Acestea sunt generațiile lui Noe
Articolul Nr. 4, Tav-Șin-Mem-Hei, 1985
„Acestea sunt generațiile lui Noe. Noe era un om drept. El a fost complet în generațiile sale. Noe umbla cu Dumnezeu".
Rași interpretează, cu scopul de a ne învăța, că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune. Rași explică de ce se spune, „Acestea sunt generațiile lui Noe". Ar fi trebuit să se menționeze numele fiilor săi, adică Șem, Ham și Iafet. Și de ce se spune: „Acestea sunt generațiile lui Noe. Noe era un om drept"? El spune că asta se datorează faptului că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune.
„În generațiile lui", de vreme ce unii dintre înțelepții noștri îl laudă – că, dacă ar fi fost într-o generație de oameni drepți, el ar fi fost cel mai drept. Alții îl condamnă – că, dacă ar fi fost în generația lui Avraam, nu ar fi reprezentat nimic.
„Noe umbla cu Dumnezeu". Rași interpretează că, despre Avraam, el spune, „în fața căruia am mers". Noe avea nevoie de un ajutor pentru a se susține, dar Avraam era puternic și umbla singur cu dreptatea lui.
Pentru a explica toate cele de mai sus în muncă, trebuie să știm că tatăl și fiul, tații și generațiile [urmașii], se referă la cauză și consecință. În mod normal, atunci când omul face ceva, el este sigur că această acțiune va da naștere la ceva. De exemplu, o persoană care merge să lucreze într-o fabrică, vrea ca prin acțiunile sale să obțină un salariu, astfel încât să-și asigure existența. Rezultă că tatăl este munca, iar generația este venitul. La fel, atunci când cineva învață o anumită înțelepciune și vrea să fie apreciat ca înțelept în urma studiului, înseamnă că tot ceea ce face el are scopul de a vedea generațiile rezultate din acțiunile sale.
Prin urmare, atunci când omul se angajează în Tora și Mițvot [porunci], el vrea cu siguranță ca din acțiunile sale să se nască mai multe generații. În conformitate, este scris în sfântul Zohar (Introducere la Cartea Zohar, punctul 189) și în Sulam, iar acestea sunt cuvintele sale (în Sulam, punctul 190), „Frica este interpretată în trei moduri, dintre care două nu au o rădăcină corespunzătoare, iar una este rădăcina fricii. Este omul care se teme de Creator, pentru ca fiii lui să trăiască și să nu moară, sau se teme de o pedeapsă pecuniară. Din acest motiv, el se teme mereu de Creator. Rezultă că frica de Creator nu este rădăcina, ci beneficiul personal este rădăcina, iar frica este consecința ei [generația]. Și este omul care se teme de Creator, deoarece se teme de pedeapsa din această lume și de pedeapsa iadului. Aceste două frici, teama de pedeapsa din această lume și teama de pedeapsa din lumea viitoare, nu constituie esența fricii și rădăcina ei". (La punctul 191) „Frica esențială, este că omul ar trebui să se teamă de Creatorul său, pentru că El este mare și guvernează, fiind esența și rădăcina tuturor lumilor și totul este nimic în comparație cu El".
Din cele de mai sus rezultă că munca la care trudește omul se numește „tată" și el vrea ca din munca sa să vadă generațiile, care se numesc „rodul muncii sale".
Există trei tipuri de generații pe care ar trebui să le vedem aici:
1) Recompensa din această lume, ceea ce înseamnă că fiii lui vor trăi și el va reuși să-și asigure existența, etc.
2) Recompensa din lumea viitoare.
3) Pentru că El este mare și suveran. Acest lucru înseamnă că toate generațiile la care aspiră omul vor putea să aducă mulțumire Creatorului.
Din cele de mai sus rezultă că există această chestiune a generațiilor care sunt numite „fapte bune" și mijloace bune de a dărui Creatorului, așa cum este scris (Psalmul 45), „Inima mea dă pe-afară de lucruri bune. Eu spun: „Munca mea este pentru Rege.". Acest lucru înseamnă că el dorește ca toate acțiunile sale să fie pentru Creator, iar ele sunt numite „fapte bune". El nu vrea nici o răsplată în beneficiul propriu și toată recompensa la care speră este să fie capabil să facă lucruri care aduc mulțumire Creatorului, fără nicio recompensă personală pentru munca sa. Acest lucru înseamnă că răsplata lui este că i se va da darul de a fi capabil să facă lucruri doar de dragul Creatorului, fără nicio interferență a intenției de a beneficia el însuși. Aceasta este răsplata pentru care se angajează în Tora și Mițvot. Astfel de fapte bune speră el să atingă prin munca sa. S-a spus despre asta (Kidușin 30): „Eu am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora drept condiment".
În consecință, ce sunt generațiile celor drepți? Doar faptele bune, adică rezultatul care decurge din cauză, iar cauza este munca în Tora și Mițvot. Pentru restul oamenilor, rezultatele cauzei sunt recompensa din această lume sau cea din lumea viitoare. Dar pentru cei drepți, ceea ce rezultă din cauza care este tatăl lor, care dă naștere generațiilor, sunt numai aceste fapte bune. Aceasta este singura recompensă la care speră - să fie în măsură să aducă mulțumire Creatorului.
Acesta este sensul a ceea ce interpretează Rași, „Că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune". Adică toate acțiunile lor au doar scopul de a aduce mulțumire Creatorului. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem ce interpretează Rași despre esența generațiilor celor drepți și ce consideră ei ca fiind secundar, neesențial.
Este cunoscut faptul că există acțiuni și există înțelegere și cunoaștere. Aceasta înseamnă că tot ce este în rațiune se numește înțelegere și cunoaștere, cu alte cuvinte, chiar și corpul este de acord că ar trebui să se ne angajăm în Tora și Mițvot, fiindcă odată ce omul a atins gradul de Lișma [de dragul Ei], el este recompensat cu Lumina vieții, care se găsește în Tora și Mițvot. Este așa cum este scris (Psalmul 19), „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri". Aceasta se numește „înțelegere", când corpul înțelege și el că este util să fie un slujitor al Creatorului.
Rabi Meir spune (Avot, capitolul 6), „Oricine se angajează în Tora Lișma este recompensat cu multe lucruri. Mai mult decât atât, întreaga lume este valoroasă pentru el, iar secretele Torei îi sunt revelate".
Pentru cel drept, toate aceste lucruri obținute prin angajarea în Lișma nu sunt considerate ca fiind esența. Cu alte cuvinte, nu aceasta este intenția lor în munca din Tora și Mițvot. Mai degrabă, ceea ce este cel mai important pentru ei sunt faptele bune, ceea ce înseamnă a aduce mulțumire Creatorului. În această privință, ei se așteaptă să atingă nivelul acțiunilor mai presus de rațiune. Intentia lor nu este de a avea generații de înțelegere și de cunoaștere, ci mai degrabă, intenția lor a fost doar în aceste acțiuni. Acesta este sensul a ceea ce a explicat Rași, „Pentru a vă învața că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune".
În conformitate cu cele de mai sus, putem interpreta ceea ce explică Rași despre, „în generațiile lui.” „Unii dintre înțelepții noștri îl laudă – mai mult dacă ar fi fost într-o generație de oameni drepți, el ar fi fost cel mai drept. Alții îl condamnă – că dacă ar fi fost în generația lui Avraam, ar fi fost considerat nimic".
În generațiile sale, înseamnă cele două generații ale sale, pentru că doi este un plural. Dar, în ceea ce privește munca, fiecare stare în parte se numește o „generație". Acesta este sensul expresiei, „O generație va lăuda munca ta alteia". Înseamnă că, dacă omul este într-o generație de răi, adică dacă are gânduri și dorințe de la cei răi, atunci el depune un mare efort pentru a fi în măsură să depășească argumentele celor răi, care-i scormonesc mintea cu gânduri și întrebări despre cine și ce. La acel moment, el nu le poate depăși decât cu puterea credinței deasupra rațiunii. Aceasta înseamnă că supune argumentele celor răi nu cu răspunsuri în rațiune, ci mai degrabă, el le poate învinge doar cu puterea credinței mai presus de rațiune.
Aceasta se numește „acțiune", adică fără intelect, iar acest lucru se numește „Dacă a efectuat o Mițva [poruncă] el este fericit, pentru că s-a judecat pe el însuși și întreaga lume pe o scală de merit", fiindcă numai prin acțiune putem învinge argumentul celor răi, nu cu intelect și rațiune.
În consecință, trebuie să spunem că generația lui Noe se referă la o generație de răi. El ar trebui să fie lăudat, pentru că i-a fost repartizat greul principal al lucrării. Dar el ar trebui să fie condamnat pentru că, totuși, este într-o generație de răi, ceea ce înseamnă că are gânduri străine și este nepotrivit ca un slujitor al Creatorului să aibă o astfel de răutate în mintea și inima lui.
Ar trebui să spunem de asemenea că, în generația lui Avraam, adică într-o generație în care există drepți, și anume atunci când el are gânduri bune, de om drept, atunci există doar o singură dorință în mintea și inima lui – aceea de a aduce mulțumire Creatorului, iar gândurile și dorințele celor răi nu i-au trecut niciodată prin minte sau inimă. Un astfel de om este într-o generație de drepți.
Alții îl laudă, pentru că, dacă Noe ar fi fost în starea celor drepți, adică dacă ar fi egalat forțele de depășire pe care le avea în generația celor răi, ce-ar fi simțit atunci în comparație cu ceea ce simte acum, și anume plăcerea și dulceața Torei? Cu siguranță, epoca generației lui Noe, care a fost numită o „generația celor răi", a fost considerată nimic, pentru că atunci el nu simțise încă bucuria și plăcerea simțite într-o generație de drepți.
Dar, în ceea ce privește munca, timpul în care el a fost într-o generație de răi, a fost un loc de muncă. Rezultă că generația lui Noe este mai importantă, deoarece el are ce să facă, pentru că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune.
„Noe umbla cu Dumnezeu". Rași interpretează că despre Avraam, el spune, „în fața căruia am mers", Noe avea nevoie de ajutor care să-l sprijine, dar Avraam era puternic și mergea în conformitate cu dreptatea lui. Acest lucru înseamnă că există două tipuri de forțe într-o persoană, numite „vase de primire" și „vase de dăruire". Vasele de dăruire se referă la Creator, deoarece Creatorul este dătătorul, iar vasele de primire se referă la creatură, care este primitorul.
Vasele de primire care se referă la primitor, apar înaintea vaselor de dăruire. În cuvintele Cabalei, vasele de dăruire sunt numite Keter, Hochma, și Gar de Bina, iar dedesubtul lor sunt vasele de primire, care sunt ZAT de Bina, Zeir Anpin, și Malchut.
Prin urmare, vasele de dăruire sunt numite, „Dumnezeu a umblat cu Noe", ceea ce înseamnă că într-un loc al vaselor de dăruire, era posibil să umble în sfințenie, sau cu vasele de dăruire care țin de Creator, care sunt vase de dăruire. Asta se numește, „Noe avea nevoie de ajutor care să-l sprijine", deoarece Superiorul dă vasele de dăruire, iar acest lucru înseamnă că Noe avea nevoie de ajutor care să-l sprijine.
Acest lucru înseamnă că Superiorul îl trezește la muncă, ceea ce se numește „trezirea de sus", așa cum este scris în Studiul celor Zece Sfirot (partea 9, pagina 735, punctul 6 și în Or Pnimi): „Cu toate acestea, la început, mai întâi au urcat în AVI MAN care nu proveneau de la ZON, apoi ZON au fost făcuți din aceste MAN. După crearea ZON, ei au ridicat MAN a doua oară. Apoi are vase de dăruire, pe care le-a dobândit prin trezirea de sus, care se numește, „Noe avea nevoie de ajutor care să-l sprijine" și care vine de la Cel Superior, iar acesta a fost gradul lui Noe.
Dar, Avraam nu a avut nevoie de ajutor care să-l sprijine. Rași face această precizare prin cuvintele, „Înaintea căruia am mers". Înseamnă că el a umblat cu vasele de primire, care stăteau în fața vaselor de dăruire. Vasele de dăruire - care sunt Keter, Hochma și Gar de Bina - stau deasupra, și dedesubtul lor stau vasele de primire, care sunt ZAT de Bina și ZON.
Din moment ce Avraam a mers cu vasele care sunt în fața lui, înainte de vasele de dăruire, care se referă la Creator, și noi raportăm vasele de primire la primitori, acesta este motivul pentru care, folosirea vaselor de primire se numește „trezirea de jos" și este atribuită celor de jos.Acesta este sensul faptului că Avraam nu a avut nevoie de ajutor care să-l susțină, pentru că a umblat cu vase de primire. Cu aceste Kelim [vase] el a fost în serviciul Creatorului. Dar cuvintele, „Dumnezeu a umblat cu Noe" se referă la Kelim care sunt atribuite lui Dumnezeu, adică la vasele de dăruire, care sunt vasele Creatorului, iar pe acestea, Creatorul le dăruiește.