Lecțiile #8-9

Tema: Învățăm să vedem meritele prietenului mai presus de defectele sale

Fragmente selectate din surse

1. RABAȘ, Articolul nr. 17, Partea 1 (1984) „Despre importanţa prietenilor"

„Cacă omul îşi iubeşte prietenii, conform regulii iubirii el va dori să vadă doar meritele acestora şi nu greşelile lor. De aceea, dacă vede greșelile din prietenii săi, nu este un semn că prietenii ar greşi, ci că greşeala este în el, adică, deoarece iubirea sa pentru prieteni este imperfectă, el vede greşelile acestora.
De aceea, acum el nu ar trebui aibă grijă de corectarea prietenului său, dar el însuşi are nevoie de corectare. Rezultă din toate cele de mai sus că nu ar trebui să urmărească corectarea greşelilor prietenului său, pe care el le vede în prieten, ci el însuşi va trebui să corecteze defectul pe care l-a creat  în iubirea de prieteni. Şi când se corectează singur, el vede doar meritele prietenului şi nu greşelile acestuia."

2. Likutey Ețot, „Pacea,” Pct 10

„Nu trebuie să-ți privești prietenul cu ochi critici, găsind în el tocmai ceea ce nu este bun și căutând defecte în munca lui. Dimpotrivă, trebuie să te uiți doar la ceea ce este bun și să cauți și să găsești întotdeauna în el merite și lucruri bune, iar astfel va fi pace în toate privințele.”

3. RABAȘ, Articolul nr. 17, Partea 1 (1984) „Despre importanţa prietenilor"

„Dar cum poate omul să-l considere pe prieten mai mare, dacă vede că meritele sale le depăşesc pe cele ale prietenului său, că este mult mai talentat şi are calităţi naturale mai bune? Există două moduri de a înţelege acest lucru:
1.      El are credinţă mai presus de raţiune: odată ce şi-a ales prietenul, el îl apreciază pe acesta mai presus de raţiune.
2.      Într-un mod mai natural – în raţiune. Dacă s-a decis să-l accepte pe celălalt ca prieten şi lucrează cu el însuși ca să-l iubească, atunci este normal ca din cauza iubirii să vadă doar lucrurile bune. Și chiar dacă prietenul are şi părţi rele, el nu le poate observa, după cum este scris: „iubirea acoperă toate fărădelegile”."

4. RABAȘ, Articolul nr. 1 (1985), „Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 1"

„Rabi Yoşua Ben Perahia spune despre asta, „Şi judecă pe fiecare om favorabil” adică el trebuie să judece favorabil pe oricare alt om.
Ceea ce înseamnă că faptul că nu găseşte calităţi în ei nu este vina lor. Ci mai degrabă, el nu este capabil să vadă meritele publicului general. Din acest motiv, el vede în funcţie de calităţile sufletului său. Acest lucru este adevărat în conformitate cu obţinerea sa, dar şi nu în conformitate cu adevărul."

5. Sfântul Șlah, Șaar HaOtiot, Vol. 2

„Deși virtuțile prietenului tău nu sunt egale cu ale tale, trebuie să-l tolerezi și să-l iubești, pentru că așa l-a creat Creatorul.”

6. RABAȘ, Articolul nr. 19 (1990), De ce Tora este numită „linia de mijloc” în muncă – 2

„Trebuie să crezi că „nu există nimeni în afară de El”, ceea ce înseamnă că, Creatorul este cel care-l obligă să facă fapte bune, dar, întrucât el este încă nevrednic să știe că El este cel care-l obligă, Creatorul Se îmbracă în haine de carne și sânge, prin care El îndeplinește aceste acțiuni. Astfel, Creatorul acționează sub formă de Achoraim [posterior].

Cu alte cuvinte, omul vede fețele oamenilor, dar ar trebui să creadă că în spatele fețelor se află Creatorul și că El săvârșește aceste acțiuni. Adică, în spatele omului se află Creatorul și îl obligă să facă faptele pe care Creatorul le dorește. Rezultă că, Creatorul face totul, dar omul ține cont de ceea ce vede și nu de ceea ce ar trebui să creadă.”

7. Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 67, "Îndepărtează-te de rău"

„Cel care crede că își înșală prietenul, de fapt îl înșală pe Creator, deoarece în afară de trupul omului nu există decât Creatorul. Acest lucru se datorează faptului că esența creației este că omul este numit „creatură” numai în raport cu sine însuși. Creatorul dorește ca omul să simtă că este o realitate separată de El; dar, în afară de aceasta, totul este „Întregul pământ este plin de slava Lui”. Prin urmare, când îl minți pe prietenul tău, îl minți pe Creator; și când îl întristezi pe prietenul tău, îl întristezi pe Creator.”

8. Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 62, „Coboară și incită, urcă și se plânge"

„Cel care lucrează în puritate nu poate să se plângă de alții și se plânge mereu de sine însuși, văzându-i pe ceilalți într-o lumină mai bună decât se vede pe el.”

9. RABAȘ, Articolul nr. 124, „Pentru a mă servi"

„Întreaga lume a fost creată doar pentru a mă servi pe mine.” Conform interpretării lui Baal HaSulam, aceasta înseamnă că toate defectele pe care o persoană le vede la ceilalți, el crede că sunt ale lui. Prin urmare, are ce să corecteze. Rezultă că întreaga lume îi servește, oferindu-i defectele sale, și el nu are nevoie să le caute singur. În schimb, ei îi fac o mare favoare, arătându-i defectele sale.”

10. RABAȘ, Articolul nr. 21 (1986), „Despre credința mai presus de rațiune"

„Se pot obține prin aderarea prietenilor – noi calități prin care vor fi calificați să atingă Dvekut cu Creatorul. Și toate acestea pot fi spuse atât timp cât vede meritele prietenilor. În acel moment, este relevant să spunem că ar trebui să învețe din acțiunile lor. Dar când vede că este mai calificat decât ei, nu mai poate primi nimic de la prieteni.

De aceea au spus că, atunci când înclinația rea vine și îi arată umilința prietenilor, el ar trebui să treacă peste rațiune. Dar, cu siguranță, ar fi mai bine și mai eficient dacă ar putea vedea, în rațiune, că prietenii se află la un nivel mai înalt decât el. Cu aceasta putem înțelege rugăciunea pe care rabinul Elimelech a scris-o pentru noi: „Fie ca inimile noastre să vadă virtuțile prietenilor noștri, și nu defectele lor”.”