Lecția 14

Subiect: Pregătirea pentru Convenția de Cabala „Trezirea de jos”

Fragmente selectate din surse

PARTEA 1: „Trezirea de jos”

1. Baal HaSulam, Șamati art. 5 „Lișma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos"

„Pentru a  dobândi Lișma [de dragul Ei] nu este în puterea de înţelegere a omului, pentru că mintea omenească nu poate înţelege cum să existe un astfel de lucru în lume. Și asta, deoarece singurul lucru care îi este dat omului să înţeleagă este că dacă se angajează în Tora şi Mițvot va obţine ceva. Această muncă trebuie să îi aducă mulţumire; în caz contrar, omul este incapabil să facă ceva. Mai degrabă, aceasta este o iluminare care vine de Sus şi doar cel care gustă din ea poate să o cunoască şi să o înţeleagă. Este scris despre asta: „Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun!“
Astfel, trebuie să înţelegem de ce este necesar ca omul să caute opinii şi sfaturi cu privire la modalitatea de a dobândi Lișma. În fond, nu îl va ajuta niciun sfat, iar dacă Creatorul nu îi va da o a doua  natură, numită „Dorinţa de a Dărui“, nicio muncă nu-l va ajuta să atingă chestiunea Lișma.
Răspunsul este aşa cum au spus înţelepţii noştri (Avot, Cap.2, 21), „Nu este datoria ta să termini munca, dar nici nu ai libertatea de a renunţa la ea“. Aceasta înseamnă că este de datoria omului să provoace de jos trezirea, întrucât aceasta este considerată o rugăciune.
O rugăciunea este considerată o lipsă, iar fără lipsă nu există împlinire. De aceea, atunci când omul simte nevoia de Lișma, împlinirea vine de Sus, şi răspunsul la rugăciune vine de Sus, ceea ce înseamnă că primeşte împlinirea nevoilor sale. Rezultă că nevoia pentru munca omului pentru a primi Lișma de la Creator este numai sub forma unei lipse şi a unui Kli [vas]. Însă omul nu poate obţine niciodată împlinirea prin sine însuşi; aceasta este mai degrabă, un dar de la Creator.
Totuşi, rugăciunea trebuie să fie o rugăciune completă, din adâncul inimii. Aceasta înseamnă că omul este absolut sigur că nu există nimeni în lume care să-l poată ajuta în afară de Însuşi Creatorul.
Cum poate omul să ştie asta, că nimeni  nu îl va ajuta, cu excepţia Creatorul Însuşi? Această înţelegere o poate dobândi numai dacă a investit toate forţele de care dispune, iar asta nu l-a ajutat. De aceea, omul trebuie să facă tot ceea ce este posibil în lume ca să dobândească „de dragul Creatorului“. Apoi omul se poate ruga din adâncul inimii şi Creatorul aude rugăciunea lui.
Cu toate acestea, omul trebuie să ştie că şi atunci când încearcă să dobândească Lișma, el trebuie să consimtă ca toată munca lui să fie completă şi în întregime pentru a dărui, adică doar să dăruiască şi să nu primească nimic. Doar atunci omul începe să vadă că trupul lui nu este de acord cu această idee.
De aici, omul poate să conştientizeze că nu are altă cale decât să-şi reverse inima înaintea Creatorului pentru a primi ajutor, astfel încât corpul să fie de acord necondiţionat, sa-L slujească pe  Creator, când vede că nu poate să -şi convingă corpul să se anuleze în totalitate. Tocmai atunci când omul nu mai are nicio speranţă că trupul lui va fi de acord de la sine, să lucreze pentru Creator, ruga lui poate fi din adâncul inimii, şi atunci rugăciunea îi va fi acceptată."

2. RABAȘ, Articolul nr. 26 (1991),„Ce înseamnă dezvăluirea unei părți și acoperirea a două, în muncă"

„Atunci când el spune: „Am revelat o porțiune și am ascuns două porțiuni”, înseamnă că cei care nu au nevoie de această chestiune nu se vor strădui să lucreze și să dezvăluie, în timp ce cei care au nevoie, atunci când li se spune: „Am revelat o porțiune și am ascuns două porțiuni”, sunt dispuși să lucreze până când ating porțiunea pe care a revelat-o, deoarece Creatorul îi ajută. Când omul dă trezirea de jos, el primește ajutor de sus.
Rezultă că El a revelat chestiunea celor demni de ea. Cine este demn? Cei care depun un efort. Lor le este revelată porțiunea pe care au revelat-o. Adică, cei care nu au calitatea corectării creației nu pot primi nimic din scopul creației, care este de a face bine creațiilor Sale."

3. RABAȘ, Articolul nr. 161, „Trezirea – 1"

„Uneori în viață, omul simte vitalitate în Kduşa. Aceasta poate fi pentru o scurtă perioadă, cum ar fi un minut de a simți aroma Kduşa, care vine la el printr-o trezire de sus, iar omul poate trezi o Reşimo [amintire] din aceasta, că odată a avut o trezire.
Prin urmare, rezultă că fiecare om are în interiorul lui o Reşimo și că această Reşimo conține Kli-ul [vasul], adică inima, și prin aceasta el poate realiza o trezire de jos."

PARTEA 2: Masa cabalistă

4. Baal HaSulam, „Pacea”

„Totul e pregătit pentru ospăț”, pentru adevăratul obiectiv. Iar încântarea sublimă menită să apară odată cu revelarea scopului Său în Creație, când toate problemele și toate temerile care se abat asupra noastră de-a lungul timpului ne vor părea ca o gazdă care se străduiește să pregătească un ospăț mare pentru oaspeții invitați. Și compară obiectivul anticipat, care trebuie dezvăluit în final, cu un ospăț, la care oaspeții vin cu mare încântare.

5. Maor Vașemeș, Parașat Mikeț

„Cel mai important aspect al mesei este ridicarea spiritualitatății hranei pe locul rădăcinii sale, locul superior. Iar spiritualitatea din orice lucru este sfântă și reprezintă sursa lui de viață, iar fără ea lucrul nu ar avea existență… și ea este trasă din locul superior, adică din Hochma și Bina, iar acesta este elementul hrănitor din mâncare. Ulterior, când cineva mănâncă din această hrană, el ridică toată vitalitatea sfântă din hrană la locul rădăcinii sale și, prin aceasta, îi aduce mulțumire Creatorului… Prin urmare, satisfacția principală vine din sfințenia și spiritualitatea din fiecare aliment, și acesta este sensul expresiei „cel drept mănâncă și se satură” pentru că el mănâncă doar pentru a satisface sufletul superior, adică dorința lui este să mănânce doar vitalitatea spirituală a alimentului care se află pe locul rădăcinii sale, de aceea „cei slăbiți vor mânca și se vor sătura”... deoarece intenția lor principală este partea spirituală și nu partea fizică a alimentului. Însă, pentru acei oameni care au mintea unui animal, a căror intenție nu este spirituală și hrana lor este doar pentru trup, mâncarea lor este grosieră și nu le aduce satisfacție, iar aceasta este foamea sufletului lor, pentru că sufletul nu are vitalitate decât atunci când omul trage din spiritualitate, iar acesta este sensul expresiei „burta celor răi nu se va sătura”."

6. Baal Hasulam, Șamati 173, De ce spunem „Lechaim”?

„El a spus despre urarea L’Chaim (lpentru viață – noroc (atunci când se face un toast)) când se bea vin, că este precum au spus înțelepții noștri: „Vinul și viața conform înțelepților și ucenicilor lor.” Acest lucru este de neînțeles: de ce tocmai conform înțelepților noștri? De ce nu și conform celor needucați?

Explicația este că urarea L’Chaim se referă Viața Superioară. Când bem vin, ar trebui să ne amintim că vinul semnifică „vinul Torei,” o reamintire că ar trebui să extindem Lumina Torei, care este numită „viață.” Viața trupească, însă, este numită de înțelepții noștri „Cei răi, chiar și în viața lor, sunt numiți ‘morți.’”

Prin urmare, doar înțelepții noștri pot spune „vin și viață.” Aceasta înseamnă că numai ei sunt calificați să extindă viața spirituală. Cei needucați, însă, nu au mijloacele necesare pentru a face acest lucru. (Și poate că „conform înțelepților noștri” înseamnă conform opiniei  înțelepților noștri. Aceasta înseamnă că viața, ceea ce ei numesc „viață,” se referă la viața spirituală.)

PARTEA 3: Cântăm împreună

7. RABAȘ, Articolul nr. 146, „Suferință și bucurie"

„Trebuie să fie recunoscător Creatorului pentru că l-a răsplătit dându-i un gând și o dorință pentru cel mai mic lucru din Kdușa, deoarece el vede că nu este mai demn sau mai important decât restul oamenilor, totuși Creatorul l-a premiat cu acest lucru. Prin urmare, o astfel de stare îl obligă să-I mulțumească Creatorului, ceea ce înseamnă că acesta este momentul să-I înalțe cântări și laudă."

8. Rabi Kalonymus Kalman Șapira, Bnei Machșava Tova

„Melodia este singura formă de revelare a sufletului și a sentimentelor sale. El se dezvăluie în cuvintele pe care cineva le spune prietenului său despre gândurile și sentimentele sale de tristețe și de bucurie, și cu atât mai mult în vocea sa. După cum este scris în cărțile sfinte, ca dovadă a acestui lucru, atunci când tristețea lui crește, el nu mai poate vorbi și doar strigă și plânge cu vocea sa. Prin urmare, melodia, care constă din sunete vesele sau amare, trezește sentimentele persoanei în care se revelează scânteile și organele sufletului."