Nevoia de a iubi prietenii

Articolul Nr.14, 1988

Sunt multe merite în ea:

1) Îl scoate pe om din iubirea de sine la iubirea de ceilalți. Este așa cum a spus Rabi Akiva, „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți este marea regulă a Torei," deoarece prin aceasta el poate ajunge să-L iubească pe Creator.

Cu toate acestea, ar trebui să știm că iubirea de ceilalți sau munca de dragul altora nu este scopul creației, așa cum înțeleg secularii. Lumea nu a fost creată pentru ca unul să-i facă favoruri altuia. Mai degrabă, lumea a fost creată pentru ca fiecare om să primească plăcere personală. A spune că trebuie să lucrăm de dragul altora este doar corectarea creației, nu scopul ei. Corectarea este aceea că, pentru a nu exista problema rușinii, a fost făcută corectarea dăruirii, care este singura cale prin care creaturile pot primi delectare completă și plăcere personală, fără defectul rușinii.

În această privință, trebuie să interpretăm ceea ce spune Zohar-ul despre versetul: „’Mila națiunilor este un păcat’, tot binele pe care-l fac, îl fac pentru ei înșiși".

Putem interpreta „tot binele", că înseamnă că acțiunile de milostenie pe care le fac, dacă ne referim la intenția lor, care se numește „pentru ei", sunt pentru ei înșiși. Aceasta înseamnă că totul este în conformitate cu propria lor înțelegere și nu fiindcă ni s-a spus să respectăm „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți," ca pe o poruncă a Creatorului, care a creat lumea cu scopul de a face bine creațiilor Sale. Mițvot [poruncile] ne-au fost date doar pentru a curăța oamenii și astfel ei vor realiza Dvekut [adeziunea] cu Creatorul. Aceasta îi va ajuta să primească încântare și plăcere și ei vor rămâne în Dvekut cu Creatorul.

2) Când prietenii se unesc într-o singură unitate, ei primesc puterea de a aprecia scopul muncii lor - de a realiza Lișma [de dragul Ei]. De asemenea, regula după care au fost crescuți este, așa cum a spus Maimonides: „Femeile, copiii și oamenii needucați sunt învățați să lucreze de frică și pentru a primi răsplată. Până când vor acumula cunoștințe și vor dobândi multă înțelepciune, ei sunt învățați acest secret, puțin câte puțin".

Și fiindcă trebuie să așteptăm „până când ei dobândesc multă înțelepciune", pentru a le spune că trebuie să lucreze în Lișma, iar o mare parte din masele populare rămâne, în mod firesc, în Lo Lișma [nu pentru Numele ei], și, din moment ce minoritatea se anulează în mod natural în fața majorității, atunci când prietenii doresc să meargă pe calea care duce la Lișma, pentru a evita anularea în fața publicului, prietenii se unesc și fiecare se dedică celorlalți. Scopul lor este de a realiza iubirea de Creator, care este scopul, prin iubirea pentru ceilalți, așa cum este scris: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău".

Rezultă că, devenind o societate, chiar dacă este o societate mică, ei deja sunt considerați un colectiv, iar acest colectiv nu este înrobit majorității publicului. Astfel, ei pot lucra la iubirea de prieteni cu scopul de a atinge iubirea de Creator.

Și deși porunca de a-ți iubi prietenul ca pe tine însuți se aplică întregului Israel, nu toți cei din Israel merg pe calea prin care de la iubirea pentru ceilalți se ajunge la iubirea pentru Creator. De asemenea există o regulă că, atunci când oamenii se unesc, ei absorb opiniile unii de la alții, iar chestiunea de Lișma - scopul esențial al Torei și Mițvot - nu a fost încă fixată în inima omului, ceea ce înseamnă că intenția principală este ca prin păstrarea Tora și Mițvot ei să poată realiza Lișma. De aceea, unindu-se cu alții, punctele de vedere ale celorlalți slăbesc punctul său de vedere cu privire la Lișma. Din acest motiv este mai bine să servească și să se unească cu genul de oameni care înțeleg că „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți" este doar un mijloc de a atinge iubirea de Creator, și nu din pricina iubirii de sine, ci pentru că întregul său scop va fi în beneficiul Creatorului. De aceea, trebuie să fie atent în conexiune și să știe cu cine se unește.

Acesta este beneficiul iubirii de prieteni într-un grup special, în care toată lumea are un singur scop - să atingă iubirea de Creator. Dar atunci când se alătură oamenilor obișnuiți, cu toate că aceștia se angajează în Tora și Mițvot, ei nu sunt pe calea atingerii scopului de a-I dărui Creatorului, din moment ce au fost educați pentru a primi, ceea ce se numește Lo Lișma. De aceea, dacă se unesc cu ei, vor adopta opiniile lor și vor spune că nu merită să meargă pe calea Lișma, deoarece Lișma este mai dificilă decât Lo Lișma, deoarece Lișma este împotriva naturii. Din acest motiv trebuie să fie atenți să nu se alăture oamenilor care nu au dobândit multă înțelepciune și nu au ajuns să știe că esența muncii Creatorului este în beneficiul Creatorului și nu în beneficiul personal.

Dar chestiunea „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți" se aplică întregului Israel. Cu toate acestea, ni s-a dat darul de a ști dinainte cu cine ne asociem. Motivul este acela că, înainte ca omul să fie răsplătit cu ieșirea din iubirea de sine, simte întotdeauna că acest lucru este dificil. Este așa pentru că trupul opune rezistență, iar dacă el este într-un mediu al unui grup de oameni care sunt uniți sub un singur punct de vedere, care țin cont de scop și nu de muncă, atunci scopul său nu va slăbi în el.

Dar dacă nu este întotdeauna împreună cu prietenii lui, îi este foarte dificil să-și mențină scopul de a dărui. El are nevoie de mila cerului ca să nu-i slăbescă mintea, care a realizat anterior că era mai bine să lucreze și să meargă pe calea muncii de dăruire.

Totuși, dintr-odată îi vin gânduri că este mai bine să urmeze mulțimea, că nu ar trebui să fie o excepție, cu toate că atât timp cât a fost unit cu prietenii, el a gândit diferit. Este așa cum am spus mai sus: Cât timp el nu este unit cu colectivul micului său grup, el se predă imediat în fața celor mulți și absoarbe punctele lor de vedere, că este suficient să păstreze Tora și Mițvot în toate detaliile și precizările lor, noi urmărim ca astfel să păstrăm porunca Regelui, care ne-a poruncit prin Moise și prin înțelepții care l-au urmat. Ne mulțumim cu atât, fiindcă vom primi răsplată pentru asta, și credem în înțelepții noștri, care ne-au spus: „Ai încredere în stăpânul tău că te va plăti pentru munca ta". Și de ce-ar trebui să ne gândim la ceva mai mult decât atât? Așa cum se spune: „Dacă vom păstra acest lucru, suntem mulțumiți".

Este așa cum spune Rabi Hanania Ben Akașia: „Creatorul a dorit să curețe Israelul prin urmare El le-a dat din belșug Tora și Mițvot". Acest lucru înseamnă că Tora și Mițvot ne-au fost date ca să putem avea o mare răsplată.

Astfel, acum omul a devenit mai inteligent decât atunci când era unit în societate, când înțelesese că trebuie pur și simplu să lucreze pentru Creator și nu pentru beneficiul său propriu, că ar trebui să iasă din iubirea de sine și să fie recompensat cu Dvekut cu Creatorul. Și deși a văzut că e dificil să iasă din iubirea de sine, el și-a dat seama că aceasta este o cale adevărată, ceea ce înseamnă că ar trebui să ajungă să lucreze Lișma.

Dar, când este separat de acea societate, el cade imediat sub opinia majorității, care este cea mai mare parte a lumii. Cu alte cuvinte, majoritatea Israelului nu a ajuns încă la ceea ce a spus Maimonides: „Până când vor dobândi multă înțelepciune, ei sunt învățați acest secret," care înseamnă necesitatea de a lucra Lișma.

Iar când acea persoană intră într-o societate, a cărei cale constă în faptul că este necesar să se realizeze Lișma, se pune întrebarea, „Cum a ajuns această persoană într-un astfel de loc?". Noi trebuie să credem că acest lucru a venit de sus.

În continuare ar trebui să înțelegem de ce, după aceea, el se îndepărtează de societate. Ar trebui să spunem, așa cum a spus Baal HaSulam, că atunci când omul începe să meargă pe calea de Lișma - și cu siguranță acest scop vine la cel căruia îi este dată o trezire pe calea adevărului - și după aceea, dintr-un motiv oarecare, el devine neglijent în această lucrare și cade pe calea celor mulți, el se întreabă: „de ce nu i se mai dă încă o trezire de sus?".

El ne-a dat o alegorie despre asta. Este similar cu acela care înoată într-un râu. La mijlocul râului, puterea îi slăbește, și o altă persoană care înoată lângă el îl împinge, ca să înceapă să înoate singur. Persoana care încearcă să-l salveze, îl împinge de câteva ori, dar dacă vede că el nu participă, îl părăsește și se îndepărtează. Numai dacă vede că, atunci când îl împinge, acesta începe să înoate singur, continuă să-l împingă de fiecare dată, până când este în afara pericolului. Dar dacă el nu participă, acesta îl părăsește.

Același lucru este și în muncă. Omul primește o trezire de sus, astfel încât să ajungă într-un loc în care oamenii lucrează cu bună știință în scopul de a ajunge să-I dăruiască mulțumire Creatorului. Și îi sunt date mai multe treziri. Dar dacă nu face un efort pentru a realiza acest lucru, el își găsește scuze și trebuie să scape de această campanie. Astfel omul rămâne drept; adică, părăsind societatea, el are mereu dreptate. Și justificându-se, el simte cu adevărat că este drept.

Prin urmare, omul trebuie să adere la societate. Și din moment ce sunt uniți, ei sunt priviți ca un colectiv, chiar dacă ceilalți constituie un colectiv mare, pe când societatea lui este un colectiv mic. Și un colectiv nu se anulează în fața altui colectiv.

3) Există o putere specială în adeziunea prietenilor. Din moment ce opiniile și gândurile trec de la unul la altul prin adeziunea dintre ei, fiecare este inclus în puterea celuilalt și în acest fel fiecare are puterea întregii societăți. Din acest motiv, cu toate că fiecare persoană este un individ, el are puterea întregii societăți.