Nevoia de a iubi prietenii

Articolul Nr.14, 1988 

Nevoia de a iubi prietenii, are mai multe virtuți:

1) Omul iese din iubirea de sine și ajunge să-i  iubească pe ceilalți. Este așa cum a spus Rabi Akiva, "Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți, este marea regulă a Torei", deoarece prin asta, el poate ajunge să-l iubească pe Creator.

Cu toate acestea, ar trebui să știm că iubirea sau munca în folosul altora nu este scopul creației, așa cum înțeleg profanii. Lumea nu a fost creată pentru ca cineva să facă favoruri altuia. Mai degrabă, lumea a fost creată pentru ca fiecare dintre ei să primească plăcere pentru sine însuși. A spune că noi trebuie să lucrăm pentru beneficiul altora este doar corectarea creației, nu scopul ei. Corecția este necesară, astfel încât să nu existe problema rușinii. Este necesară pentru a dobândi calitatea de dăruire, care este singura cale pentru creaturi de a primi bucuria completă și plăcere pentru ei înșiși, fără defectul rușinii.

În această privință, trebuie să interpretăm ceea ce spune Zohar-ul despre versetul: "’Dar păcatul este o rușine pentru orice popor’, tot binele pe care îl fac, ei îl fac pentru ei înșiși".

Putem interpreta "tot binele", ca însemnând acțiunile de milostenie pe care ei le fac, referindu-ne la intenția lor, care se numește "pentru ei", ceea ce înseamnă pentru ei înșiși. Însemnând că este în funcție de propria lor înțelegere, și nu pentru că au primit respectarea a "Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți" ca pe o poruncă a Creatorului, care a creat lumea cu scopul de a face bine creațiilor Sale. Mițvot [poruncile] au fost date doar pentru a curăța oamenii, și prin care ei vor realiza Dvekut [adeziunea] cu Creatorul, care îi va ajuta să primească încântare și plăcere, iar ei vor rămâne în Dvekut cu Creatorul.

2) Prin prietenii care se unesc într-o singură unitate, ei primesc puterea de a aprecia scopul muncii lor - de a realiza Lișma [în Numele Ei]. De asemenea, regula prin care au fost crescuți este, așa cum a spus Maimonides: "Femeile, copiii și oamenii obișnuiți sunt învățați să lucreze de frică și pentru a primi răsplată, până când vor câștiga cunoștințe și vor dobândi multă înțelepciune. Apoi ei sunt învățați aceste secrete, puțin câte puțin".

Și trebuie să așteptăm "până când ei capătă multă înțelepciune", pentru a le spune că au nevoie să lucreze în Lișma, căci un număr mare din rândul celor mulți rămân în mod natural în Lo Lișma [nu pentru Numele ei]. Iar din moment ce minoritatea se anulează în mod natural în fața majorității, atunci când prietenii doresc să meargă pe calea care duce la Lișma, pentru a evita anularea în fața celor mulți, prietenii se unesc, și fiecare este dedicat celorlalți. Scopul lor este de a realiza iubirea Creatorului, care este scopul, iar prin iubirea pentru ceilalți, ajungi, așa cum este scris: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău".

Rezultă că prin a deveni o societate, deși va fi o societate mică, ei deja sunt considerați ca fiind o majoritate, iar această societate nu este înrobită majorității celor mulți. Astfel, ei pot lucra în dragoste de prieteni, cu scopul de a atinge iubirea Creatorului.

Și deși porunca de a-ți iubi prietenul ca pe tine însuți se aplică întregului Israel, nu toți din Israel merg pe calea prin care din iubire pentru ceilalți să ajungi la iubirea Creatorului. De asemenea există o regulă, că atunci când oamenii se unesc ei își absorb opiniile reciproc, iar chestiunea Lișma - scopul esențial al Tora și Mițvot - nu a fost încă stabilită în inima omului, ceea ce înseamnă că intenția principală este că prin păstrarea Tora și Mițvot ei pot realiza Lișma. De aceea, prin alipirea cu alții, punctele de vedere ale celorlalți slăbesc punctul său de vedere despre Lișma. Din acest motiv este mai bine să servească și să adere la genul de oameni care înțeleg că "iubește-ți prietenul tău ca pe tine însuți" este doar un mijloc de a atinge iubirea Creatorului, și nu din pricina iubirii de sine, ci pentru că întregul său scop va fi pentru beneficiul Creatorului. De aceea, trebuie să fie atent în conexiune și să știe cu cine se alătură.

Acesta este beneficiul iubirii de prieteni într-un grup special, în care toată lumea are un singur scop, de realizare a iubirii Creatorului. Dar atunci când se alătură oamenilor obișnuiți, cu toate că aceștia se angajează în Tora și Mițvot, ei nu sunt pe calea atingerii scopului de a dărui Creatorului, din moment ce au fost crescuți pentru a primi, ceea ce se numește Lo Lișma. De aceea, dacă se unesc cu ei, vor adopta opiniile lor, iar după aceea vor spune că nu este bine să meargă pe drumul spre realizare a Lișma, deoarece Lișma este mai dificilă decât Lo Lișma, din moment ce Lișma este împotriva naturii. Din acest motiv trebuie să fie atenți să nu se alăture oamenilor care nu au dobândit prea multe cunoștințe și încă nu au ajuns să știe că esența lucrării Creatorului este pentru beneficiul Lui, și nu pentru beneficiul propriu.

Dar chestiunea "Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți" se aplică întregului Israel. Cu toate acestea, noi trebuie să știm cu cine ne asociem în avansare. Iar motivul este că înainte ca o persoană să fie răsplătită cu ieșirea din iubirea de sine, simte întotdeauna că îi este greu. Acest lucru se datorează faptului că organismul rezistă, iar dacă el este într-un mediu al unui grup de oameni care sunt uniți sub un singur punct de vedere, care iau în considerare scopul și nu lucrarea, atunci obiectivul său nu va slăbi în el.

Dar dacă el nu este întotdeauna împreună cu prietenii lui, este foarte dificil să își mențină scopul de a dărui. El are nevoie de mila cerului ca să nu îi slăbescă mintea, care a realizat anterior că era mai bine să lucreze și să meargă pe calea muncii de dăruire.

Și dintr-odată îi vin gânduri că este mai bine să urmeze mulțimea, că nu ar trebui să fie o excepție, cu toate că în timp ce a fost unit cu prietenii, el a crezut în mod diferit. Este așa cum am spus mai sus: Cât timp el nu este legat cu colectivul micului grup, el se predă imediat celor mulți și absoarbe punctele lor de vedere; că este suficient să păstrăm Tora și Mițvot în toate detaliile și precizările sale, și să urmărim obiectivul, ca să păstrăm porunca Regelui, care ne-a poruncit prin Moise și prin înțelepții care l-au urmat. Ne mulțumim cu atât, din moment ce vom primi răsplată pentru asta, și noi credem în înțelepții noștri, care ne-au spus: "Ai încredere în stăpânul tău, că te va plăti pentru munca ta". Și de ce trebuie să ne gândim la ceva mai mult decât atât? Așa cum se spune: "Dacă vom păstra acest lucru, este de ajuns".

Și după cum spune Rabi Hanania, fiul lui Akașiah: "Creatorul a dorit să recompenseze Israel, El le-a dat din belșug Tora și Mițvot". Acest lucru înseamnă că Tora și Mițvot care ne-au fost date, sunt ca să putem avea o mare răsplată.

Astfel, acum persoana a devenit mai inteligentă decât era în timp ce a fost unită în societate, când a înțeles că omul trebuie pur și simplu să lucreze pentru Creator, și nu pentru beneficiul său propriu, și trebuie să iasă din iubirea de sine și să fie recompensat cu Dvekut cu Creatorul. Și deși a văzut că e dificil să iasă din iubirea de sine, el și-a dat seama că aceasta este o cale adevărată, ceea ce înseamnă că o persoană trebuie să vină să lucreze Lișma.

Dar, în timp ce el este separat de acea societate, el cade imediat în opinia majorității celor mulți, care este cea mai mare parte a lumii. Cu alte cuvinte, majoritatea Israel-ului încă nu a ajuns la ceea ce a spus Maimonides: "Până când ei câștigă atât de multă înțelepciune, ca să li se spună acest secret", care înseamnă necesitatea de a lucra Lișma.

Iar când acea persoană intră într-o societate, a cărei cale constă în faptul că este necesar să se realizeze Lișma, se pune întrebarea, "Cum a ajuns această persoană într-un astfel de loc?". Noi trebuie să credem că asta a venit de sus.

În consecință, ar trebui să înțelegem de ce, după aceea el se depărtează de societate. Ar trebui să spunem, așa cum a spus Baal HaSulam, că atunci când o persoană începe să meargă pe calea Lișma - și cu siguranță acest scop vine la o persoană căreia îi este dată o trezire pe calea adevărului - și după aceea, pentru un motiv oarecare el este neglijent în această lucrare și revine la calea obișnuită a celor mulți, el întreabă: "de ce nu îi este dată o altă trezire de sus?".

El ne-a spus o alegorie despre asta. Este similar cu o persoană care înoată într-un râu. La jumătatea drumului, puterea îi slăbește, și o altă persoană care înoată lângă el îi dă un impuls, astfel ca să înceapă să înoate singur. Persoana care încearcă să-l salveze, îi dă câțiva stimuli, dar dacă vede că acesta nu participă, îl părăsește și se îndepărtează. Numai dacă vede că atunci când îl împinge, acesta începe să înoate singur, continuă să-l împingă de fiecare dată, până când e în afara pericolului. Dar dacă el nu participă, acesta îl părăsește.

Același lucru este și în muncă. O persoană primește o trezire de sus, astfel încât ajunge într-un loc în care oamenii lucrează cu bună știință în scopul de a ajunge să dăruiască mulțumire Creatorului. Și îi sunt date mai multe treziri. Dar dacă nu face un efort pentru a ajunge la acest scop și găsește scuze pentru el însuși - că trebuie să scape de această campanie - din acest motiv, persoana se consideră îndreptăţită să părăsească societatea. Și prin asta se justifică el însuși, și simte cu adevărat că ceea ce face este ceva corect.

Prin urmare, omul trebuie să se agațe de societate. Și din moment ce aceștia sunt uniți, ei sunt considerați ca fiind un colectiv. Cu toate acestea, în comparație cu marea majoritate, societatea sa este un colectiv mic. Și totuși, un colectiv nu se anulează în fața celor mulți.

3) Există o putere specială în adeziunea prietenilor. Din moment ce opiniile și gândurile trec de la unul la altul prin adeziunea dintre ei, fiecare este amestecat cu puterea celuilalt, prin aceea că fiecare persoană din grup are puterea întregului grup. Din acest motiv, cu toate că fiecare persoană este un individ, el conține puterea întregului grup.