Lecția 1: Grupul de zece ca o condiție pentru adeziune

Articol pentru lecție: Rabaș - Art.28, 1986 - Nu există congregație cu mai puțin de zece > >

Extrase suplimentare din surse ca pregătire pentru Lecția 1

1. Rabaș - Art.1 part.2, 1984 - Scopul Societăţii - 2
Avem nevoie de o societate care să formeze o forţă imensă, astfel încât noi să putem lucra împreună la anularea dorinței de a primi, numită „rău”, care ne împiedică să atingem scopul pentru care a fost creat omul.
De aceea, societatea trebuie să fie constituită din indivizi care sunt unanim de acord că trebuie să-l atingă. Apoi, toţi indivizii devin o forţă imensă, cu care omul poate lupta împotriva lui însuși, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, fiecare om se bazează pe o dorinţă mare de a atinge scopul.
Pentru a fi integrat unul în altul, fiecare trebuie să se anuleze în faţa celorlalţi. Acest lucru se realizează  atunci când fiecare vede meritele prietenilor şi nu defectele lor. Dar cel care consideră că este ceva mai sus decât prietenii săi, nu se mai poate uni cu ei.

2. Maor vaȘemeș (Iluminare și soare), Porţiunea Ekev (Deoarece) 
Se știe că în fiecare grup de zece există Şchina (Divinitatea), iar acesta este un nivel complet. La un nivel complet, există cap, mâini, picioare și călcâi. Rezultă că, atunci când fiecare om se consideră zero în societate, atunci se consideră un călcâi în comparație cu societatea, în timp ce ei sunt capul, corpul și organele superioare. Când fiecare se gândește la sine în acest fel, ei fac să li se deschidă porțile abundenței și al oricărui lux din lume, şi cel mai important este omul drept care obţine discernământul că el este mai „nimic” decât toți ceilalți. Prin el curge toată abundența.

3. Rabaș - Art.30, 1988 - Ce se cere de la Adunarea prietenilor
Prietenii ar trebui să vorbească împreună despre măreția Creatorului, deoarece, conform cu măreția Creatorului pe care și-o asumă, în aceeași măsură se anulează ei înșiși în mod natural în fața Creatorului. […] Astfel, discuțiile prietenilor despre măreția Creatorului trezesc dorința și pofta de a se anula înaintea Creatorului, deoarece omul începe să simtă dorința și pofta de a se conecta cu Creatorul. Și ar trebui să ne amintim, de asemenea, că în măsura în care prietenii pot aprecia importanța și măreția Creatorului, trebuie să mergem încă, mai presus de rațiune, ceea ce înseamnă că Creatorul este mai sus de orice măreție pe care un om o poate imagina despre El.  
Ar trebui să spunem că noi credem mai presus de rațiune că El conduce lumea într-o manieră binevoitoare, iar dacă cineva crede că Creatorul dorește doar ce este bine pentru om, asta face ca acesta să-L iubească pe Creator, până când este recompensat cu "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău", iar asta este ceea ce omul are nevoie să primească de la prieteni. 

4. Rabaş - Art.251 - Despre Minyan [Zece în sinagogă]
Înțelepții noștri au spus: „Ești numit «om», și nu națiunile lumii”, deoarece singurul lor scop este să primească pentru ele însele. Acesta este sensul expresiei „Când Creatorul vine la sinagogă și nu găsește zece oameni acolo”, adică să fie cineva acolo care să se roage pentru calitatea de „zece”, care este Șchina, astfel încât ea să se ridice din exilul ei, căci prin angajarea cu dorința de a dărui, omul ridică Șchina din praf. Dar când fiecare are grijă de nevoile sale personale, Creatorul este mânios.
El aduce dovezi din verset, așa cum s-a spus, „De ce am venit și nu este niciun om” care să aibă grijă de nevoile care aparțin calității de „om” și se preocupă doar de satisfacerea nevoilor care aparțin calității de animal? Mai degrabă, fiecare ar trebui să-şi răspundă întotdeauna sieși  - pentru cine își petrece timpul și pentru cine se străduiește, căci el ar trebui să fie preocupat doar de nevoile colectivului.

5. Rabaș - Art.28, 1986 - Nu există congregație cu mai puțin de zece
„În fiecare grup de zece există Șchina”.
Se știe că Malchut este numită „a zecea”. De asemenea, se știe că Kli-ul care primește este numit și „Sfira Malchut”, care este a zecea Sfira, care primește abundența superioară. Ea este numită „dorința de a primi” și toate creaturile se extind numai de la ea. Din acest motiv, o adunare este cu nu mai puțin de zece, deoarece toate ramurile corporale se extind de la rădăcinile superioare. Prin urmare, conform regulii, „Nu există lumină care să nu aibă zece Sfirot”, în corporalitate, ceva nu este considerat o congregație care poate fi considerată importantă decât dacă există zece bărbați acolo, la fel cum sunt gradele superioare.

6. Rabaș - Art.21, 1986 - Despre Credinţa mai presus de raţiune
Poate fi obținut prin adeziunea cu prietenii - noile calități prin care aceștia se vor califica pentru a realiza Dvekut cu Creatorul. Și toate acestea se pot spune în timp ce el vede meritele prietenilor. La acel moment este relevant să spunem că el trebuie să învețe din acțiunile lor. Dar atunci când vede că este mai bine calificat decât ei, el nu poate primi nimic de la prieteni.
Acesta este motivul pentru care s-a spus, că atunci când înclinația rea vine și îi arată caracterul inferior al prietenilor, el ar trebui sa meargă deasupra rațiunii. Dar, cu siguranță ar fi mai bine și de mai mult succes dacă ar putea vedea motivul pentru care prietenii sunt într-un grad mai mare decât propriul său grad. Cu asta putem înțelege rugăciunea pe care Rabi Elimelech a scris-o pentru noi, "Salvează-ne de invidia față de alții și să nu intre invidia față de alții în inimile noastre. Dimpotrivă, să vadă inimile noastre virtuțile prietenilor noștri, și nu greșelile lor".

7. Maor vaȘemeș, VaYechi
Esența adunării este ca toți să fie într-o singură unitate și să caute toți un singur scop: să-L găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Şchina [Divinitatea]. În mod clar, dacă sunt mai mult de zece, atunci există mai multă revelare a Şchina. Astfel, fiecare ar trebui să se adune cu prietenul său și să vină la el pentru a auzi de la el un cuvânt despre munca pentru Creator și despre cum să-L găsească. El ar trebui să se anuleze în fața prietenului său, iar prietenul său ar trebui să facă același lucru față de el, și așa ar trebui să facă toată lumea. Apoi, când adunarea este cu această intenție, atunci „Mai mult decât vițelul vrea să sugă, vaca vrea să alăpteze”, iar Creatorul Şi-i apropie și El este cu ei, și marea milostivire și buna dăruire se vor extinde asupra adunării lui Israel.

8. Rabaș - Scrisoarea 40
Prin frecarea inimilor, chiar și a celor mai puternice, fiecare să arate căldura din pereții inimii sale, iar căldura să aprindă scânteile iubirii pâna când se va forma un înveliș al iubirii. Apoi amândoi vor fi acoperiți de o singură pătură, adică o singură iubire îi va înconjura și îi va îmbrăca pe cei doi, așa cum este știut, că Dvekut (adeziunea) unește doi, într-unul.
Iar cand omul începe să simtă iubirea prietenului său, încep să se trezească în el imediat bucuria și plăcerea, fiindcă ceva nou îi stârnește interesul. Iubirea prietenului său este un lucru nou pentru el, pentru că el a știut întotdeauna că el însuși a fost singurul căruia i-a păsat de bunăstarea sa proprie. Dar din momentul în care el descoperă că prietenului său îi pasă de el, se trezește în el o bucurie nelimitată, și atunci el nu mai poate să se îngrijească de sine, pentru că omul face efort numai acolo unde simte plăcere. Și pentru că el începe să simtă plăcere în a avea grijă de prietenul său, firesc, el nu mai poate să se gândească la sine.

9. Degel Machaneh Efraim (Steagul taberei lui Efraim), VaEtchanan (Și am implorat)
Este scris: „Domnul este unul și Israel este unul”; prin urmare, ei sunt în adeziune cu Creatorul, deoarece se cuvine ca Unul să se agațe de om. Și când se întâmplă asta? Atunci când Israel este conectat și atașat împreună într-o unitate completă. În acel moment, ei sunt considerați ca fiind unul, iar Creatorul este asupra lor, căci El este unul.
Dar când inimile lor se despart și sunt separați unul de celălalt, ei nu pot fi în adeziune cu Unicul, și Creatorul nu este asupra lor. Mai degrabă, un alt Dumnezeu este asupra lor. Acest lucru este implicit în versetul: „Și voi, cei care sunteți atașați de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteți vii fiecare dintre voi”, adică atunci când sunteți atașați și uniți unii cu alții, „Sunteți vii fiecare dintre voi”. Când sunt într-o unitate. Atunci este: se cuvine ca Unul să se agațe de om, iar Unicul Creator este asupra lor.

10. Baal HaSulam - Articole - Discurs la Finalizarea Zohar-ului
Creatorul nu se gândește la El însuși - dacă există sau dacă veghează asupra creațiilor Sale și alte astfel de îndoieli. În mod similar, cel care dorește să obțină echivalența formei nu trebuie nici el să se gândească la aceste lucruri, atunci când îi este clar că nici Creatorul nu se gândește la ele, deoarece nu există o disparitate de formă mai mare decât aceasta. Prin urmare, oricine se gândește la astfel de lucruri este cu siguranță separat de El și nu va atinge niciodată echivalența de formă.
Aceasta este ceea ce au spus înțelepții noștri: „Toate acțiunile voastre să fie de dragul Creatorului", adică Dvekut cu Creatorul. Nu faceți nimic care să nu conducă la acest scop, Dvekut. Acest lucru înseamnă că toate acțiunile voastre vor fi pentru a dărui și a aduce beneficii semenilor voștri. În acel moment, veți atinge echivalența de formă cu Creatorul - așa cum toate acțiunile Sale sunt pentru a dărui și a aduce beneficii celorlalți, așa și voi, toate acțiunile voastre vor fi doar pentru a dărui și a aduce beneficii celorlalți. Aceasta este Dvekut completă.