Trebuie să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă
Articolul Nr. 21, 1985
Ar trebui să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă. „Tora” este un discernământ în sine. În acel moment nu putem vorbi despre o persoană, ci este ca și cum omul nu ar fi deloc acolo. În schimb, vorbim despre Tora în sine, care este considerată a fi toate numele Creatorului, iar noi îi observăm importanța, adică despre cine vorbim.
Cu alte cuvinte, trebuie să ne amintim întotdeauna că vorbim despre Rege, cum poruncește și conduce, cum dăruiesc numele Lui sfinte sufletelor, care le vor primi și vor putea să existe pe măsură ce le revelează, așa cum este scris: „Cine se va sui la muntele Domnului și cine se va ridica în locul Lui Sfânt?”.
Când suntem atenți, simțim despre cine se vorbește, că se vorbește despre Creator, doar că noi nu avem înțelegerea necesară pentru a face legătura, astfel încât să înțelegem că vorbim despre Creator și trebuie doar să credem că întreaga Tora este numele Creatorului. Însă, El este îmbrăcat fie în reguli și comportamente, pe care trebuie să le respecte cel care ține Mițvot între om și Dumnezeu, sau între om și om, fie în povești și relatări, care sunt îmbrăcate în limbajul Cabalei și numele sfinte. Atunci trebuie să ne amintim că internalitatea îmbrăcată în interiorul acestor haine este doar Dumnezeirea. Aceasta se numește „întreaga Tora este numele Creatorului”.
Prin urmare, atunci când învățăm Tora, ar trebui să o învățăm așa cum se cuvine. Adică trebuie să ne amintim despre cine vorbim și astfel putem să atragem lumina Torei și să simțim că „ele sunt viețile noastre și lungimea zilelor noastre”. Firește că, atunci când învățăm cu intenția de mai sus, putem fi fericiți pentru că suntem atașați la viața vieților, ceea ce se cheamă, „căci ele sunt viețile noastre și lungimea zilelor noastre”. Este așa pentru că începem să simțim discernământul de „a face bine creațiilor Sale”, care a fost motivul pentru crearea lumilor.
Trebuie să facem să iasă acest bine din Tora, iar acest lucru este considerat a vorbi numai în lauda Torei, fără să ne gândim deloc la om. Prin urmare, atunci când învață Tora, omul este în întregime, potrivit regulii, „Omul este acolo unde-i sunt gândurile”. El trebuie să primească vitalitate în acest moment pentru restul zilei, pentru că se numește „Un timp separat pentru Tora și un timp separat pentru rugăciune”, pentru că una o contrazice pe cealaltă.
Timpul de muncă este ceva cu totul diferit. Munca se referă în mod specific la om, în timp ce Tora se referă în mod specific la Creator, și se numește „Tora Domnului”. Dar munca se referă în mod specific la om, deoarece omul trebuie să lucreze, așa cum este scris: „Omul se naște pentru muncă”.
Din moment ce omul este creație, iar creația este deficiență, existență din absență, această existență numită „dorința de a primi” trebuie să fie împlinită deoarece acesta este scopul creației. Și din moment ce a existat Țimțum [o restricție] asupra acelei dorințe, în scopul echivalării formei, este necesar să se corecteze și să se elimine Țimțum aflată peste dorință, astfel încât aceasta să poată atinge scopul numit „dorința Lui de a face bine”.
Pentru a îndepărta Țimțum, ni s-au dat ca remediu Tora și Mițvot [poruncile]. Aceasta se numește „Eu am creat înclinația rea; am creat Tora drept condiment”. Și aici, în ceea ce privește munca, ar trebui să ne dăm seama dacă omul avansează către scopul de a îndepărta Țimțum, adică dacă există deja scântei de dăruire, ceea ce înseamnă că el a primit deja ceva din remediul Torei și Mițvot sub forma purificării gândului și a dorinței și se află într-o stare de autocritică cu privire la munca sa.
Dar omul nu trebuie să se critice deloc cu Tora. Mai degrabă ar trebui să învețe Tora așa cum este. Tot ce trebuie să facem este să căutăm sfaturi despre cum să apreciem Tora, însă Tora în sine este o realitate numită „numele Creatorului”. În consecință, atunci când învățăm legi sau principii morale din Tora, sau doar niște povești, sau cum să lucrăm, toate acestea nu sunt considerate a fi Tora. Doar învățăm aceste lucruri din Tora, însă Tora însăși nu are nici o legătură cu creatura, ci numai cu Creatorul, deoarece este numele Creatorului.
Aceasta înseamnă că Tora se numește „revelarea Dumnezeirii”, iar aceasta se numește „internalitatea Torei”. Ceea ce este dezvăluit în afară, legile și principiile morale, modul de lucru și povestirile, toate acestea sunt numite „hainele Torei”. De aceea ele sunt numite „externalitatea Torei”. Dar numele Creatorului sunt numite „internalitatea Torei”.
Conform celor de mai sus, ar trebui să ne întrebăm: „Dacă Tora în sine se referă la Creator, care este Dumnezeire, atunci este similară doar cu interpretarea. Ce poate deduce omul din învățarea Torei dacă nu înțelege nimic în legătură cu el însuși?” Înțelepții noștri au spus despre asta: „Mare este învățătura care conduce la acțiune”, căci omul are nevoie cu siguranță doar de acțiuni, așa cum este scris: „pe care Dumnezeu le-a creat să fie făcute”.
Prin urmare, „Nu învățarea este cea mai importantă, ci acțiunea”. La aceasta vine răspunsul: „Mare este învățarea care duce la acțiune” (Kidușin, p. 40 și Baba Kama 207). Cu alte cuvinte, lumina Torei care este internalitatea, strălucește pentru om, astfel încât el să aibă puterea de a face fapte bune. Acest lucru se face prin puterea Torei, care îi dă forța de a fi capabil să le facă, după cum este scris: „pe care Dumnezeu le-a creat să fie făcute”.
Acesta este semnificația a ceea ce au spus înțelepții noștri: „Un timp separat pentru Tora și un timp separat pentru rugăciune”, pentru că ele se contrazic reciproc. Acest lucru se întâmplă deoarece, în timp ce învață Tora, omul trebuie să se gândească doar la importanța Torei și nu la el. Dar, în timpul rugăciunii, trebuie mai întâi să fie dezvăluite deficiențele sale, astfel încât să poată cere să-i fie împlinite, deoarece nu există deficiențe dacă ele nu sunt căutate.
Doar în corporalitate sunt revelate deficiențele, deoarece deficiențele provin din dorința de a primi iar dorința de a primi este dezvăluită. Nu este așa în spiritualitate, pentru că întreaga structură de Kdușa [sfințenie] este construită pe baza dorinței de a dărui și pentru că atribuim dorința de a dărui creaturii.
S-a explicat că Malchut, numită „dorință de a primi”, dorește echivalența formei, numită „a dărui”. Prin urmare, atunci când această chestiune se extinde la creaturile care vin după ce a avut loc spargerea vaselor și după păcatul pomului cunoașterii, atunci acea deficiență, în care omul simte lipsa Kli-ului [vasului] numit „dorință de a dărui”, nu mai este prezentă.
În schimb, el trebuie să muncească până când simte lipsa dorinței de a dărui. În măsura în care simte această deficiență, se poate ruga Creatorului să-l ajute, să-i dea vasul, iar atunci singura lui grijă va fi aceea că-i lipsește această forță numită „dorința de a dărui”. În măsura în care este departe de acel Kli, el trebuie să regrete și să ceară mila Creatorului, ca El să-l elibereze și să-i dea această dorință.
Mai mult decât atât, putem spune că ar trebui să-i ceară Creatorului să-i dea acea deficiență, adică să simtă că este lipsit de dorința de a dărui și că aceasta este tot ceea ce-l împiedică să atingă spiritualitatea, deoarece acea deficiență nu vine de la sine.
Prin urmare, Creatorul trebuie să dea omului atât Kli-ul [vasul] cât și lumina. Prin aceasta putem interpreta versetul: „ Tu m-ai format din spate și din față”. „Din spate” înseamnă Kli-ul; „din față” înseamnă anteriorul, care este umplutura. Rezultă că atât lumina cât și Kli-ul (vasul), vin de la El.
Acesta este înțelesul a ceea ce au spus înțelepții noștri (Kidușin, 30), „Înțelepții noștri au spus: veSamtem [Și trebuie să pui] înseamnă Sam Tam [poțiune completă]; Tora este ca o poțiune a vieții. „Aceasta a spus Creatorul Israelului: ‚Fiii mei, Eu am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora drept condiment. Dacă vă angajați în Tora, nu veți fi dați pe mâna ei”. Înseamnă că lumina din Tora, care este internalitatea Torei, îl reformează. Însă trebuie să avem intenția de a primi lumina Torei în timpul studiului, așa cum se explică în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, punctul 17.