Lecția 31

Muzica în Cabala

Fragmente selectate din surse

2-4

Din: Baal HaSulam, „Pri Hacham: Conversații”, „Plăcerea cântecelor și a muzicii”

„Melodia este un intermediar între spiritual și corporal. Aceasta înseamnă că tot ceea ce este perceput de mintea imaginației, tot ceea ce inima poate gândi și contempla, ceea ce gura poate rosti și urechea poate auzi, sunt forțele principale care acționează în inimă. Prin urmare, toate discernămintele de mai sus sunt corporale și nu există nicio formă spirituală printre ele, deoarece, dacă nu ar fi corporale, nu ar produce nicio senzație în ființele corporale.

Și nu există nicio senzație în lume care să nu fie legată de imaginație. Deoarece imaginația este considerată corporală, senzația devine corporală împreună cu aceasta. Totuși, senzațiile care sunt trezite de muzică nu poartă cu ele nicio forță corporală sau imaginație, ci se conectează cu senzațiile care au trecut deja prin acea ființă datorită imaginațiilor și apoi au fost uitate.

Acum, prin legea muzicii, vechile senzații sunt dezvăluite fără să mai semene cu imaginațiile anterioare. De aceea, ele conțin plăcere, chiar și când provin din senzații triste. Deși la momentul respectiv, adică atunci când erau conectate cu imaginațiile care le-au precedat, erau foarte tulburătoare, totuși acum, deoarece acțiunile au fost uitate și imaginațiile au rămas la locul lor, și doar senzațiile sunt dezvăluite, ele sunt prin urmare mai apropiate de spiritualitate și eternitate.

Din acest motiv, există multă plăcere în ele și nicio tulburare, pentru că eternitatea rămâne în taina plăcerii, după cum se știe.”

5-6

Din: Baal HaSulam, Șamati, Art. 50 „Două stări”

„...așa cum Creatorul dăruiește, tot așa, acum lumea este ocupată exclusiv cu dăruirea.
Este ca o melodie tristă. Unii interpreţi știu cum să transpună suferința despre care a fost compusă melodia, deoarece toate melodiile sunt ca un limbaj, în care melodia exprimă cuvintele pe care omul vrea să le spună cu voce tare. Dacă melodia trezeşte lacrimi în ascultători, în măsura în care fiecare dintre ei plânge din cauza suferinței pe care o exprimă, atunci se numește „melodie” și tuturor le place să o asculte.
Totuși, cum se pot bucura oamenii de suferință? Întrucât melodia nu indică suferința prezentă, ci trecutul, adică chinurile care au trecut deja, au fost îndulcite și și-au primit împlinirea, din acest motiv, oamenilor le place să o asculte, căci indică îndulcirea judecăților, faptul că suferințele pe care le-a avut omul au fost îndulcite. De aceea, aceste suferințe sunt dulci de auzit și atunci lumea se numește Sfânta „Șchina”.”

7

Din: Rabaș. Art. 238. Bucuria mirelui și a miresei

„Bucuria pe care o aduce dansul este ca o melodie tristă pe care oamenii o apreciază. Melodia descrie o serie de suferințe care au trecut deja, dar acum ne bucurăm de roadele pe care le-am cules din acele suferințe. La fel, dansul exprimă bucuria că, după toate suișurile și coborâșurile prin care au trecut, ei au rămas totuși neclintiți la locul lor.”

8

Din: Rabaș, Art. 1 (1991) „Ce înseamnă în muncă „Nu avem alt Rege în afară de Tine””

„Cum poate cineva să-I cânte Creatorului când vede că este plin de greșeli și că inima lui nu este întreagă, împlinită cu Creatorul și se simte departe de Creator? Și uneori, chiar vrea să fugă de luptă. Cum poate el să spună că acestea sunt îndurările Domnului și că Îi cântă Creatorului despre asta? <...>

Acesta este sensul cuvintelor: „Voi cânta îndurările Domnului în veci”. Adică, pe de-o parte, este fericit și cântă despre asta. Pe de altă parte, vede că trebuie să se pocăiască. Cu alte cuvinte, el trebuie să ceară Creatorului să-l apropie și să-i dea dorința de a dărui, care este a doua natură."

9

Din: „Zohar pentru toți”, vol. 3. VaYechi, „Iacov a trăit”, p. 117

„Este scris: „Slujiți Domnului cu bucurie; veniți înaintea Lui cu cântări.” Nu există slujire a Creatorului decât din bucurie. Șchina [Divinitatea] nu este prezentă în tristețe, după cum este scris: „Și acum aduceți-mi un cântăreț.” Și s-a întâmplat ca atunci când cântărețul a cântat.” Este scris „cântă” de trei ori, pentru a trezi spiritul din sursa perfecțiunii, Zeir Anpin, care include trei linii, ceea ce reprezintă spiritul complet. Cele trei „cântă” corespund celor trei linii ale sale."

10

Din Rabaș, Art. 7 (1990) „Ce sunt în muncă, timpul de rugăciune și timpul de recunoștință”"

„Șchina [Divinitatea] este prezentă doar din bucurie”, după cum este scris: „Și el va fi ca un muzician care cântă, iar spiritul Domnului va fi asupra lui.” Rezultă că timpul principal când omul este răsplătit cu insuflarea Șechina este în mod specific un timp de plenitudine, pentru că doar timpul plenitudinii este acela în care el își poate primi sufletul."

11

Din: R' Kalonymus Kalman Șapira, "B'nei Machșavah Tovah"

„Melodia este doar un fel de revelație a sufletului și a sentimentelor sale. Acest lucru se dezvăluie în vorbire, atunci când o persoană îi vorbește prietenului său despre gândurile și sentimentele sale de tristețe și bucurie, dar mai mult în vocea sa... Prin urmare, melodia, care constă din sunete vesele sau amare, trezește sentimentele omului, prin care scânteile și mădularele sufletului sunt dezvăluite."

12

Din: Sichot HaRan [Rabi Nachman of Breslov], 273

"Este bine ca omul să se obișnuiască să-și înveselească sufletul cu o melodie, căci melodia este un lucru foarte mare și înălțător."