Lecția 30

Tema: Iubirea de prieteni

Fragmente selectate din surse

2 - 3

RABAȘ, Articolul nr. 6 (1984), „Iubirea pentru prieteni-2"

„Dacă mai mulţi indivizi se strâng împreună, cu această forță mică de a-și abandona iubirea de sine, dar nu au nici suficientă forţă şi nici nu apreciază suficient dăruirea pentru a deveni independenţi, fără ajutor din afară; dacă aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt, având toți cel puțin o iubire potențială pentru Creator, chiar dacă nu o pot susține în practică, atunci, prin alăturarea lor la grup şi prin anularea de sine în faţa grupului, ei devin un singur corp.
De exemplu, dacă sunt 10 oameni în acel corp, el are de 10 ori mai multă putere decât un om singur. Dar, există o condiţie: Când se adună, fiecare trebuie să se gândească la faptul că a venit cu scopul de a-şi anula iubirea de sine. Asta înseamnă că nimeni nu se va gândi acum, la cum să-şi satisfacă dorinţa de primire, ci fiecare se va gândi, pe cât posibil, numai la iubirea pentru ceilalţi. Acesta este singurul mod de a obţine dorinţa şi nevoia de a căpăta o nouă calitate numită „dorinţa de dăruire”.
Iar de la iubirea pentru prieteni, omul poate ajunge la iubirea pentru Creator, adică, la dorinţa de a dărui mulţumire Creatorului."

4

Baal HaSulam - Scrisoarea 47

„…Voi continua să vă reamintesc valabilitatea iubirii de prieteni, mai ales în această perioadă. De aceasta depinde dreptul nostru de a trăi, și doar ea este măsura succesului nostru viitor. 
Întoarceți spatele, așadar, la toate lucrurile imaginare și fiți atenți să aveți gânduri și intenții corecte pentru a uni inimile voastre într-o singură inimă, și se va îndeplini în voi cum este scris: "iubește-ți prietenul ca pe ține însuți". Și veți fi curați datorită gândului de iubire care va acoperi toate păcatele. Verificați afirmația mea (în scrisoare: examinați-mă) în acest sens, începând a vă conecta cu iubire în adevărata măsură, atunci veți vedea, și „cerul gurii va gusta"."

5

Rabaş - Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” 

„Ei sunt aceia care doresc să ţină legea “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Singura lor intenţie este să iasă din iubirea de sine şi să îşi însuşească o natură diferită, a iubirii pentru semeni. Şi, deşi este o Miţva (poruncă) care ar trebui ţinută şi, omul se poate forţa pe sine să o respecte, iubirea este totuşi ceva care este dat inimii, dar inima este cea care, prin natura ei, nu este de acord cu această iubire. Cum poate el atunci sa facă astfel ca iubirea de prieteni să-i atingă inima?"

6 - 7

Rabaș - Scrisoarea 40

„Fiecare cadou [...] pe care el îl dă prietenului său este ca un glonț care face o gaură în piatră. Și deși primul glonț doar zgârie piatra, când al doilea glonț lovește în același loc, deja face o incizie iar al treilea, un orificiu.

Iar prin gloanțele pe care el le trage repetat, zgârietura devine o adâncitură în inima de piatră a prietenului în care se adună toate cadourile. Și fiecare cadou devine o scânteie de iubire, până când toate scânteile de lumină se acumulează în golul inimii de piatră și devin o flacără.

Diferența dintre o scânteie și o flacără este că acolo unde este iubire există dezvăluire adică, o deschidere către toți oamenii, fiindcă în el arde focul iubirii. Iar focul iubirii arde toate fărădelegile pe care acela le întâlnește în calea sa."

8 - 9

Rabaș - Scrisoarea 40 

„Prin frecarea inimilor lor, chiar și a celor mai puternici, fiecare să arate căldura din pereții inimii sale, iar căldura să aprindă scânteile iubirii până când se va forma un înveliș al iubirii. Apoi amândoi vor fi acoperiți de o singură pătură, adică o singură iubire îi va înconjura și îi va îmbrăca pe cei doi, așa cum este știut, că Dvekut (adeziunea) unește doi, într-unul.

Iar când omul începe să simtă iubirea prietenului său, încep să se trezească în el imediat bucuria și plăcerea….Iubirea prietenului său este un lucru nou pentru el, pentru că el a știut întotdeauna că el însuși a fost singurul căruia i-a păsat de bunăstarea sa proprie. Dar din momentul în care el descoperă că prietenului său îi pasă de el, se trezește în el o bucurie nelimitată, și atunci el nu mai poate să se îngrijească de sine, pentru că omul face efort numai acolo unde simte plăcere. Și pentru că el începe să simtă plăcere în a avea grijă de prietenul său, firesc, el nu mai poate să se gândească la sine.”

10

Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 225. „Ridicarea proprie”

„Omul nu se poate ridica singur deasupra cercului său. Prin urmare, el trebuie să se hrănească din propriul mediu și nu are altă cale decât prin Tora și multă muncă. Prin urmare, dacă omul își alege un mediu bun, economisește timp și efort, deoarece este atras în funcție de mediul său."