Scopul societăţii - 2
Articolul nr. 1, partea 2, 1984
Deoarece omul a fost creat cu un Kli numit „iubire de sine”, dacă nu vede că acțiunea sa îi va aduce un beneficiu personal, nu va avea combustibil să facă nici cea mai mică mişcare. Iar fără să-şi anuleze iubirea de sine, este imposibil să ajungă la Dvekut (adeziune) cu Creatorul, adică, la echivalenţa de formă.
Şi pentru că aceasta este împotriva naturii noastre, avem nevoie de o societate care să formeze o forţă imensă, astfel încât noi să putem lucra împreună la anularea dorinței de a primi, numită „rău”, care ne împiedică să atingem scopul pentru care a fost creat omul.
De aceea, societatea trebuie să fie constituită din indivizi care sunt unanim de acord că trebuie să-l atingă. Apoi, toţi indivizii devin o forţă imensă, cu care omul poate lupta împotriva lui însuși, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, fiecare om se bazează pe o dorinţă mare de a atinge scopul.
Pentru a fi integrat unul în altul, fiecare trebuie să se anuleze în faţa celorlalţi. Acest lucru se realizează atunci când fiecare vede meritele prietenilor şi nu defectele lor. Dar cel care consideră că este ceva mai sus decât prietenii săi, nu se mai poate uni cu ei.
De asemenea, este important să rămână serioşi în timpul adunării, pentru a nu pierde intenţia, pentru că în acest scop s-au adunat. Din modestie, care este un lucru mare, unii aveau obiceiul să pară neserioși, când de fapt, un foc ardea adânc în inimile lor.
Dar în ceea ce-i privește pe oamenii mărunți, ei au convenit ca în timpul adunării să fie prudenți să nu vorbească și să nu acționeze contrar scopului, care este de a ajunge la Dvekut cu Creatorul. Iar în legătură cu Dvekut (adeziunea), vezi eseul „Matan Tora”.
Dar, atunci când el nu este cu prietenii săi, este cel mai bine să nu arate nimic din intenţia din inima sa şi să se comporte la fel ca toţi ceilalţi. Acesta este înţelesul expresiei „mergi umil cu Domnul Dumnezeul tău”. Şi, deşi sunt interpretări mai înalte ale acesteia, explicaţia simplă este de asemenea un lucru mare.
Aşadar, este un lucru bun să fie egalitate între prietenii care se unesc, astfel încât fiecare să se poată anula în faţa celorlalţi. În societate, ar trebui să se vegheze cu atenție și să nu se permită frivolitatea, pentru că frivolitatea ruinează totul. Dar, aşa cum am spus mai înainte, aceasta ar trebui să fie o problemă internă.
Însă, atunci când este prezent cineva din afara societății, nu trebuie arătată nicio seriozitate și ei ar trebui să se comporte la fel ca acela care abia a intrat. Cu alte cuvinte, evitaţi să vorbiţi lucruri serioase şi discutați numai lucruri care se potrivesc cu cel care abia a intrat şi care este numit „un musafir nepoftit”.