de a se angaja în Tora și Mițvot doar în acțiune, fără o intenție. Aceasta se numește „dreapta” deoarece el simte că este în întregime, că merită să-I mulțumească Creatorului pentru aceasta.

Prin urmare, ulterior, când trece la intenție și vede că este deficitar, trebuie doar să se roage ca să-l ajute Creatorul și să-i dea puterea de a lucra cu scopul de a dărui. Aceasta se numește „stânga” în comparație cu starea anterioară.

Dar când a fost deja răsplătit cu ajutorul Creatorului, când deja poate munci pentru a dărui, deși doar în acte de dăruire, deoarece în acțiunile de dăruire este mai ușor să urmărească să dăruiască, în timp ce în acțiunile de primire a plăcerii nu poate urmări deocamdată să dăruiască, această stare se numește „dreapta”. Dar se numește „dreapta” în comparație cu starea anterioară.

Când vrea să lucreze pentru a dărui, dar nu reușește, aceasta se numește „stânga” și acolo are un loc pentru rugăciune, astfel încât Creatorul să-l ajute să poată urmări să dăruiască. Dar acum, când Creatorul l-a ajutat și poate urmări să dăruiască prin actele de dăruire, acum el trebuie să mulțumească pentru întregimea pe care o are acum, iar aceasta se numește „dreapta”. Această lumină se numește „lumina de Hasadim”, fiind considerată a fi corectarea creației, atunci când el are puterea de a efectua acțiuni cu intenția de a dărui.

Deși din punctul de vedere al corectării, această stare este considerată întregime, din punctul de vedere al scopului creației, această stare nu este considerată încă întregime, deoarece el trebuie să atingă scopul creației. Din acest motiv, ea este considerată „dreapta” din perspectiva întregimii, iar el trebuie să-I mulțumească Creatorului pentru că a fost răsplătit cu vasele de dăruire, pentru că le-a îndreptat cu intenția de dăruire.

Dar, pentru că lipsește corectarea scopului creației, aceasta este considerată o lipsă. Prin urmare, dacă omul a fost răsplătit cu primirea scopului creației, numit „lumina de Hochma”, aceasta este cu siguranță considerată o stare de întregime completă în comparație cu starea în care a fost răsplătit doar cu lumina de Hasadim, numită „lumina corectării creației”. Ea ar fi trebuit să fie numită „dreapta”, doar că și această stare este considerată incompletă. Prin urmare, este numită „stânga, care are nevoie de corectare”, deoarece, chiar dacă s-a extins lumina de Hochma pentru a dărui, el are nevoie în continuare de pază, deoarece actul de primire a plăcerii contrazice intenția, care ar trebui să fie pentru a dărui.

Din acest motiv, trebuie să extindem linia de mijloc, adică lumina de Hasadim, care le include acum pe amândouă: Hochma, cât și Hitkalelut [contopirea/amestecarea] cu Hasadim.

Avem aici două lucruri: 1) corectarea creației, 2) scopul creației.

Aceasta se numește „Tora” sau „linia de mijloc”, care include atât dreapta cât și stânga. În acel moment putem folosi lumina scopului creației, care este încântarea și plăcerea pe care Creatorul dorește să le împărtășească creațiilor Sale, acesta fiind scopul creației. Ceea ce înseamnă că, înainte de a exista Hitkalelut cu Hasadim, lumina scopului creației nu poate străluci, deoarece cele două calități trebuie să fie acolo împreună. Aceasta se numește „Tora”.

Acum putem înțelege ceea ce am întrebat, de ce oamenii care umblă în calitatea de „dreapta”, ale căror lucrări sunt doar pentru a dărui și care au fost deja răsplătiți cu abundența numită „lumina de Hasadim”, se consideră că „nu observă gloria Stăpânului lor”. De asemenea, cei care au ieșit deja din dreapta și au fost deja răsplătiți cu Hochma, numită „stânga”, se consideră că încă „nu observă gloria Stăpânului lor”, iar Tora stă în fața lor şi totuși ei nu se adâncesc în ea. Acest lucru este foarte dificil de înțeles, dacă vorbim despre oamenii care au fost deja răsplătiți cu Hasadim și oamenii care au fost răsplătiți cu Hochma, că nu se adâncesc în Tora. Putem spune asta?

Dar conform a ceea ce am explicat anterior, „dreapta” înseamnă lumina de Hasadim, care este doar corectarea creației. Rezultă că, atât timp cât ei nu se angajează în extinderea luminii scopului creației, care este ceea ce vrea Creatorul să ofere ființelor create, încântarea și plăcerea în care măreția Sa este revelată, numită „revelația Dumnezeirii Sale față de creaturile Sale”, moment în care gloria Sa este revelată ființelor create, rezultă că ei nu privesc la gloria Stăpânului lor, care le va fi revelată ființelor create.

Aceasta este principala deficiență pentru care se revelează Dumnezeirea Sa în lume, care este scopul creației - de a se revela Dumnezeirea Sa față de ființele create. Pentru ca ființele create să primească acest scop, au avut loc toate restricțiile și corectările. Rezultă că pentru aceia care merg doar pe dreapta, ceea ce reprezintă corectarea creației, există cu siguranță o deficiență cheie aici. Adică, au îndeplinit totul în afară de ce este cel mai important, adică scopul. De aceea se consideră că ei nu observă gloria Stăpânului lor.

De asemenea ne-am întrebat, cei care au fost deja răsplătiți cu lumina de Hochma, care este scopul creației, de ce altceva mai au ei nevoie? Răspunsul este că, din moment ce există o regulă conform căreia lumina de Hochma nu poate străluci către cei de jos fără o îmbrăcăminte de lumină de Hasadim, deoarece lumina de Hochma vine în vasele de primire, ca atare deși a atras lumina pentru a dărui, el are nevoie în continuare de protecție pentru a nu fi atras după acţiune, deoarece folosește vasele de primire.

Din acest motiv, el trebuie să extindă o îmbrăcăminte care este lumina de Hasadim, care se îmbracă în vasele de dăruire, ceea ce se consideră a fi corectarea creației. Prin urmare, deși a extins lumina scopului creației, el nu o poate folosi deoarece aceasta nu strălucește fără o îmbrăcăminte de Hasadim. Rezultă că nici el nu observă. Cu alte cuvinte, scopul creației nu se dezvăluie în el, pentru a vedea revelarea Dumnezeirii Sale, așa cum este scris, că nici cei care merg la stânga nu observă gloria Stăpânului lor.

Acesta este sensul a ceea ce este scris: „Tora stă înaintea lor și ei nu depun eforturi în ea. Tora înseamnă linia de mijloc, ZA, numită «Tora», care unește cele două linii una cu cealaltă.” Cu alte cuvinte, prin Tora numită „linia de mijloc”, unde există două calități împreună, adică scopul creației, și anume revelarea Dumnezeirii Sale față de creaturi, numită „gloria Stăpânului lor” și în plus, mai există și îmbrăcarea corectării creației, numită „lumina de Hasadim”, care este considerată „dreapta”. Din acest motiv, atunci când acestea două sunt separate, scopul creației nu poate străluci pentru ființele create. Aceasta se consideră a fi, ei „nu observă gloria Stăpânului lor”. Dar odată ce se adâncesc în Tora, scopul creației strălucește. În cuvintele Zohar-ului, aceasta se numește „Tora, Israel și Creatorul sunt unul”.

Acum putem înțelege ceea ce am spus (Articolul nr. 11, Tav-Şin-Nun), că lumânarea de Hanuka este în stânga și lumina ei nu trebuie folosită deoarece stânga, care este Hochma, fusese deja extinsă către creaturi, dar atât timp cât acestea nu extind linia de mijloc, care este considerată a fi „Tora”, astfel încât să aibă dreapta și stânga împreună, lumina nu strălucește într-o măsură în care să o poată folosi, din cauză că lipsește îmbrăcămintea de Hasadim, care vine prin lumina de Hasadim.

Dar de Purim, ei au extins lumina de Hasadim, numită „dreapta”, prin postul și strigătul lor, așa cum este explicat în Studiul celor Zece Sfirot (sfârșitul Părții 16). Rezultă că, deși de Hanuka ei erau compleți din partea dreaptă, când au trecut pe stânga pentru a extinde Hochma, nu mai aveau Hasadim din dreapta.

Aceasta înseamnă că Hasadim, pe care ei o extind după extinderea de Hochma, unde Hochma este numită „stânga”, se cheamă „linie de mijloc”. Rezultă că atunci, de Hanuka, a existat o stare de Hanu-Koh [staționat aici]. Adică, aveau calitatea de „dreapta”. Miracolul a fost că aveau „drepta” în plenitudine. Dar calitatea de „stânga” nu avea plenitudine, deoarece le lipsea linia de mijloc, care este Tora.

Prin urmare, de Şabat, care este linia de mijloc, lumânările sunt pentru a fi folosite. Aceasta se numește „pace în casă”, ca în „În Hochma [înțelepciune] este construită casa”. Din acest motiv, „[între] lumânarea de Şabat [Sabat] și lumânarea de Hanuka, lumânarea de Şabat precede”, deoarece Şabat-ul indică întregimea. Există calitatea de Yesod, numit „linie de mijloc”, care dăruiește lui Malchut, numită „casă”. Din acest motiv, lumânarea de Şabat vine să indice plenitudinea. Ca atare, Șabat-ul este numit „Șabat-ul păcii”, deoarece Yesod, care este linia de mijloc, face pace între liniile care sunt numite „dreapta” și „stânga”.

Din cele de mai sus rezultă că miracolul de Hanuka a fost în „dreapta”, numită „corectarea creației”, adică ei au avut întregime. Aceasta se cheamă că miracolul a fost în spiritualitate, datorită vaselor de dăruire, numite „spiritualitate”, din perspectiva Kelim [vaselor], iar aceste Kelim aparțin înclinației bune.

În schimb, vasele de primire sunt atribuite corporalității, adică înclinației rele, așa cum am explicat: „Și să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta”, însemnând cu ambele înclinații ale tale. Și anume cu înclinația bună, care este vasele de dăruire, ar trebui să lucrăm de dragul Creatorului. Dar și cu vasele de primire, care aparțin înclinației rele. Și acestea trebuie folosite de dragul Creatorului, adică să primim pentru a dărui.

Rezultă că de Hanuka, atunci când ARI spune că Hanuka și Purim sunt ambele considerate ca „stânga”, lumânarea de Hanuka este în stânga. Deși dreapta este numită „întregime” din perspectiva vaselor de dăruire, faptul că stânga a iluminat, adică Hochma fără Hasadim, și este interzisă utilizarea de Hochma fără Hasadim, acest lucru în sine este un lucru măreț, faptul că ei au extins scopul creației. Cu toate acestea, le este încă interzisă utilizarea luminii sale.

Prin urmare, de Hanuka, se consideră că miracolul a fost în spiritualitate, deoarece este interzisă utilizarea de Hochma fără Hasadim. Acesta este motivul pentru care este considerat un miracol spiritual, fiindcă nu a coborât încă pentru a-l putea folosi. În acest sens, Hanuka este considerată un „miracol spiritual”, atât din perspectiva Hasadim, din dreapta, cât și din perspectiva Hochma, din stânga, deoarece lipsea linia de mijloc.