Ce grad trebuie să obţină omul ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze?
Articolul nr. 10, 1984
Întrebare: Care este gradul care trebuie obţinut ca să nu mai trebuiască să ne reîncarnăm?
Este scris în cartea „Şar HaGhilgulim” (Poarta reîncarnărilor, par 10b) că „Toţi copiii lui Israel trebuie să se reîncarneze, până când completează toate NRNHY. Însă majoritatea oamenilor nu au toate cele cinci părţi numite NRNHY (Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida), ci numai Nefeş, care este din Asia”.
Ceea ce înseamnă că fiecare om trebuie să corecteze numai partea lui şi rădăcina sufletului său şi nimic mai mult. Astfel, el termină ce are de corectat.
Fapt este că noi trebuie să ştim că toate sufletele se extind din sufletul lui Adam haRişon (Primul om). După ce acesta a păcătuit cu păcatul Pomului Cunoaşterii, sufletul lui s-a divizat în 600.000 de suflete. Ceea ce înseamnă că lumina unică pe care a avut-o Adam haRişon în Grădina Raiului și pe care Zohar-ul o numeşte „Zihara Ilaa” (strălucirea superioară), s-a dispersat în numeroase părţi.
În cartea „Panim masbirot” (Feţe primitoare), pag. 56, Baal HaSulam scrie, „După ce binele s-a amestecat cu răul (adică după păcat), a fost făcută o structură mare pentru Klipot (coji), care au forța de a se agăţa de Kduşa (Sfinţenie)”. Pentru a fi ferită de ele, lumina celor şapte zile ale creaţiei a fost divizată în bucăţi foarte mici, de la care Klipot nu pot suge, datorită micimii lor”.
„Ca în alegoria regelui care a vrut să-i transfere fiului său care trăia peste mare o sumă mare de bani. Dar toţi compatrioții săi erau hoţi şi escroci și nu a putut găsi niciun emisar loial. Cum a procedat? A împărţit banii în monezi mici şi i-a trimis cu un număr foarte mare de emisari, așa încât, pentru plăcerea de a fura, să nu merite să dezonoreze regatul.”
În acest fel, de-a lungul multor zile și prin multe suflete, este posibil, prin iluminarea zilelor, să se clarifice toate scânteile sfinte care au fost furate de Klipot în urma păcatului Pomului Cunoaşterii.
„Multe suflete” se referă la divizarea în lumini interioare, iar „multe zile” înseamnă divizarea în lumini exterioare. Şi fiecare bănuț se acumulează într-o mare cantitate de lumină, aceea cu care a păcătuit Adam haRişon şi atunci va fi sfârşitul corectării.
Rezultă că fiecare om are din naștere doar o parte minusculă din sufletul lui Adam haRişon. Când își corectează partea, nu mai este nevoie să se reîncarneze. Prin urmare, el poate corecta numai ceea ce ține de partea sa. Este scris despre asta în cartea lui Ari „Pomul vieţii”, „Nicio zi nu seamănă cu alta, nicio clipă cu altă clipă; nu există niciun om ca altul. Şi Helbona (rășină) va corecta ceea ce Levona (tămâie) nu va corecta. Fiecare trebuie să corecteze ceea ce ține de partea sa”.
Cu toate acestea, noi trebuie să ştim că fiecare om care se naște are munca de a alege, pentru că nimeni nu se naște drept, așa cum au spus înţelepţii noştri în Nida 16b, „Rabi Hanina Bar Papa a spus, „ Îngerul care răspunde de sarcină este numit Laila (Noapte). El ia o picătură, o pune în faţa Creatorului şi spune, „Doamne al lumii, ce va deveni această picătură? Un erou sau o persoană slabă, un înţelept sau un nebun, un bogat sau un sărac?”. Dar nu întreabă „un drept sau un nelegiuit””.
Asta înseamnă că nimeni nu se naște drept, fiindcă el nu spune „drept sau nelegiuit”. De fapt, acest lucru rămâne la alegerea omului. În funcţie de munca lui în Tora şi Miţvot (porunci), el este recompensat și își purifică inima corectând ceea ce este necesar, după rădăcina sufletului său. Şi apoi omul este complet.
Primul grad la care se naşte omul
În Zohar, Mişpatim (Judecăţi, Legi) (4:11 în comentariul Sulam), este scris, „Vino să vezi. Când se naște omul, îi este dat un suflet din partea de animal, partea de puritate, partea celor numiți Ofanim, adică lumea Asia. Dacă merită mai mult, îi este dat Ruah din partea de animale sfinte, adică din partea de Yeţira. Dacă merită mai mult, îi este dat Neşama din partea tronului, adică din lumea Bria. Dacă merită mai mult, îi este dat Nefeş de Aţilut. Şi dacă merită mai mult, îi este dat Ruah de Aţilut din partea stâlpului din mijloc şi este numit „fiul Creatorului”, după cum e scris, „Voi sunteţi fiii Domnului, Dumnezeului vostru”. Dacă merită mai mult, i se dă Neşama care este Bina, despre care s-a spus, întregul Neșama (suflet) să laude pe Domnul și numele HaVaYaH este completat în ei.
Astfel, sufletul este complet atunci când are NRN (Nefeş, Ruah, Neşama) din BYA (Bria, Yeţira, Asia), şi NRN din Aţilut. Aceasta este completarea pe care Adam HaRişon a avut-o înainte de păcat. Numai după păcat el a căzut din gradul său şi sufletul lui a fost împărţit în 600.000 de suflete.
Din acest motiv spiritualitatea omului este numită Neşama (suflet), chiar şi atunci când are numai Nefeş de Nefeş, fiindcă, există o regulă: atunci când discutăm despre un discernământ, ne referim întotdeauna la nivelul lui cel mai înalt. Şi, fiindcă nivelul cel mai înalt al omului este gradul de Neşama, în general, ne referim întotdeauna la spiritualitatea omului numind-o Neşama.
Şi, deşi fiecare om se naște la cel mai mic grad, ei spun (Şar HaGhilgulim – Poarta reîncarnărilor – p11b), „Fiecare om poate fi ca Moise dacă vrea să-şi purifice muncile, fiindcă el poate să ia un alt spirit, superior, de la înălțimea lui Yeţira, precum şi Neşama de la înălţimea lui Bria”. Acum puteţi să înţelegeţi faimosa chestiune prezentă în cuvintele înţelepţilor noştri, care spun că spiritele celor drepţi, sau sufletele lor, vin şi sunt fecundate în secret în om, în ceea ce se numește Ibur (Gestaţie, Concepţie), ca să-L ajute în munca Creatorului”.
Același lucru este prezentat și în Scara (Sulam) – Introducere la Cartea Zohar, p 93: „Cel care mână măgarii este ajutorul dat sufletelor celor drepţi, trimis lor de Sus, pentru a-i ridica de la un grad la următorul. Dacă nu ar fi fost acest ajutor, pe care Creatorul Îl trimite celor drepţi, ei nu ar fi fost în stare să iasă din gradul lor şi să se ridice mai sus. De aceea, Creatorul trimite fiecărui drept câte un suflet înalt, de Sus, după meritul şi gradul său, care îl ajută pe drum. Aceasta se numeşte „fecundarea sufletului celui drept” şi este numită „dezvăluirea sufletului celui drept””.
Rezultă că, atunci când este spus că nu există generaţie în care să nu fie unii ca Avraam, Iţac şi Iacov, nu înseamnă că aceștia s-au născut ca atare şi nu au avut de ales. Din contră, ei sunt oameni care se trudesc să meargă pe calea adevărului şi fac eforturile necesare, primind întotdeauna ajutor de Sus prin fecundarea sufletelor celor drepţi. Adică, primesc putere pentru a urca gradele superioare.
Rezultă că tot ce este dat de Sus este ajutor, dar nu vine fără muncă şi alegere.
Şi existenţa lumii se datorează acestor drepţi care extind abundenţa de Sus şi prin aceasta este asigurată existența acestei lumi.