Hevruta - După Lecția 30. „Referitor la iubirea prietenilor”
Hevruta – În continuarea lecției 30. „Referitor la iubirea prietenilor”
Vom studia următorul articol al lui Rabaș: „DReferitor la iubirea prietenilor”
Este al doilea articol al lui Rabaș și ne va ajuta să înțelegem cum să studiem aceste articole.
Să-l citim mai întâi în întregime, apoi îl vom analiza în detaliu pentru a vedea ce vrea Rabaș să înțelegem de aici.
Link: Referitor la iubirea prietenilor
Rabash începe cu câteva aspecte pe care dorește să le aprofundeze – întrebări pe care ar trebui să ni le punem și noi:
1) Nevoia de iubire pentru prieteni. [cu alte cuvinte, care este necesitatea – de ce avem nevoie de iubirea de prieteni – înțelegem noțiunea de prieten, dar de ce trebuie neapărat să-l iubim, poate că ei ar trebui să ne iubească pe noi?]
2) Care este motivul pentru care am ales special aceşti prieteni și de ce m-au ales prietenii pe mine? [Chiar am ales pe cineva? Adică, am venit să studiez, oamenii erau deja aici… Asta se numește alegere?]
3) Trebuie ca fiecare prieten să-şi dezvăluie iubirea pentru societate, sau este de ajuns să simtă iubirea în inima lui şi să practice iubirea pentru prieteni pe ascuns, să nu fie nevoie să arate deschis ce este în inima lui?
Este ştiut că discreția este un lucru mare. Dar, de asemenea, putem spune şi opusul – că omul trebuie să-şi dezvăluie iubirea din inimă faţă de prieteni, fiindcă, prin dezvăluirea ei, el trezeşte inimile lor faţă de ceilalţi prieteni, astfel încât și ei să simtă că fiecare dintre ei practică iubirea de prieteni. Ceea ce se câştigă de aici este că, în acest fel, el dobândeşte puterea de a practica iubirea de prieteni cu mai multă convingere, deoarece forţa de a iubi a fiecăruia este integrată în toți ceilalți.
Întrebare:
Ce înseamnă să practici iubirea față de prieteni? Despre ce forță a iubirii vorbim?
De la Rav Laitman
Forța este forță - adică intensitate - Dar la o persoană, aceasta se exprimă și în dorință pentru că toată materia noastră este dorință. Prin urmare, există dorința și forța dorinței, prin care o putem măsura.
Creatorul este caracterizat prin forța plăcerii, adică dăruirea și iubirea. Dar în raport cu noi, aceste calități se manifestă ca forța presiunii Sale asupra noastră, fiind cauza din care provine orice efect. Prin urmare, măsurăm influența Lui, iubirea Lui pentru noi, prin forța influenței, forța iubirii, cu care ne influențează acest câmp.
Există o diferență între câmpul spiritual, în care se află toate felurile de calități, și forța influenței acestui câmp asupra unui obiect străin aflat în el.
Dacă acest obiect a adoptat calitatea câmpului spiritual, atunci ei sunt în echilibru, nimeni nu presează pe nimeni. Dar dacă acest obiect este încă într-un fel străin, adică nu corespunde calităților câmpului, atunci câmpul acționează asupra lui și provoacă o mișcare pentru a aduce obiectul la starea de echilibru cu el.
Asta se întâmplă în lumea noastră și exact aceeași lege operează și în lumea spirituală.
Din toate acestea, ce înțelegem noi prin această forță a iubirii?
De la Rav Laitman:
Munca noastră trebuie să se concentreze pe rugăciune pentru a face cererea noastră cât mai corectă și precisă posibil, în măsura maximă în care suntem pregătiți să primim în starea noastră. În fiecare moment trebuie să încercăm să identificăm cererea corectă în funcție de direcția, intensitatea și caracterul ei. Acesta este cel mai important lucru.
Dacă ne examinăm, vom vedea că nu cerem de la Creator. Și chiar dacă cerem, o facem pentru noi înșine, regretând starea noastră personală. Iar acesta este, cu siguranță, manifestarea celui mai mare ego.
Oamenii obișnuiți din această lume, care nu sunt implicați în studiul Cabalei, sunt într-o stare mai bună decât noi. Până la urmă, ei nu cer să se schimbe Creatorul, să îmbunătățească sau să corecteze ceea ce a făcut, nu sunt în dezacord cu El. Ei pur și simplu acceptă totul așa cum este, din moment ce sunt separați de Creator. Cel puțin, nu vin la El cu pretenții și cereri, întrebând unde este răsplata pe care o merită. O astfel de cerere este complet opusă rugăciunii corecte.
Este posibil să aranjăm o schimbare în noi, astfel încât să cerem corect, dar doar în urma muncii în grup. O persoană singură nu se poate menține în acest proces. Dacă este singur, va cădea din nou în ego-ul său; va începe să-și atribuie totul lui și să ceară pentru sine. Nu are mijloacele prin care să se formeze și să-și aranjeze corect apelul către Creator. Acest lucru este posibil doar prin rugăciune comună.
Merită să vedem toate aceste concepte foarte clar. Dacă nu obținem nicio schimbare pe drum, acesta este un semn că nu cerem. Toată avansarea spirituală se realizează doar prin descoperirea anterioară a unei deficiențe, a unei cereri.
Acum să revenim la Rabaș
Așadar, dacă omul are o singură forţă de a practica iubirea de prieteni, iar grupul este format din zece membri, atunci el este integrat din zece forţe care înţeleg că este necesar să se angajeze în iubirea pentru prieteni. Însă, dacă oricare dintre ei nu arată grupului că practică iubirea pentru prieteni, atunci, acestuia îi lipseşte forţa grupului.
Este aşa, pentru că e foarte dificil să-şi judece cineva prietenul într-un mod favorabil. Fiecare crede că el este virtuos şi că doar el este angajat în iubirea pentru prieteni. În această stare, respectivul are foarte puţină forţă să practice iubirea pentru alţii. De aceea, această muncă trebuie anume făcută la vedere şi nu în mod ascuns.
Întrebare: De ce este atât de greu să-i judec pe ceilalți în mod favorabil? Ce mă împiedică să fac acest lucru?
Rabaș:
Dar, acesta trebuie întotdeauna să-şi reamintească scopul societății. Altfel, corpul tinde să înceţoşeze scopul fiindcă trupul are întotdeauna grijă de propria lui satisfacere. Trebuie să ne amintim că grupul a fost întemeiat exclusiv pe baza obţinerii iubirii pentru ceilalți, iar aceasta va fi trambulina pentru iubirea de Creator.
Aceasta este obţinută tocmai spunând că un individ are nevoie de o societate pentru a fi capabil să dăruiască prietenului său fără nicio recompensă. Cu alte cuvinte, el nu are nevoie de o societate pentru ca aceasta să-i ofere asistenţă şi daruri care îi vor umple vasele de primire ale corpului. O asemenea societate este construită pe iubirea de sine şi determină doar dezvoltarea vaselor sale de primire, fiindcă el vede că are acum posibilitatea de a obţine mai multe posesiuni, prin prietenul său care îl sprijină să obţină venituri corporale.
În schimb, noi trebuie să ne amintim că societatea a fost stabilită pe baza iubirii pentru ceilalţi, astfel încât fiecare membru să primească de la grup iubirea pentru ceilalţi şi repulsia faţă de sine. Şi, văzând că prietenul său face eforturi să se anuleze pe sine şi să-i iubească pe ceilalţi, acest lucru va permite fiecăruia să se integreze în intenţiile prietenilor lui.
Astfel, dacă societatea e alcătuită, de exemplu, din zece membri, fiecare va avea zece forţe de practicare a auto anulării, urii faţă de sine şi iubirii pentru ceilalţi. Altfel, omul rămâne doar cu o singură forţă de iubire pentru ceilalţi, fiindcă nu vede că prietenii lui o practică, deoarece ei practică iubirea pentru ceilalţi pe ascuns. Mai mult de atât, prietenii îl fac să-şi piardă forța dorinţei de a merge pe calea iubirii faţă de ceilalţi. În această stare, el învaţă din acţiunile lor şi cade sub dominaţia iubirii de sine.
Rabaș spune „În schimb, noi trebuie să ne amintim că societatea a fost stabilită pe baza iubirii pentru ceilalţi" Credeți că vom uita care este scopul grupului? Și dacă există vreo șansă să-l uităm, atunci cum ni l-am putea reaminti?
De la Rav Laitman:
Întrebare de la un student: În timpul atelierului cu grupul meu, cum îmi pot aminti de necesitatea muncii interioare? Simt că sunt ca un computer cu două procesoare și unul dintre ele uită mereu de scop, de muncă. Celălalt îmi amintește tot timpul de asta și își amintește întregul proces prin care am trecut.
Răspuns: Nu putem să ne amintim constant de scop, de muncă, ne vom deconecta de la acestea tot timpul. Această detașare este necesară pentru a exista, dar nu trebuie să fim de acord cu ea. Și atunci va fi utilă pentru corectarea noastră, așa cum este spus: „Totul se găsește în afară.” Cu alte cuvinte, nu ești de acord să fii detașat.
Suntem detașați pentru ca să ne reconectăm la un nivel superior. De asemenea, nu mă pot menține deloc la un nivel atât de înalt, decât cu ajutorul mediului.
Orice circuit electric funcționează după acest principiu; fiecare element își transmite energia spre exterior și primește energie nouă în interiorul său, apoi din nou transmite spre exterior și iarăși primește în interior. Este ca o bobină și un cablu care schimbă constant energiile, care curg în circuitele dintre ele; așa funcționează reciproc.
Nu mă pot menține într-o stare bună; am nevoie de muncă mutuală cu grupul. Astfel alternăm în munca noastră. Mai mult, fiecare dintre prieteni trece prin propriile sale stări. Și atunci, în cadrul acestui sistem, Creatorul aranjează ritmul în care stările se schimbă în fiecare dintre noi și în noi toți laolaltă.
Trebuie să simțim că nu existăm izolați; ci aparținem unui singur sistem cu două procesoare, care lucrează alternativ, când unul, când celălalt. Ceea ce trebuie să facem este să ne adunăm energia, împreună, astfel încât să te poți încărca și să te hrănești cu energia din munca noastră mutuală. Într-un grup, toate stările prin care ai trecut dispar, toate nivelurile anterioare, toată istoria ta. Toate acestea se întâmplă doar în grup, în cadrul Kli-ului colectiv, până când în interiorul acestuia ajungem la forma Infinitului. Numai atunci, într-o acțiune numită sfârșitul corectării, vom descoperi toate lucrurile prin care am trecut.
Toate acestea se găsesc în cadrul grupului. Prima stare spirituală începe în relație cu grupul, în abilitatea mea sau lipsa mea de abilitate de a fi conectat cu el. Așa are loc prima și cea mai mică descoperire a înclinației rele și apoi la fel, până la ultima înclinație rea, marele ego aflat în vârful scării nivelurilor. Prin urmare, toate rezultatele muncii sunt absorbite de grup. Grupul este Malchut de Infinit.
Progresul spiritual este măsurat exclusiv prin contrast cu înclinația rea care crește constant: oricare ar fi ritmul și puterea cu care crește, din aceasta crește în noi respingerea conexiunii. Respingerea și întunericul devin din ce în ce mai mari, tot mai puternice, dar noi le interpretăm, le înțelegem, le simțim și primim un impuls să lucrăm cu ele pentru a ne conecta cu grupul în fața acestui întuneric. Suntem interesați de această respingere; altfel, nu vom accepta „semnele muncii” noastre. Progresul nostru este măsurat prin aceasta.
Între timp, judecăm doar după sentimentele noastre, fără o măsurătoare obiectivă, dar după aceea ne vom măsura propriile stări.
Rabaș încheie cu:
4) Trebuie ca fiecare să cunoască nevoile prietenului său, specifice fiecărui prieten, astfel încât să ştie cum poate să le împlinească, sau este de ajuns să practice în general iubirea pentru prieteni?
Despre acest lucru putem discuta dacă avem timp, sau putem lăsa acest subiect pentru reflecția noastră personală până data viitoare.