Lecția 3: Ce ne împiedică să ne conectăm cu adevărat

Articolul lecției: Rabaș. Articolul nr. 9 (1984). Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui > >

Extrase suplimentare din surse ca pregătire pentru Lecția 3

1. Baal HaSulam - Șamati - Art.172 - Problema piedicilor și a întârzierilor

Toate piedicile și întârzierile ce apar înaintea ochilor noștri sunt doar forme de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape, şi toate aceste piedici doar ne aduc mai aproape, căci fără ele nu am avea posibilitatea de a ne apropia de El. Este aşa pentru că, prin natura noastră nu există distanță mai mare, din moment ce suntem făcuți din materie pură și Creatorul este mai înalt decât înălțimea. Și doar atunci când omul începe să se apropie, el începe de fapt să simtă distanța dintre noi. Și orice întârziere pe care el o depășește, face ca drumul să fie mai aproape de acel om.
(Aceasta, deoarece omul crește fiind obișnuit să se deplaseze pe o linie care pare că se îndepărtează. De aceea, de câte ori simte că este și mai distanțat, aceasta nu induce nicio  schimbare în tot procesul, din moment ce el știe dinainte că merge pe o linie care se îndepărtează, căci acesta este adevărul, că nu există destule cuvinte care să descrie distanța dintre noi și Creator. De aceea, de fiecare dată când omul simte acea distanță la o măsură mai mare decât credea el, asta nu îi cauzează nicio controversă).

2. Likutey Moharan, Ultima ediție, pct. 48

Când omul începe munca pentru Creator, calea este că i se arată distanțare și i se pare că este împins de sus și nu i se permite deloc să intre în munca pentru Creator. Dar, în realitate, întreaga distanțare este apropiere de fapt. Omul trebuie să se pregătească foarte, foarte mult, ca să nu cadă în mintea sa, când vede că au trecut câteva zile și ani, că depune eforturi mari în munca pentru Creator dar este încă foarte departe și nici măcar nu a început să intre pe porțile sfințeniei, pentru că se vede pe sine că este încă plin de vulgaritate și materialitate, de gânduri și mari confuzii și nu i se permite să facă nimic din sfințenia pe care dorește să o facă în munca pentru Creator.
Și atunci i se pare că Creatorul nu se uită deloc la el și nu-i dorește munca, pentru că vede că strigă de fiecare dată și imploră și înconjoară în faţa Lui să-l ajute în munca sa, dar cu toate acestea, el este încă foarte, foarte departe. Prin urmare, omului i se pare că Creatorul nu se uită deloc la el și nu se întoarce deloc către el, din moment ce nu-l dorește deloc. Toate acestea și altele asemenea au nevoie de o mare întărire, ca el să se întărească foarte, foarte mult și să nu se uite deloc la toate acestea, căci în realitate, întreaga distanțare este apropiere de fapt, iar toți cei drepți au experimentat toate cele spuse mai sus.

3. Baal HaSulam - Șamati - Art.15 - Ce înseamnă să slujești alți dumnezei

Rezistența corpului apare în om sub forma unor gânduri străine. Vine și pune întrebările „cine” și „ce”. Prin aceste întrebări, omul spune că toate aceste întrebări îi sunt cu siguranță trimise de Sitra Ahra [cealaltă parte] pentru a-l obstrucționa în muncă.
Spune că, dacă, în acel moment, omul spune că ele provin de la Sitra Ahra, încalcă ceea ce este scris: „Să nu-ţi faci alți dumnezei în afară de Mine”. Motivul este că omul ar trebui să creadă că vine la El, de la Şchina [Divinitate], deoarece „Nu există nimeni în afară de El”. Cu toate acestea, Şchina îi arată omului adevărata sa stare, modul în care umblă pe căile Creatorului.
Aceasta înseamnă că trimițându-i aceste întrebări, numite „gânduri străine”, adică prin intermediul acestor gânduri străine, Şchina vede cum răspunde el la întrebările considerate „gânduri străine”. Și toate acestea, omul ar trebui să-şi cunoască adevărata stare în muncă ca să știe ce să facă.

4. Rabaș - Art.29, 1986 - Lișma și LoLișma

Dar acum, când vede că este departe de spiritualitate, el începe să se gândească: „Ce mi se cere cu adevărat? Ce ar trebui să fac? Care este scopul pe care ar trebui să-l ating?" El vede că nu are putere să lucreze și se găsește într-o stare de „între cer și pământ". Apoi, singura întărire a omului este aceea că numai Creatorul îl poate ajuta, iar de unul singur, este osândit.
S-a spus despre acest lucru (Isaia, 4:31): „Totuși cei care speră la Domnul vor câștiga noi puteri”, ceea ce înseamnă acei oameni care speră pentru Creator. Aceasta înseamnă că cei care văd că nu există nimeni altcineva în lume care să-i ajute să-și recapete puterea, de fiecare dată. Rezultă că această coborâre este de fapt o ascensiune, ceea ce înseamnă că această coborâre pe care o simt le permite să crească în grad, deoarece „nu există lumină fără Kli”.

5. Baal HaSulam - Șamati - Art.1 - Nu există nimeni în afară de EL

Omul ar trebui să-şi imagineze că este ca şi cum un mic organ al său este rănit. Totuşi, durerea este simţită în primul rând, în minte şi în inimă. Inima şi mintea reprezintă omul ca întreg, şi cu siguranţă că simţirea unui singur organ nu seamănă cu simţirea omului ca întreg, unde este simţită o durere mult mai mare.
La fel este şi durerea pe care omul o simte atunci când este îndepărtat de Creator. De vreme ce el este doar un organ singular al Șchina, pentru că Sfânta Șchina este sufletul comun al Israelului, senzaţia unui singur organ nu seamănă cu senzaţia durerii generale. Aceasta înseamnă că există tristeţe în Șchina atunci când organele sunt separate de ea, iar ea nu poate să le hrănească.
(Ar trebui să ne amintim ceea ce au spus înţelepţii noştri: „Când un om regretă, ce spune Șchina? «Este mai puţin important decât capul meu»“). Prin faptul că nu asociază tristeţea îndepărtării cu sine însuşi, omul este scutit de căderea în capcana dorinţei de a primi pentru sine, care este considerată separare de Kduşa.

6. Baal HaSulam - Scrisoarea 4

Nu îți lipsește nimic decât să ieși într-un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat și să colectezi toate organele rele care s-au scuturat din sufletul tău și să le alături într-un singur corp.
În acel trup complet, Creatorul va insufla Divinitatea Lui neîncetat, iar fluxurile de lumină ridicate vor fi ca o fântână care niciodată nu va seca.

7. Zohar pentru toţi, Teţaveh [Porunca], „Și în deșertul unde ai văzut ", Pct. 86

Nu există lumină în afară de ceea ce vine din acel întuneric. Este aşa, pentru că atunci când acea latură se predă, Creatorul se ridică deasupra și gloria Lui crește. De asemenea, munca pentru Creator este doar din întuneric și nu există bine decât din interiorul răului. Iar când omul intră pe o cale rea și o părăsește, Creatorul se ridică în gloria Sa. Prin urmare, perfecțiunea tuturor lucrurilor este binele și răul împreună, pentru a se îndepărta mai târziu spre bine. Și nu există bine în afară de ceea ce vine din rău. Și în acel bine, gloria Creatorului crește, iar aceasta este munca completă.

8. Baal HaSulam - Articole - Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Pct. 133

Și numai eroii dintre ei, care au suportat cu răbdare, au învins gardienii și au deschis poarta. Și au fost recompensați instantaneu, să vadă fața regelui, care i-a numit pe fiecare dintre ei la locul său corect.
Desigur, în acel moment, nu au avut relații cu acei paznici care i-au deviat și indus în eroare, și le-au făcut viața amară pentru multe zile și ani, alergând înainte și înapoi, în jurul porții. Acest lucru se datorează faptului că ei au fost răsplătiți cu a munci și a servi întru slava feței împăratului, în interiorul palatului său.

9. Rabaş - Art.9, 1984 - Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui

Trebuie să credem că tot ceea ceea ce ne dă Creatorul, este pentru binele nostru, că trebuie să ne rugăm pentru starea în care Creatorul ne va izbăvi de aceste probleme. Dar trebuie să ştim că rugăciunea şi îndeplinirea rugăciunii sunt două chestiuni separate. Cu alte cuvinte, dacă facem ceea ce trebuie, Creatorul va face ceea ce este bine pentru noi, ca şi în alegoria de mai sus. Este spus despre asta, “Şi Domnul va face ceea ce Lui i se pare bine”.

10. Rabaș - Art.337 - Fericit este omul

„Fericit este omul pe care Domnul îl chinuie”. Ar trebui să ne întrebăm, dar scopul creației nu este de a face bine creațiilor Sale? Astfel, acesta este opusul scopului.
Putem interpreta că se știe că fiecare ramură vrea să semene cu rădăcina ei, așa cum este scris în „Introducere la Cartea Zohar”, că întreaga lume iubește odihna. Cu toate acestea, este ca omul care ține un băț în mână și-i bate pe toți pentru a-i face să muncească. Prin urmare, fiecare trebuie să renunțe la odihnă pentru a se salva de suferințele din bătaia cu bățul.
Băţul sunt suferinţele pe care omul le simte când îi lipseşte ceva. Prin urmare, atunci când omul are o lipsă de a nu avea nimic de mâncare, el trebuie să muncească pentru a-şi potoli suferința din foame. Cu cât lipsa este mai mare, cu atât mai mult trebuie să depună eforturi până când este obligat să obțină obiectul dorinței sale.
Prin urmare, dacă Creatorul îi dă suferinţă atunci când omul nu are spiritualitate, suferința obligă omul să facă eforturi mari până când trebuie să obțină spiritualitatea care simte că îi lipsește.