Ce înseamnă că ‘lege și ordonanță’ este Numele Creatorului, în muncă

Articolul Nr. 30, 1990

Zohar-ul spune (BeHukotai, Punctele 16-18): „Malchut este numită «lege». Decretele Torei sunt incluse în ea. «Ordonanțele Mele le veți respecta». O ordonanță, care este ZA, de care se agață acea lege, care este Malchut. Astfel, superiorul și inferiorul se unesc, adică legile din Malchut sunt în ordonanțele din ZA. Și aceasta este regula numelui sfânt, deoarece «lege și ordonanță» este numele Creatorului. «Și să le faceți». El întreabă: «Din moment ce el deja a spus «umblați» și «păziți», de ce și «faceți»?» El răspunde că omul care împlinește Mițvot [poruncile/faptele bune] ale Torei și umblă pe căile Sale, este ca și cum L-ar fi făcut pe El sus. Creatorul a spus: «ca și cum el M-ar fi făcut pe Mine». Și ei L-au stabilit. Prin urmare, «Și să le faceți», ca o lege și o ordonanță, care sunt ZA și Malchut”.

Ar trebui să înțelegem ce înseamnă atunci când spune: „Omul care împlinește Mițvot ale Torei și umblă pe căile Lui, este ca și cum el L-ar fi creat”. De asemenea, ar trebui să înțelegem diferența dintre a spune „cel care împlinește Mițvot ale Torei” și ce adaugă el „și umblă pe căile Lui”, căci par a fi două lucruri. Adică, pare că deși respectă Mițvot ale Torei, el nu umblă pe căile Lui, atunci nu se spune că el L-a făcut pe Creator. Prin urmare, care este semnificația expresiei „și umblă pe căile Lui”?

Ar trebui să înțelegem de asemenea ceea ce este scris (Item 19): „În mod similar, Rabi Şimon a spus: «Și David I-a făcut Lui un nume». Dar oare David a făcut-o pentru El? El răspunde: «Mai degrabă, pentru că David a mers pe căile Torei și a respectat Mițvot ale Torei, este ca și cum el ar fi făcut într-adevăr un nume acolo». Din acest motiv, s-a spus: «Și să le faceți». Adică, dacă încercați să le faceți, să corectați numele sfânt așa cum ar trebui să fie, toate acele binecuvântări de sus vor fi corectate în mod corespunzător în voi”.

De asemenea, ar trebui să ne întrebăm: Ce înseamnă că David a făcut un nume pentru Creator? Raportat la cine a făcut el numele? Are Creatorul nevoie de cineva care să-I facă un nume bun printre ființele create, astfel încât, Creatorul având un nume bun, ființele create să-L respecte? Aceasta s-ar potrivi creaturilor, unde omul poate respecta un alt om ca el, dar cum putem spune că, Creatorul trebuie să aibă un nume bun printre creaturi? De asemenea, ar trebui să înțelegem cum se face că atunci când omul umblă pe căile Torei și împlinește poruncile Torei, Creatorul capătă un nume bun.

Pentru a înțelege toate acestea, trebuie mai întâi să prezentăm toată chestiunea creației, adică în ce scop a creat Creatorul creația. Răspunsul este că se știe că dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale. Prin urmare, Creatorul a primit numele de „Cel care dă”, care dă încântare și plăcere creației, unde creația este numită „primitor”, iar primitorul trebuie să aibă o lipsă; altfel este imposibil să primească. Din acest motiv, dorința de a primi încântare și plăcere este numită „lipsită”.

În Creator nu există lipsă, căci Creatorul este absolut complet. Prin urmare, creația este numită „existență din absență”, după această lipsă, când a fost creat ceva care nu exista înainte ca El să-l fi creat. Și din moment ce în Creator nu există lipsă, atunci când omul simte o lipsă, el se află deja în disparitate de formă față de Creator. Când își satisface lipsa, deși are o oarecare măsură de echivalență, fiindcă acum el nu mai are nicio lipsă, este totuși primitorul în timp ce Creatorul este dăruitorul, rezultă că nu există echivalență de formă, deoarece prin această disparitate de formă omul se separă de Creator.

Pentru a corecta acest lucru, adică acolo unde omul este numit „ființă creată”, care are o lipsă, pentru a avea echivalență, trebuie să fie în plenitudine, adică să primească de la Creator abundență. Când primește de la Creator, el se află din nou în disparitate de formă, iar apoi este făcută această corectare numită „a primi pentru a dărui”. Adică, deși prin natura sa omul are dorința și tânjirea de a primi ceva de care să se poată bucura, el depășește și nu vrea să primească plăcerea, decât pentru că vrea să dăruiască mulțumire Făuritorului său.

Toate plăcerile de care putem spune că se bucură Creatorul, adică prin respectarea gândului și dorinței Sale, care este de a face bine creațiilor Sale, adică toate plăcerile de care putem spune că se bucură Creatorul atunci când primim de la El, le primim doar în acest mod. Prin urmare, atunci când omul atinge acest grad, care este de a aduce mulțumire Creatorului său, el Îl poate încânta primind de la El încântare și plăcere.

Astfel, acum avem echivalență de formă din două părți: 1) Nu mai există o lipsă în cel de jos, deoarece primește încântare și plăcere de la Creator. 2) Acum el dăruiește, asemenea Creatorului. Adică, faptul că primește plăcere acum, nu este pentru propriul său beneficiu, ci doar de dragul Creatorului. Iar de dragul său, el este dispus să renunțe la orice plăcere. Rezultă că acum există două lucruri împreună - corectarea creației și scopul creației.

Aceasta se numește Zivug de Hakaa [cuplare prin lovire], unde prin Hakaa [lovire] are loc o unificare. În spiritualitate, Hakaa înseamnă două lucruri conflictuale, unde tot ceea ce unul respinge, celălalt își dorește. Cu alte cuvinte, Creatorul dorește ca cel de jos să primească încântare și plăcere, adică să dăruiască celui de jos, iar cel de jos dorește echivalență de formă, adică să dăruiască celui superior.

Rezultă că ei sunt în conflict. Totuși, prin aceasta ei ajung la unificare. Cu alte cuvinte, fiecare adoptă punctul de vedere al celuilalt, adică cel de sus dorește ca cel de jos să primească. Cel de jos primește doar în măsura în care știe că tot ceea ce primește este doar pentru că cel de sus dorește acest lucru. Rezultă că acum primește așa cum își dorește cel superior și dăruiește așa cum își dorește el, și nu există nicio separare aici. Mai degrabă, acum amândoi au același punct de vedere.

Prin faptul că ființa creată are vase de dăruire, ea primește în ele încântare și plăcere, și atunci este evident pentru toți că numele Creatorului este Cel Bun Care Face Bine. Înainte ca încântarea și plăcerea să fie revelate, El a fost numit „Șchina [Divinitate] în praf”, ceea ce înseamnă că toată lumea suferă în lume pentru că nu există Kelim [vase] potrivite pentru a primi încântarea și plăcerea.

Prin urmare, cei de jos trebuie să creadă că, Creatorul conduce lumea ca Bunul Care Face Bine, motiv pentru care numele Creatorului, Bunul Care Face Bine, nu este revelat. Dar când cei de jos primesc vasele dăruirii, numele Creatorului, Cel Bun Care Face Bine, poate fi revelat.

Dar aici apare cea mai dificilă întrebare: cum poate omul să primească aceste Kelim? Prin natură, el este complet opus, căci omul se naște doar cu vase de primire, ceea ce înseamnă că el nu poate face nimic decât dacă acel lucru îi aduce beneficii. Deci, cum poate face ceva care este împotriva naturii, adică să dăruiască și să nu primească nimic în propriul său beneficiu?

Înțelepții noștri au spus despre aceasta că, Creatorul a spus: „Am creat înclinația rea; am creat Tora drept condiment”. Există două lucruri de remarcat în ceea ce privește respectarea Torei și a Mițvot: 1) practicarea Torei și a Mițvot, 2) intenția, adică ceea ce-și dorește omul pentru că a respectat Tora și Mițvot.

Răsplata pe care ar trebui să o ceară omul de la Creator este să meargă pe căile Sale, adică pe căile Creatorului. Și care este calea Creatorului? Ar trebui să spunem că această cale este de a dărui creaturilor încântare și plăcere. La fel, toate preocupările omului ar trebui să fie legate de dăruirea către Creator, ca El să se bucure de dăruire, și să nu fie preocupat de propriul său beneficiu, ci doar de beneficiul Creatorului, asemenea Creatorului, a cărui dorință este de a face bine creațiilor Sale.

Întrucât omul s-a născut cu o natură de a primi pentru sine, se știe că, datorită dorinței Creatorului de a-și încânta creaturile, primitorul trebuie să aibă o dorință și o tânjire pentru această chestiune. Altfel, este imposibil ca el să se bucure. Prin urmare, Creatorul a creat creaturile cu o tânjire de a-și satisface lipsa. Dar cum pot creaturile să umble pe căile Sale, astfel încât să dăruiască asemenea Creatorului, ceea ce se numește „a adera la atributele Sale”?

Pentru a corecta acest lucru, Creatorul a spus: „Am creat înclinația rea”, adică dorința de a primi doar pentru sine, „Am creat Tora drept condiment”. Adică, prin meritul Torei, vom primi puterea de a depăși răul și vom putea munci doar pentru a oferi plăcere Creatorului.

Prin urmare, rezultă că nu este suficient să respectăm Tora și Mițvot. Mai degrabă, omul trebuie să-şi îndrepte și scopul, de ce respectă Tora și Mițvot. Să se întrebe care este recompensa pe care dorește să i-o plătească Creatorul pentru respectarea Torei și Mițvot? Există multe intenții în acest sens. Este scris în Zohar despre asta că unii vor în schimbul respectării Torei și Mițvot o răsplată în această lume, iar alții vor o răsplată în lumea viitoare. Dar principalul lucru de care are nevoie omul este să primească un motiv care să-l oblige să respecte Tora și Mițvot, și anume „pentru că El este mare și domnește”. Adică, el se angajează în Tora și Mițvot pentru că are o mare plăcere în faptul că slujește unui mare Rege.

Aceasta implică faptul că motivul pentru care omul respectă Tora și Mițvot este pentru ca să-i dea Creatorul puterea de a dărui, pe care nu o are prin natură. Tora și Mițvot sunt o Sgula [remediu/virtute/calitate] pentru a obține acest lucru, așa cum este scris: „Am creat înclinația rea”. Așadar, care este sfatul pentru a putea merge împotriva naturii? Răspunsul este că pentru aceasta, ni s-a dat Tora drept condiment. Adică, prin Tora vom obține puterea dăruirii. Rezultă că omul ar trebui să urmărească, atunci când se angajează în Tora și Mițvot, un singur lucru: să umble pe căile Sale. Adică, așa cum calea Creatorului este de a dărui, în mod similar, în schimbul muncii sale omul dorește să-i dea Creatorul această forță.

Astfel, ar trebui să interpretăm ceea ce am întrebat despre cuvintele din Zohar, „Cel care împlinește Mițvot ale Torei și umblă pe căile Sale”. Am întrebat: Ce ne adaugă faptul că spune „umblă pe căile Sale”, din moment ce omul respectă deja poruncile Torei? Conform celor de mai sus, înseamnă că nu este suficient să respecți Mițvot ale Torei; omul trebuie să urmărească și răsplata în schimbul respectării Mițvot ale Torei. Și ce fel de răsplată își dorește? Să poată umbla pe calea Creatorului. Așa cum calea Creatorului este de a dărui creaturilor, astfel încât creaturile să se bucure, în mod similar omul dorește să aibă dorința și tânjirea de a dărui mulțumire Creatorului său și de a-I cere Creatorului să-l răsplătească pentru munca sa. Acest lucru ar trebui să fie ca în corporalitate, unde omul lucrează și așteaptă în timpul muncii momentul în care își va primi salariul. În mod similar, în munca pentru Creator de a respecta Tora și Mițvot, omul ar trebui să aștepte cu nerăbdare momentul în care va primi salariul pentru munca sa, adică atunci când va fi răsplătit cu vase de dăruire.

Conform celor de mai sus, putem interpreta ceea ce am întrebat despre ceea ce spune Zohar-ul despre versetul „Și David I-a făcut Lui un nume”. Se spune că, deoarece David a mers pe căile Torei, este ca și cum el chiar ar fi muncit acolo. De aceea s-a spus „Și să le faceți”, pentru a corecta în mod potrivit numele sfânt. Am întrebat: trebuie Creatorul să-și facă un nume printre ființele create? Acest lucru este potrivit pentru un om. În ceea ce-l privește pe om, putem spune că vrea să aibă un nume bun, dar nu și când vine vorba despre Creator față de creaturi. Se poate spune că omul care intră într-un coteț vrea să aibă un nume bun printre cocoși, astfel încât aceștia să-l respecte din cauza importanței sale? Este cu atât mai adevărat dacă ne referim la Creator și creaturi. Ce valoare au creaturile în comparație cu Creatorul, încât să putem spune că Creatorul dorește să aibă un nume bun, astfel încât acestea să-L respecte? Prin urmare, care este semnificația expresiei „Și David I-a făcut Lui un nume” umblând pe căile Torei, adică omul ar trebui să-I facă un nume bun Creatorului?

Dar, din moment ce Creatorul dorește să ofere încântare și plăcere creaturilor, astfel încât acestea să se bucure, dacă creaturile se bucură de Creator, când acesta le dă abundență, atunci creaturile Îi dau un nume bun, adică spun că, Creatorul este bun și face bine. Aceasta înseamnă că numele pe care Creatorul îl va primi de la creaturi, că El este bun și face bine, El nu are nevoie de acest nume, așa încât ele să-L respecte datorită lui. Mai degrabă, El vrea ca ele să simtă acest nume, adică acest nume nu este pentru Creator, deoarece El are nevoie de acest nume, ci mai degrabă pentru creaturi. Și anume, Creatorul vrea ca ființele create să-L perceapă în acest fel. Cu alte cuvinte, acesta este semnul că ele se bucură de viața lor, iar dovada acestui fapt este că ele spun că Creatorul este numit Cel Bun care face bine.

Prin urmare, există o diferență între om și restul ființelor create. Omul își dorește să aibă un nume pentru a fi răsplătit pentru asta. Recompensa lui este că 1) Ființele create îl respectă pentru că face bine altora, 2) Uneori omul face bine altora în schimbul unei recompense în lumea viitoare.

Dar numele care Creatorul dorește să-I fie dat, Cel Bun Care Face Bine, este de dragul creaturilor. Adică, atunci când creaturile Îl numesc Cel Bun Care Face Bine, creaturile se bucură de El. Altfel, nu L-ar numi Cel Bun Care Face Bine.

Totuși, din perspectiva corectării creației, pentru ca ființele create să aibă Dvekut [adeziune] atunci când primesc încântarea și plăcerea, omul trebuie să primească totul pentru a dărui. Dar, din moment ce omul se naște, de la natură, doar cu dorința de a primi, i s-au dat Tora și Mițvot prin care poate ieși de sub controlul dorinței de a primi pentru sine și face totul pentru a dărui.

Acesta este sensul a ceea ce spune el, „Pentru că David a umblat pe căile Torei”, adică prin Tora el s-a corectat și a fost răsplătit cu vase de dăruire. În aceste vase, abundența este turnată de sus și omul este răsplătit cu Bunul Care Face Bine, adică, după aceea, atinge adevăratul nume al Creatorului - Cel Bun Care Face Bine - pentru că a primit binele corectându-se prin căile Torei. Acesta este sensul expresiei „Și David I-a făcut Lui un nume”, adică David a fost răsplătit cu atingerea numelui Creatorului, numit Cel Bun Care Face Bine.

Dar, în ceea ce privește ceea ce se spune, „Legea este Malchut, ordonanța este ZA”, aceasta este regula numelui sfânt, deoarece „legea și ordonanța” este numele Creatorului. Acesta este sensul expresiei „Și să le faceţi”. Ar trebui să înțelegem acest lucru, deoarece el spune că legea este considerată a fi Malchut, iar ordonanța este considerată a fi ZA. Prin urmare, sunt două nume separate, deci cum spune el că legea și ordonanța este numele Creatorului? Sunt două nume! ZA este numit „Creatorul”, iar Malchut este numită Şchina [Divinitate]. Prin urmare, ce înseamnă faptul că spune: „Legea și ordonanța este numele Creatorului”?

Se știe că nu există lumină fără un Kli [vas]. Adică, scopul creației de a face bine creațiilor Sale, a creat în creaturi dorința de a primi încântare. Această dorință se numește Malchut, așa cum scrie el în Studiul celor Zece Sfirot (Partea a 2-a, Răspunsul 39), „Ea este numită Malchut deoarece din ea se extinde o călăuzire a asertivității și a controlului absolut”, precum teama de regalitate. Rezultă că abundența pe care Creatorul vrea să o dea ființelor create se numește Malchut, iar Sfira Malchut este Kli-ul care primește lumina în fiecare grad în parte.

Baal HaSulam a spus că, în general, lumina este numită „Creatorul”, iar Kli-ul care primește lumina se numește Malchut sau Şchina. Acest Kli se numește Şchina deoarece lumina locuiește în interiorul Kli-ului. El a spus că acesta este sensul a ceea ce spune Zohar-ul: „El este Şochen [locuitor]; ea este Şchina [locul de locuit]”, adică ei sunt un singur lucru - lumină și Kli.

Totuși, există o disparitate de formă între lumină și Kli, între dăruitor și primitor, iar disparitatea de formă se numește „separare”. Întrucât toate creaturile se extind din Malchut, iar Malchut este numită „adunarea lui Israel”, care este adunarea tuturor sufletelor, pentru ca Malchut să poată primi abundența pentru creaturi, Malchut trebuie să fie unită astfel încât să fie în echivalență de formă cu lumina.

Din acest motiv ni s-au dat Tora și Mițvot prin care putem obține echivalența de formă cu Creatorul. Adică, toți cei care se angajează în Tora și Mițvot și intenționează să primească astfel dorința și tânjirea de a face totul cu intenția de a dărui mulțumire Creatorului, ceea ce înseamnă că așa cum Creatorul dăruiește creaturilor, și creaturile vor să dăruiască Creatorului, iar prin aceasta, fiecare își corectează rădăcina sufletului său, care este Malchut, pentru a munci cu intenția de a dărui, ceea ce se numește „unificare”, adică unind lumina cu Kli-ul, pentru a fi în echivalență de formă, în acel moment abundența se revarsă asupra creaturilor, cu alte cuvinte, încântarea și plăcerea.

Conform celor de mai sus, ar trebui să interpretăm ceea ce am întrebat: De ce spune Zohar-ul că legea și ordonanța este numele Creatorului? La urma urmei, sunt două nume, ZA și Malchut, adică „lege” și „ordonanță”. Dar, așa cum s-a spus mai sus, ZA, care este numit „ordonanță”, este lumina care este revelată. Aceasta este abundența. Malchut este primitorul care ar trebui să primească totul pentru a dărui. Aceasta se numește „lege”, ceea ce înseamnă că deși omul vede că s-a născut cu dorința de a primi pentru sine și s-a născut cu minte și rațiune, și că ar trebui să cântărească cu rațiunea sa tot ce vrea să facă, aici în munca pentru Creator, i se spune că nu ar trebui să se uite la ceea ce-i spune mintea sa. Mai degrabă, trebuie să accepte acest lucru ca pe o lege, mai presus de rațiune.

Astfel, deși a fost creat de natură cu o dorință de a primi, omul ar trebui totuși să creadă în cuvintele înțelepților noștri, care au spus că omul ar trebui să adere la atributele Creatorului, așa cum este scris: „Așa cum El este milostiv, să fiți și voi milostivi”. Rezultă că acceptând Tora și Mițvot ca pe o lege, deși este ceva mai presus de rațiune, adică trupul nu înțelege acest lucru, prin credință mai presus de rațiune, omul poate atinge echivalența de formă.

Adică, oricine se angajează în Tora și Mițvot cu scopul de a dărui, făcând acest lucru, îl unește pe ZA, care este numit „ordonanță”, adică lumina și abundența, cu Malchut care este Kli-ul care trebuie să primească lumina, astfel încât intenția sa să fie tot de a dărui, precum lumina. Aceasta se numește „unificarea Creatorului cu Şchina Sa”. În acel moment, este făcut numele „Unul”, ceea ce înseamnă că cele două nume, ZA numit „ordonanță”, adică HaVaYaH și Numele Său numit Malchut, devin unul.

În conformitate cu toate acestea, ar trebui să interpretăm ceea ce este scris: „Omul care împlinește Mițvot ale Torei și umblă pe căile Sale, este ca și cum el L-ar fi făcut pe El sus. Creatorul a spus: «ca și el cum M-ar fi făcut pe Mine». Și au stabilit asta. Prin urmare, «Și să le faceţi», ca lege și ordonanță, care sunt ZA și Malchut.” Aceasta înseamnă că îndeplinind Mițvot ale Torei și umblând pe căile Sale, omul face ca, la rădăcina sufletului său, Malchut de sus să lucreze pentru a dărui, precum ZA. Aceasta se numește „unificare”. Rezultă că sensul expresiei „și să le faceţi” este intenția de a face această unificare a lui ZA cu Malchut, numită „lege” și „ordonanță”. Și aceasta se mai numește și, „unificarea Creatorului cu Şchina Sa”. Aceasta este munca pe care ființele create ar trebui să o facă.

Prin urmare, sensul este că, din moment ce aceștia sunt două nume, creaturile trebuie să facă unificarea, astfel încât să devină unul. Când toate creațiile își ating întregimea, adică atunci când toate sunt corectate la rădăcina sufletelor lor, versetul „În ziua aceea, Domnul va fi Unul și Numele Lui, Unul”, se va adeveri. Aceasta este munca despre care este scris: „Și să le faceţi”.