<- Biblioteca de Cabala
Continuă să citești ->
Biblioteca de Cabala

Rabaș

Articole
Scopul societății - 1. 1, partea 1 (1984) Scopul societății - 2. 1, partea 2 (1984) Referitor la iubirea prietenilor. 2 (1984) Iubirea pentru prieteni - 1. 3 (1984) Fiecare își va ajuta prietenul. 4 (1984) Ce ne oferă regula „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". 5 (1984) Iubirea pentru prieteni - 2. 6 (1984) Referitor la ce se explică cu privire la „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. 7 (1984) Ce fel de observare a Torei şi Miţvot purifică inima. 8 (1984) Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui. 9 (1984) Ce grad trebuie să obţină omul ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze? 10 (1984) Despre meritul strămoșilor. 11 (1984) Referitor la importanţa societăţii. 12 (1984) Uneori numim spiritualitatea „suflet". 13 (1984) Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept. 14 (1984) Se poate să coboare de sus ceva negativ. 15 (1984) Despre dăruire. 16 (1984) Despre importanţa prietenilor. 17 (1984) Agenda adunării - 1. 17, partea 2 (1984) Și aceasta se va întâmpla când vei veni în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o dă. 18 (1984) Stați astăzi, voi toţi. 19 (1984) Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 1. 1 (1985) Înțelesul ramurii și rădăcinii. 2 (1985) Despre adevăr și credință. 3 (1985) Acestea sunt generațiile lui Noe. 4 (1985) Pleacă din ţara ta. 5 (1985) Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre. 6 (1985) Viața Sarei. 7 (1985) Fă-ţi un Rav și cumpără-ţi un prieten - 2. 8 (1985) Și copiii se băteau în pântecele ei. 9 (1985) Iacov a ieșit. 10 (1985) Referitor la disputa dintre Iacov şi Laban. 11 (1985) Iacov a locuit în țara în care a trăit tatăl său. 12 (1985) Puternică stâncă a salvării mele. 13 (1985) Și Ezechia și-a întors faţa la perete. 15 (1985) Dar cu cât îi asupreau mai tare. 16 (1985) Cunoaște azi și răspunde inimii tale. 17 (1985) Vino la Faraon - 1. 19 (1985) Trebuie să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă. 21 (1985) Întreaga Tora este un Nume Sfânt. 22 (1985) Cele trei timpuri din muncă. 24 (1985) În fiecare lucru trebuie să discernem între lumină și Kli. 25 (1985) Domnul este aproape de toți cei care Îl cheamă. 29 (1985) Trei rugăciuni. 30 (1985) Omul nu se consideră pe sine ca fiind rău. 31 (1985) Cine depune mărturie pentru o persoană. 37 (1985) Ascultă glasul nostru. 39 (1985) Moise a plecat. 1 (1986) Apleacă-ți urechea, cerule. 2 (1986) Despre încredere. 6 (1986) Importanţa rugăciunii celor mulţi. 7 (1986) Despre rugăciune. 10 (1986) Rugăciunea adevărată este pentru o deficiență adevărată. 11 (1986) Care este principala deficiență pentru care ar trebui să ne rugăm. 12 (1986) Domnul l-a ales pe Iacov, pentru El. 16 (1986) Agenda adunării - 2. 17 (1986) Motivul pentru care în timpul rugăciunii trebuie să îndreptăm picioarele și să acoperim capul. 32 (1986) 15 Av. 35 (1986) Cel Bun care face bine, celui rău și celui bun. 1 (1987) Ce este rugăciunea pentru ajutor și iertare în muncă. 4 (1988) Care sunt cele două discernăminte înainte de Lișma. 11 (1988) Ce este potopul în muncă. 4 (1989) Ce înseamnă mai presus de rațiune, în muncă. 6 (1989) Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’. 13 (1989) Ce înseamnă că prin unificarea dintre Creator și Șchina, toate nelegiuirile sunt ispășite. 13 (1990) Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă?. 15 (1990) Ce înseamnă în muncă „Nu avem alt Rege în afară de Tine”. 1 (1991) Ce înseamnă „Cel rău va pregăti și cel drept va îmbrăca”, în muncă. 3 (1991) Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă. 5 (1991) Care este motivul pentru care Israel a fost răsplătit cu moștenirea pământului, în muncă. 44 (1991)

Ramchal

Agra

Biblioteca de Cabala - Acasă / Rabaș / Articole / Ce este rugăciunea pentru ajutor și iertare în muncă. 4 (1988)

Ce este rugăciunea pentru ajutor și iertare în muncă

Articolul Nr. 4, 1988 

Înțelepții noștri au spus (Kidușin 30b): „Înclinația omului îl învinge în fiecare zi și caută să-l omoare. Dacă nu ar fi ajutorul Creatorului, el nu ar depăși-o”. Aceasta înseamnă că atunci când Creatorul îl ajută, el o poate depăși. Prin urmare, întrebarea este: De ce ar trebui să-i ceară omul Creatorului iertare pentru păcat, din moment ce înțelepții noștri au spus că omul singur nu o poate depăși dacă nu este ajutat de Creator? Ca atare, dacă păcătuiește, nu este vina lui, căci ce poate face el dacă Creatorul nu-l ajută?

Pentru a înțelege acest lucru, trebuie mai întâi să înțelegem rădăcina păcatelor. Care este sursa, motivul care dă naștere tuturor păcatelor? Deși răspunsul este simplu și cunoscut de toți, că motivul tuturor păcatelor este înclinația rea, ar trebui să cunoaștem sursa și rădăcina înclinației rele, care incită creaturile la păcat. Cu alte cuvinte, de ce vrea El ca ființele create să păcătuiască în lume? De asemenea, ar trebui să înțelegem ce este înclinația bună, care dorește în mod specific ca ființele create să se angajeze în Tora și Mițvot (fapte bune/porunci).

După cum am învățat, scopul creației este de a face bine creațiilor Sale. Din acest motiv, Creatorul a creat creaturi care vor să primească încântare și plăcere, adică au o dorință și poftă de plăceri, altfel simt că nu de ce să trăiască. Trebuie să primească plăcere, în caz contrar se simt chinuite. Acea dorință de a primi, întipărită în făpturi, este rădăcina întregii înclinații rele, care incită creaturile la păcat.

Totuși, trebuie să înțelegem, dacă Creatorul a creat această dorință de a primi în creaturi și acesta este motivul pentru care ființele create sunt numite „creaturi”, așa cum este scris, că ele sunt numite „existență din absență”, altfel spus ceva nou care nu a existat mai înainte ca El să-l creeze, atunci de ce aceasta este rădăcina înclinației rele?

Răspunsul este prezentat în Studiul celor Zece Sfirot. Deoarece fiecare ramură vrea să semene cu rădăcina ei, dacă această dorință de a primi ar rămâne în forma ei, care este pentru a primi, o dorință care este opusă Creatorului, nu s-ar simți bine atunci când primește plăceri. Din acest motiv, s-a efectuat o corecție asupra ei, numită Țimțum (restricție). Ceea ce înseamnă că ea nu va primi lumina în acest Kli (vas) numit „primire pentru sine”, ci va primi abundența numai atunci când va avea intenția de a dărui.

Aceasta înseamnă că tot ceea ce dorește omul să primească pentru sine a devenit interzis deoarece orice dorință a celui superior devine o lege obligatorie în cel inferior, adică inferiorul își interzice să primească pentru sine și nu cu scopul de a dărui mulțumire Creatorului său.

Rezultă că toate păcatele se extind de la faptul că omul dorește să primească pentru sine. Așa cum este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment”. Rezultă că Tora și Mițvot care ni s-au dat să le respectăm au ​​scopul de a ne aduce la intenția de a ne putea îndrepta inimile pentru a face totul cu intenția de a dărui. Aceasta se numește Kdușa (sfințenie). De aici rezultă că Klipa (coaja) și Sitra Ahra (cealaltă parte), care doresc să primească de dragul lor sunt, din acest punct de vedere, opuse față de Kdușa.

Din acest motiv, numim dorința de a primi pentru sine printr-un nou nume, „înclinație rea”, deoarece prin dorința de a-și satisface propria dorință și de primi plăceri personale, ea ne împiedică să respectăm Tora și Mițvot. Respectând Tora și Mițvot, chiar si Lo Lișma (nu de dragul Ei), ajungem la Lișma (de dragul Ei). Prin urmare, chiar și în Lo Lișma, înclinația rea ne împiedică să respectăm Tora și Mițvot, deoarece de la Lo Lișma ajungem la Lișma. Din acest motiv, prin simpla îndoială că „poate vom ajunge”, deja ne deranjează.

Lișma înseamnă că omul face totul de dragul Creatorului și nu de dragul său. Rezultă că atunci când  se angajează în Tora și Mițvot, înclinația rea pierde atât de mult încât dispare din lume. Cu alte cuvinte, observând Tora și Mițvot, el o ucide. Așa cum au spus înțelepții noștri (Brachot 61b), „Tania Rabi Yosi din Galileea spune: ‘Pe cei drepți îi judecă înclinația bună, după cum s-a spus: ‘Inima mea este moartă în mine’”. RAȘI interpretează: „Inima mea este moartă în mine” este înclinația rea. Este ca și cum ar fi moartă în mine, ceea ce înseamnă că el o poate forța”.

În consecință, tot ceea ce face înclinația rea, atunci când îl împiedică să se angajeze în Tora și Mițvot, este corect, deoarece persoana vrea să o omoare cu ajutorul Torei și Mițvot. Din acest motiv, dorința de a primi se numește „rea”, deoarece îi face rău omului, pentru că înclinația rea îl împiedică să obțină Dvekut (adeziunea) cu Creatorul, care se numește „viață”, așa cum este scris, „ Și voi, cei care aderați la Domnul Dumnezeul vostru, sunteți vii, fiecare dintre voi, în această zi”.

Când realizează că dorința de a primi pentru sine îl împiedică să ajungă în lumea celor vii și vrea ca omul să rămână în lumea întunericului și a morții, există ceva mai rău în lume decât să-l împiedice să ajungă la viață? În acel moment, omul numește dorința de a primi pentru sine „înclinație rea”. Aceasta înseamnă că atunci când omul simte necazurile pe care i le provoacă, o numește „rea”. Înainte ca el să ajungă să simtă că dorința de a primi pentru sine îl împiedică să ajungă la încântare și plăcere, omul nu se referă la dorința de a primi pentru sine numind-o „înclinație rea”.

De aici vedem că dorința de a primi pentru sine are dreptate atunci când împiedică omul să respecte Tora și Mițvot, deoarece voința de a primi pentru sine vede că el vrea să o omoare, ca în cuvintele înțelepților noștri despre versetul „Inima mea este moartă în mine”, că în cei drepți, care observă Tora și Mițvot, înclinația rea ​​este ca și cum ar fi moartă. Așa cum au spus înțelepții noștri: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment”.

Rezultă că această dorință de a primi, care este imprimată în creaturi, este rădăcina tuturor păcatelor. Ea nu le lasă pe creaturi să respecte poruncile Creatorului pentru că vede că acestea vor să o îndepărteze din lume. Este așa cum este scris în Prefață la înțelepciunea Cabalei (pct. 1): „Rabi Hanania Ben Akașia spune: „Creatorul a vrut să curețe Israelul; prin urmare, El le-a dat Tora și Mițvot din belșug”. Se explică acolo că, respectând Tora și Mițvot, ei sunt răsplătiți cu purificarea de dorința de a primi pentru ei înșiși. Prin urmare, înțelegem foarte bine de ce ne împiedică dorința de a primi să respectăm Tora și Mițvot și este rădăcina și cauza tuturor păcatelor.

Rezultă deci că pentru aceia care vor să lucreze pe calea dăruirii, războiul împotriva înclinației rele este mai dificil, deoarece acești oameni chiar vor să omoare dorința de a primi pentru ei înșiși. Adică vor să meargă pe calea Torei, care este opusă opiniei proprietarilor. Opinia proprietarilor este că nu fac nimic decât dacă este pentru binele lor. Prin urmare, atunci când se angajează în Tora și Mițvot, întreaga lor intenție este ca astfel să obțină un câștig personal.

Adică vor rămâne în dorința lor de a primi. Înainte să înceapă să se angajeze în Tora și Mițvot, ei doreau o recompensă în această lume, angajându-se doar în chestiuni corporale, pentru că acela care lucrează pentru un proprietar vrea ca proprietarul să-i plătească salariul. Dar acum, că au început să lucreze și să respecte Tora și Mițvot poruncite de Creator, ei doresc să le plătească Creatorul recompensa. Rezultă că totul are scopuri personale. Iar după aceea, când încep să respecte Tora și Mițvot, o fac cu intenția de a primi recompensă pentru dorința lor de a primi – lumea următoare.

Astfel, înclinația rea, numită „dorință de a primi”, nu li se opune prea mult, întrucât dorința de a primi a obiectat doar din cauza îndoielii, adică deoarece de la Lo Lișma ajungem la Lișma. Omul a început să se angajeze în Tora și Mițvot pentru a primi o răsplată personală, dar prin aceasta el ar fi putut ajunge mai târziu la Lișma, adică să lucreze numai de dragul Creatorului și nu de dragul său.

Dimpotrivă, cel care vrea, de la început, să muncească nu pentru a primi răsplată, adică nu vrea să lucreze de dragul său, cu siguranță că înclinația rea ​​i se opune la fiecare pas. Înclinația rea ​​vrea să respecte „Pe cel care vine să te omoare, ucide-l tu primul”. Prin urmare, munca lor este mult mai grea decât a celor care muncesc pentru a primi recompensă, deoarece de la început, ei spun că vor să respecte Tora și Mițvot ca pe un remediu prin care să ucidă înclinația rea, așa cum s-a spus: „Și inima mea este moartă în mine”.

Acum putem înțelege întrebarea pe care am pus-o conform a ceea ce au spus înțelepții noștri: „Înclinația omului îl biruiește în fiecare zi. Dacă nu ar fi ajutorul Creatorului, el nu ar depăși-o”. Astfel, de ce este vina omului dacă nu a primit ajutorul necesar de la Creator? Și, în consecință, de ce ar trebui cineva să ceară iertare de la Creator? Răspunsul este simplu: pentru că nu a cerut ajutor. Înțelepții noștri au spus: „Cine vine să se purifice este ajutat”. Rezultă că ajutorul vine de la Creator după ce omul îl cere.

Astfel, păcatul omului este că nu a cerut ajutor Creatorului. Dacă ar fi cerut ajutor, cu siguranță că ar fi primit ajutor de la Creator. Iar dacă omul spune că a cerut ajutor iar Creatorul nu l-a ajutat, la aceasta vine răspunsul că omul ar trebui să creadă că, Creatorul aude rugăciunile, așa cum este scris: „Căci Tu auzi rugăciunea fiecărei guri”. Dacă ar crede cu adevărat, rugăciunea lui ar fi completă, iar Creatorul aude o rugăciune completă atunci când omul tânjește din toată inima să fie ajutat de Creator.

Dar dacă rugăciunea lui nu este în permanență pe buzele lui, înseamnă că nu are credința reală că poate fi ajutat de Creator și că El îi aude pe toți cei care-I cer, că mici și mari sunt egali în fața Lui, adică El le răspunde tuturor. Rezultă că rugăciunea este incompletă. De aceea ar trebui să ceară iertare pentru păcatele sale, pentru că nu a cerut ajutorul necesar de la Creator.

Și deși există și alte răspunsuri în sens literal, în muncă, atunci când omul vrea să meargă pe calea dăruirii și nu pe calea primirii, păcatul este în principal că el nu i-a cerut Creatorului să-l ajute să învingă răul. Pentru aceasta, omul își cere iertare, iar de aici înainte el va cere ajutor.