Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept
Articolul Nr. 14, 1984
„Omul ar trebui să vândă întotdeauna tot ceea ce are și se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept" (Psachim, 49). Acest lucru înseamnă că ar trebui să vândă toate bunurile pe care le-a dobândit prin munca lui. Cu alte cuvinte, el trebuie să dea totul și să renunțe la tot și, în schimb, să o ia pe fiica unui discipol înțelept.
Acest lucru înseamnă că, dacă nu o ia pe fiica unui discipol înțelept, toată munca pe care a depus-o întreaga sa viață în Tora și Mițvot [porunci] este incompletă. Numai în cazul în care se căsătorește cu fiica unui discipol înțelept, el va fi răsplătit cu integralitatea. Acesta este motivul pentru care înțelepții noștri au spus că el ar trebui să vândă tot ce are, ceea ce înseamnă că merită să vândă totul, pentru fiica unui discipol înțelept. De aceea trebuie să înțelegem ce înseamnă „fiica unui discipol înțelept".
Baal HaSulam a spus că un discipol înțelept este discipolul unui înțelept, ceea ce înseamnă că învață de la cei înțelepți și apoi este considerat a fi discipol. Înțelept este Creatorul, a cărui calitate este de a dărui. Cel care învață de la El calitatea de a dărui este numit „discipol înțelept", pentru că învață de la El calitatea dăruirii.
Astfel vom înțelege ceea ce au spus înțelepții noștri, „Omul ar trebui să vândă întotdeauna tot ceea ce are și se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept". Cu alte cuvinte, el trebuie să dăruiască tot efortul depus în Tora și muncă și să primească în schimb recompensa dăruirii.
Acest lucru înseamnă că va stabili în inima lui o nouă natură, în locul celei pe care o are în mod natural - o dorință de iubire de sine. Acum, el va primi o a doua natură: dorința de a dărui. Ceea ce înseamnă că fiecare gând al său, cuvânt și acțiune, vor fi numai în scopul de a dărui Creatorului, căci acesta este omul întreg. Cu alte cuvinte, numai acest grad ar trebui dobândit, pentru că noi trebuie să realizăm doar Kelim [vasele]. Pe când abundența, care umple Kelim, vine de la Creator, deoarece mai mult decât vrea vițelul să sugă, vaca vrea să-l alăpteze. Prin urmare, tot ce ne lipsește este puterea de a dărui.
Acum putem interpreta ceea ce este scris în Zohar (Pinhas, p.78, punctul 218), „Dacă Israel sunt răsplătiți, El va coborî să mănânce ofrandele ca un leu de foc. Dacă nu sunt răsplătiți, El va coborî ca un câine de foc". Este cunoscut faptul că ‚leu’ implică Hesed [mila], care este partea dreaptă de la Merkava [car], „Dacă sunt răsplătiți ", unde a fi răsplătiți înseamnă puritate, adică dăruire. Atunci ni se arată, ochi pentru ochi, că tot de sus provine discernământul de leu, cu alte cuvinte, calitatea Hesed este extinsă la cei de jos, apoi abundența va fi din belșug pentru cei de jos.
„Dacă nu sunt răsplătiți", ceea ce înseamnă că ei nu s-au implicat în dăruire, ci numai în iubire de sine, atunci de sus se va extinde discernământul de câine. Câinele înseamnă așa cum este scris în Zohar în versurile, „Lipitoarea are două fiice care urlă ca și câinii, dă-ne bogăția acestei lumi și dă-ne bogăția lumii viitoare". Cu alte cuvinte, cele două fiice latră ca și câinii: „Dă-ne bogăția acestei lumi și dă-ne bogăția lumii viitoare", ceea ce se referă la primire și nu la dăruire. Prin urmare, tot de sus ni se arată și că nu putem dărui abundență în jos, iar acest lucru se numește „ochi pentru ochi".
Se dovedește că munca noastră este doar în scopul de a fi răsplătiți cu Kelim [vase] potrivite pentru primirea abundenței, care sunt vase de dăruire. Prin urmare, omul ar trebui să-și concentreze toate eforturile pe un singur lucru, numit „vase de dăruire". Acest lucru ar trebui să fie singura recompensă la care vrea să ajungă prin Tora și Mițvot [porunci]. Astfel el va realiza Dvekut [adeziunea] cu Creatorul, care este scopul omului: de a atinge Dvekut cu Creatorul.
Vedem de asemenea în cuvintele Zohar-ului, că s-a spus în versetul „milostenia națiunilor este un păcat", pentru că „Tot binele pe care îl fac, îl fac pentru ei înșiși". Acest lucru înseamnă că intenția lor cu aceste milostenii, adică actele de dăruire pe care le fac, nu este de a dărui. Mai degrabă, intenția este pentru ei înșiși, adică pentru a primi recompensă pentru ele. În caz contrar, ei nu pot efectua acțiuni de dăruire.
Dar poporul lui Israel, este capabil să execute acțiuni de dăruire. Trebuie să înțelegem de ce poporul lui Israel poate efectua acțiuni de dăruire și trebuie, de asemenea, să înțelegem ceea ce auzim de la oamenii care au devenit religioși, care spun că înainte de a deveni religioși, erau capabili să execute acțiuni în scopul de a dărui, dar după aceea, adică odată ce au devenit religioși, le este dificil să efectueze astfel de acțiuni de dăruire.
Pentru a înțelege cele de mai sus, trebuie să ne amintim faptul că o persoană este numită „ființă creată", numai prin aceea că există în ea o dorință de a primi, iar aceasta se numește „existență creată din absență". Prin urmare rezultă că, prin natura sa, omul este incapabil să efectueze un act de dăruire, dacă nu primește în schimb o recompensă.
Recompensă nu înseamnă că primește ceva pentru efortul depus. Mai degrabă, omul poate primi un fel de împăcare. Ceea ce înseamnă că, dacă în el se trezește o compasiune față de un altul, iar conștiința nu-i dă pace într-atât încât trebuie să-l ajute, chiar și acest lucru este considerat a fi o recompensă. Dar și atunci, când pur și simplu face ceva pentru altul, pentru ca acela să se bucure, el se întreabă: „Ce -mi va ieși din asta?".
În schimb, poporul lui Israel, prin puterea Torei și a Mițvot, ei sunt capabili să obțină o a doua natură. Înseamnă că, în loc de natura cu care s-au născut - o dorință unică de a primi - vor primi o a doua natură, în care vor lucra numai în scopul de a dărui. Omul obține acest lucru prin Tora și Mițvot, care insuflă în el scântei de dăruire, aducându-i senzația că dorește să semene cu rădăcina lui. Dar, fără Tora și Mițvot, el nu poate ieși din propria sa natură, care este o dorință de a primi numai pentru sine și nu poate efectua nici un act de dăruire fără recompensă.
Prin aceasta vom înțelege ceea ce am întrebat cu privire la oamenii care au devenit religioși și care spun că înainte de a deveni religioși, erau capabili să execute acțiuni în scopul de a dărui, dar, după aceea, adică odată ce au devenit religioși, le este greu să efectueze astfel de acțiuni.
Ar trebui să răspundem așa cum este explicat în Introducere la Cartea Zohar (punctele 29-30), unde scrie că, la naștere avem numai o dorință de a primi lucruri materiale. Ca urmare, cu toate că omul și-a dezvoltat o dorință exagerată de a primi înainte de a împlini vârsta de treisprezece ani, el totuși nu a ajuns la finalul dezvoltării dorinței de a primi. Principala dezvoltare a dorinței de a primi este descrisă numai în spiritualitate, fiindcă, de exemplu, înainte de a împlini treisprezece ani, dorința de a primi a omului vrea să devoreze toată bogăția și respectul din lumea aceasta materială, care este revelată tuturor și care este pentru om o lume efemeră, accesibilă tuturor, fiind percepută de toți doar ca o umbră trecătoare.
Dar când obține dorința spirituală excesivă de a primi, el dorește să devoreze pentru propria lui plăcere toate bogățiile și deliciile din lumea următoare, eternă, care sunt, pentru el, o posesiune veșnică. Așadar, dorința de a primi este completată doar cu dorința de a primi spiritualitate.
Rezultă că, înainte ca aceștia să devină religioși aveau o dorință corporală de a primi, care nu era foarte mare. Acesta este motivul pentru care aveau mai multă putere să îndeplinească acte de dăruire. Dar, odată ce au devenit religioși și dorința lor de a primi a crescut cu dorința de a primi spiritualitate, acest lucru a devenit mai dificil, deoarece acum dorința de a primi are mai multă putere decât atunci când ei aveau doar o dorință corporală de a primi. Prin urmare, înainte ca aceștia să devină religioși, aveau o oarecare putere de a efectua acțiuni de dăruire. Dar, odată ce au devenit religioși, obținând dorința spirituală de a primi, le este mai dificil să se angajeze în acțiuni de dăruire.
Din acest motiv, nu se poate spune că acum ei au devenit mai răi sau să spunem că religioșii sunt mai răi, pentru că le este mai dificil să efectueze acțiuni de dăruire. Mai degrabă, dorința de a primi a crescut, deci le este mai greu să o depășească. De exemplu, înainte de a obține dorința spirituală de a primi, răul cuiva a fost de treizeci de procente. După aceea, odată ce a obținut dorința spirituală de a primi, răul său a mai dobândit încă șaptezeci de procente. Prin urmare, el are acum nevoie de puteri mai mari pentru a fi capabil să-l depășească.
Cu toate acestea, nu ar trebui să spunem acum că puterea lui s-a diminuat. Dimpotrivă, acum el trebuie să găsească remediul pentru a învinge puterea răului pe care l-a obținut. Iar remediul pentru aceasta este respectarea Torei și a Mițvot cu intenția ca lumina din ea să-l reformeze.
Prin urmare, rezultă că el a avansat și a obținut mai mult rău, în scopul de a-l corecta. Dar, fiecare început este dificil și de aceea acum el crede că a devenit mai rău. Cu toate acestea, ar trebui să știe că, de fiecare dată, i se dă mai mult rău, pentru a-l corecta până când este recompensat și a corectat totul.
[Pentru continuarea clarificării, vezi articolul următor]