Invidia în Cabala

„„Invidia”, „pofta” și „onoarea”, îl scot pe om afară din lume (Avot, Capitolul 4:28). El spune acolo că prin invidie și respect este posibil să se schimbe înclinațiile spre poftă la gradul de vegetal, unde începe să lucreze de dragul altora, în scopul Lo Lişma [nu de dragul Ei]. În mod similar, prin invidie, el poate trece la nivelul cunoașterii, așa cum au spus înțelepții noștri: „Invidia autorilor sporește cunoașterea”. Și în mod similar, prin Lo Lişma, ei pot trece și de la nivelul animal la cel de vorbitor.
Totuși, cum ajută Lo Lişma dacă omul nu are înclinația reală către gradul în care intră? Înțelepții noștri au spus despre aceasta, referindu-se la Tora: „Lumina din ea îl reformează”. Rezultă că prin Lo Lişma ajungem la Lişma [de dragul Ei]. De aceea ei au spus: „Ar trebui să înveți întotdeauna Lo Lişma, fiindcă de la Lo Lişma ajungem la Lişma”."

RABAȘ, Articolul nr. 4 (1990), „Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă"

Există un singur sfat - de a încerca să atingem măreția Creatorului. Adică, în tot ceea ce facem în Tora și Mițvot [lumina și corectarea dorințelor], dorim ca răsplata noastră să fie sentimentul măreției Creatorului și toate rugăciunile noastre ar trebui să fie „să ridicăm Șchina (Divinitatea) din praf”, deoarece Creatorul este ascuns de noi datorită Țimțum care a avut loc și nu putem aprecia importanța și măreția Lui.
De aceea, ne rugăm Creatorului să îndepărteze ascunderea Sa de la noi și să ridice importanța Torei [forța de corectare]. Din acest motiv, omul trebuie să încerce să-și amintească scopul, în timp ce studiază Tora, ca acesta să fie întotdeauna în fața ochilor săi, ceea ce vrea să primească de la studiu, că studiul îi va oferi măreția și importanța Creatorului. De asemenea, în timp ce îndeplinește Mițvot, nu trebuie să uite intenția că, prin acest leac, Creatorul va îndepărta pentru el ascunderea de deasupra spiritualității și va atinge senzația măreției Creatorului.
Prin aceasta, el va merita apropierea de Creator, va atinge măreția Creatorului, astfel încât să-L poată mulțumi datorită importanței Creatorului, iar aceasta va fi răsplata lui și nu are nicio dorință de vreo altă recompensă pentru munca sa.

Rabaș - Lișma şi Lo Lișma

Dintr-o lecție cu Rav:

Totul depinde de importanță. Și aici este problema: cum obținem importanța? Cât timp pierdem în timpul zilei cu tot felul de lucruri fără sens? Cum se face că nu putem fi preocupați, în fiecare moment, să rămânem concentrați pe intenție? Doar prin dorința noastră putem atrage lumina care ne reformează. Și dacă „nu am muncit, nu am găsit.” Deci, cum ne putem obliga să muncim? Pentru lucruri importante, pentru muncă, pentru tot felul de chestiuni, oamenii sunt dispuși să alerge în fiecare zi—văd oameni care zboară, aleargă, se îngrijorează. Și ce ne lipsește? Importanța. Rabaș spunea mereu că nu poți cumpăra un astfel de medicament de la farmacie, vreo pastilă pe care să o înghiți și, dintr-odată, lucrul să devină important pentru tine. Aceasta este o problemă. Deci cum se face? Există un singur lucru: influența mediului.

Prin urmare, după cum este scris, „Ori prietenie, ori moarte.” Ori organizăm cu adevărat o societate puternică ce oferă inspirație unei persoane, astfel încât ea să înceapă, prin invidie, poftă și onoare, să-i invidieze pe ceilalți, să vadă că ei sunt mult mai puternici ei decât el, că sunt speciali—asta îl provoacă, îl trezește, și atunci se trezește și el. Iar dacă nu, atunci nu există nicio șansă. Până la urmă, totul depinde de mediul înconjurător, după cum scrie Baal HaSulam: după ce omul intră într-un mediu, el este supus acestuia, iar totul depinde de el. Mediul îl poate ridica sau îl poate coborî. În funcție de tăria de spirit pe care mediul o are față de scop, la fel va avansa și el—nici mai mult, nici mai puțin. Cu condiția să nu-i desconsidere și să se străduiască să fie atașat de ei. Dar trebuie să investească în mediu, iar mediul, la rândul său, trebuie să investească în el, în fiecare în parte.

Astfel, trebuie să fim mereu preocupați și atenți, examinând și revizuind constant dacă toată lumea se află într-o stare de importanță. Să presupunem acum că studiem la lecție, iar unii dintre prietenii noștri lucrează la noua casă. Trebuie să ne pese de acești prieteni. Sunt foarte preocupat de cei care muncesc acolo zile întregi fără pauză și nu participă la lecții. Acest lucru nu este bun. Trebuie să ne asigurăm că, chiar și cea mai importantă persoană de acolo vine și la lecție, alternând între aici și acolo. Există astfel de persoane, în special profesioniști, care sunt acolo și nu vin la lecție, de parcă nu ar putea să o facă. Acest lucru este imposibil—o persoană trebuie să participe la lecție cel puțin de două ori pe săptămână pentru a-și menține sentimentul de importanță în interior. Altfel, va cădea. Așa trebuie să fie întotdeauna: „Tora este bună împreună cu ocupațiile lumești”—atât una, cât și cealaltă. Sper ca în câteva săptămâni acest lucru să se termine.

„Înțelepții noștri au spus, "invidia autorilor crește înțelepciunea". Cu alte cuvinte, atunci când toți prietenii se uită la societate ca fiind la un nivel înalt, atât în ​​gânduri, cât și în acțiuni, este firesc ca fiecare să-și ridice gradul la un nivel mai înalt decât cel pe îl care îl are prin calitățile propriului său corp.

Acest lucru înseamnă că, chiar dacă din naștere nu are poftă de dorințe mari sau nu este atras intens de onoare, totuși, prin invidie, el poate dobândi puteri suplimentare, pe care nu le are în propria sa natură. În schimb, forța calității invidiei naște în el forțe noi, care există în societate. Și prin ceilalți, el a primit aceste noi calități, ceea ce înseamnă forțe care nu au fost insuflate în el prin strămoșii lui. Astfel, el are acum calități noi, pe care societatea le-a născut în el.

Se dovedește că omul are calități pe care părinții le-au transmis copiilor, dar și calități pe care le preia din societate, care sunt o posesiune nouă. Iar aceste calități ajung la el doar prin unirea cu grupul și invidia pe care o simte față de prieteni, când vede că ei au calități mai bune decât ale sale. Asta îl motivează să dobândească calitățile lor bune, pe care nu le are și pentru care este gelos.

Astfel, prin grup, el capătă noi calități pe care le adoptă văzând că acestea sunt la un grad mai înalt decât ale lui, iar el este invidios pe ei. Acesta este motivul pentru care acum el poate fi mai mare decât atunci când nu avea un grup, din moment ce el dobândește noi competențe, prin intermediul societății.”

(Rabaș, Articolul 21, „Despre Mai presus de rațiune,” 1986) 

„Ferește-ne de invidia față de ceilalți, și să nu lași invidia altora să pătrundă în inimile noastre, nici invidia noastră față de alții. Dimpotrivă, să vedem în inimile noastre virtuțile prietenilor noștri, nu defectele lor, și să ne vorbim unii altora într-un mod cuviincios și demn înaintea Ta, nicio ură să nu se ridice între unii și alții. Întărește legăturile noastre de iubire față de Tine, căci Tu știi că toate vor fi pentru a-Ți aduce mulțumire, acesta fiind scopul nostru principal. Iar dacă nu avem priceperea să ne îndreptăm inimile către Tine, Tu ne vei învăța, ca să cunoaștem cu adevărat scopul voinței Tale celei bune.”

Noam Elimelech - Rugăciunea dinaintea rugăciunii

Discuție:

Cum putem evita invidia negativă?

Cum putem crește invidia pozitivă?

Q&A