Lecția 5: O rugăciune din interiorul grupului de zece

Articolul lecției : Rabaș. Articolul nr. 15, 1986. Rugăciunea celor mulţi > >

Extrase suplimentare din surse ca pregătire pentru Lecția 5

1. Rabaş - Art.17, Part.2, 1984 - Agenda Adunării 1

La începutul adunării, când ne strângem, noi trebuie să-i lăudăm pe prieteni, să lăudăm importanţa fiecăruia dintre ei. În măsura în care recunoaştem măreţia societăţii, omul poate aprecia societatea.
„Şi apoi roagă-te” înseamnă că fiecare trebuie să se auto examineze şi să vadă cât efort dăruiește el societăţii. Iar apoi, când vede că nu are nicio putere de a face ceva pentru societate, are loc să se roage la  Creator pentru ca El să-l ajute şi să-i dea puterea şi dorinţa de a se angaja în iubirea pentru ceilalţi.

2. Rabi Nachman of Breslev, Likutei Halachot

Casa de rugăciune este numită „casa adunării”, deoarece toate sufletele se adună acolo prin rugăciunea pe care o fac acolo, deoarece rugăciunea este considerată sufletul. Prin urmare, rugăciunea este în principal în casa adunării și în public, deoarece ascensiunea sufletului și întregirea sa au loc în principal atunci când toate sufletele sunt amestecate și devin unul, căci atunci se ridică la sfințenie, căci sfințenia este Una. Din acest motiv, rugăciunea, care este considerată sufletul, depinde în principal de unitatea sufletelor.
Prin urmare, înainte de rugăciune, omul trebuie să-şi asume porunca „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, căci este imposibil să rostești cuvintele rugăciunii decât prin pace, când te unești cu toate sufletele lui Israel. Prin urmare, rugăciunea este în principal în public și nu singur, astfel încât omul să nu fie izolat, de unul singur, deoarece aceasta este opusul sfințeniei. Mai degrabă, noi trebuie doar să unim sfânta adunare și să devenim unul. Această rugăciune este în public, și în mod specific în casa adunării, căci acolo sufletele se adună și se unesc. Aceasta este plenitudinea rugăciunii.

3. Rav Haim Vital, Şaar HaGilgulim, Introducere, 38

Învățătorul meu m-a avertizat pe mine și pe toți prietenii care erau cu el în acea societate să ne asumăm porunca „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți” și să ne propunem să iubim pe fiecare din Israel ca pe propriul suflet, căci prin aceasta rugăciunea omului se va ridica cuprinzând tot Israelul și va putea să se înalțe și să facă o corectare deasupra. În special, în ceea ce privește iubirea noastră pentru prieteni, fiecare dintre noi ar trebui să se includă pe sine ca și cum ar fi un organ al acelor prieteni. Învățătorul meu m-a avertizat cu seriozitate în această privință.

4. Rav Menachem Mendel din Kosov, Iubirea de pace

Cel care se roagă pentru prietenul său devine o conductă de dăruire pentru a dărui prietenului său. Și, din moment ce abundența curge prin el, el primește primul răspuns. Prin aceasta putem înțelege versetul „Cel care binecuvântează este binecuvântat”, deoarece cel care binecuvântează devine o conductă de dăruire, și prin urmare, este binecuvântat. Este aşa, pentru că bracha [binecuvântare] provine din cuvântul brecha [bazin], și anume o conductă de dăruire bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă binecuvântătorul și binecuvântatul se iubesc unul pe celălalt și au o unitate adevărată și sunt în plenitudine. În acel moment, ei trezesc conducta superioară care poate împărtăși prin cel drept, care este calea.

5. Rabaş - Art.15, 1986 - Rugăciunea celor mulţi

Putem înţelege importanţa rugăciunii celor mulţi, după cum este scris, ‘Sălăşluiesc în mijlocul poporului meu”. Zohar-ul spune “Omul nu trebuie să se retragă niciodată dintre oameni, deoarece mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”.
Aceasta înseamnă că dacă cineva cere Creatorului să îi dea vasele dăruirii- aşa cum au spus înţelepţii noştri, “Fii iertător ca EL”- trebuie să se roage pentru întregul colectiv. Aceasta deoarece atunci este evident că ţelul său este ca, Creatorul să îi dea vase de dăruire pură, aşa cum este scris, “Mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”. Este ştiut că de sus nu există nicio dăruire cu jumătate de măsură. Aceasta înseamnă că atunci când abundenţa este dăruită de sus în jos este pentru întregul colectiv.

6. Rabaş - Art.15, 1986 - Rugăciunea celor mulţi

Sfatul este să ceri pentru întregul colectiv. Cu alte cuvinte, pentru tot ceea ce o persoană simte că îi lipseşte şi pentru care cere împlinire, persoana nu trebuie să se considere pe sine o excepţie sau că merită mai mult decât ceea ce are colectivul. Mai degrabă, “Locuiesc în mijlocul propriului Meu popor”, înseamnă că mă rog pentru întregul colectiv pentru că doresc să ajung la o stare în care eu să nu mai am nicio grijă pentru mine însumi oricare ar fi, ci doar pentru ca, Creatorul să fie mulţumit.

7. Baal HaSulam - Articole - Nu este vremea adunării turmei

Acesta este sensul unei rugăciuni în public, că omul nu trebuie să se excludă din public și să ceară pentru sine, nici măcar să aducă mulțumire făuritorului său, ci doar pentru întregul public. […] 
Cel care pleacă de la public pentru a cere în mod special pentru propriul suflet nu construiește. Dimpotrivă, el provoacă ruină asupra sufletului său, ca în (Midrash Rabbah, capitolul 7, punctul 6) „Toți cei care sunt mândri” etc., pentru că nu poate exista cineva care să se retragă din public decât cu o ținută de mândrie. Vai lui, căci aceasta îi provoacă ruina sufletului.

8. Rabaş - Art.7, 1986 - Importanţa Rugăciunii Celor Mulţi

‘Rugăciunea celor mulţi se ridică înaintea Creatorului şi Creatorul se încoronează cu acea rugăciune deoarece ea se ridică în mai multe moduri: unul cere Hasadim [graţie], altul Gvurot [putere] şi altul Rahamim [milă]. Este compusă din mai multe părţi – partea dreaptă, partea stângă şi partea mijlocie. Şi pentru că e compusă din mai multe părţi şi modalități, devine o coroană și e pusă pe capul Celui Drept care există pentru totdeauna, adică Yesod, care împărtăşeşte toate salvările lui Nukva, iar de la ea publicului larg.

9. Zohar pentru toţi, Introducere la Cartea Zohar, „Tora şi Rugăciunea", Pct. 183

Rugăciunea pe care o facem este corectarea Sfintei Divinități, pentru a-i oferi abundență, pentru a-i satisface toate deficiențele, căci de aceea, toate cererile sunt la plural, cum ar fi „Și dă-ne cunoștințe de la Tine” sau „Adu-ne înapoi, Tatăl nostru, la legea Ta”.
Acest lucru se datorează faptului că rugăciunea este pentru întregul Israel, deoarece tot ceea ce există în sfânta Divinitate există în întregul Israel. Și ceea ce lipsește în ea lipsește în întregul Israel. Rezultă că atunci când ne rugăm pentru întregul Israel, ne rugăm pentru Sfânta Divinitate, deoarece sunt la fel. Astfel, înainte de rugăciune, trebuie să analizăm deficiențele din Divinitate, pentru a ști ce trebuie corectat și completat în ea.

10. Rabaş - Art.7, 1986 - Importanţa Rugăciunii Celor Mulţi

Când omul vine să se purifice, când doreşte de la Creator să-l apropie şi să-i dea vasul de dăruire prin care să fie recompensat cu Dvekut, toată abundența superioară care va fi revelată, va fi pentru a dărui. Cu alte cuvinte, el doreşte să i se dea putere de sus pentru a avea abilitatea să fie mereu în Kduşa, care este Dvekut.
Apoi o coroană este făcută din rugăciunea sa, coroana Regelui, fiindcă atunci este recunoscută importanţa Regelui. Şi acesta este înţelesul a ceea ce se spune în Zohar, că rugăciunea „Devine o coroană şi este plasată pe capul Celui Drept care trăiește pentru totdeauna, adică Yesod, care-i împarte toate salvările lui Nukva şi de la ea publicului larg”. Este aşa deoarece prin rugăciune, abundenţa superioară este dată celor de jos, moment în care sunt revelate încântarea şi plăcerea. Aceasta se numește „coroană”, coroana Regelui, importanţa Regelui.