Hevruta – După lecția 24

Structura lumilor superioare    

Înainte de a începe, să citim din Introducerea la Studiul celor zece Sfirot de Baal HaSulam de ce învățăm ceea ce învățăm:

Este un remediu minunat, de neprețuit pentru cei care se angajează în înțelepciunea Cabalei: deși ei nu înțeleg ceea ce învață, prin tânjire și dorință mare de a înțelege, ei trezesc asupra lor Luminile care le înconjoară sufletele.

Acest lucru înseamnă că fiecărei persoane din Israel îi este garantat că va atinge în cele din urmă toate realizările minunate pe care Creatorul le-a contemplat în Gândul Creației pentru a încânta fiecare creatură. Și unul care nu a fost recompensat în această viață, va fi recompensat în viața următoare, etc., până când omului îi este atribuită împlinirea gândului Său, tot ce a plănuit Creatorul pentru el.

Cât timp ce cineva nu a atins perfecțiunea, luminile care sunt destinate să ajungă la el sunt considerate Lumini Înconjurătoare. Acest lucru înseamnă că acestea sunt pregătite pentru el, dar sunt în așteptare pentru ca el să-și purifice vasele de primire, după care aceste Lumini vor îmbrăca vasele capabile.

De aceea, chiar și atunci când omul nu are vase, atunci când se angajează în această înțelepciune, menționând numele Luminilor și ale vaselor legate de sufletul său, ele luminează imediat asupra lui într-o anumită măsură. Cu toate acestea, ele strălucesc pentru el fără a se îmbrăca în interiorul sufletului său, din cauza absenței vaselor capabile să le primească. În continuare, primește iluminarea de fiecare dată în timpul angajamentului, atunci când atrage asupra lui har de Sus, împărtășindu-se cu abundența sfințeniei și a purității, ceea ce îl aduce mult mai aproape de atingerea perfecțiunii.

În aceeași introducere, Baal HaSulam vorbește despre importanța definițiilor:

Am început să scriu „explicația cuvintelor" după alfabet, referitoare la toate cuvintele care apar în cărțile de Cabala și care necesită explicații. Pe de o parte, am adunat comentariile lui ARI și ale primilor cabaliști cu privire la tot ceea ce au spus despre acel cuvânt. Pe de altă parte, am explicat esența din toate aceste interpretări și am compilat o definiție solidă pentru a explica acel cuvânt într-un mod suficient pentru ca cititorul să-l înțeleagă în fiecare loc în care-l întâlnește în toate cărțile adevărate ale Cabalei, de la prima la ultima. Aceasta este ceea ce am făcut cu toate cuvintele folosite în înțelepciunea Cabalei. 

Am tipărit deja cuvintele care încep cu litera Alef [A] și unele de la litera Bet [B], dar numai pe o singură parte. Am ajuns deja la aproape o mie de pagini. Din păcate, din lipsă de bani, am oprit lucrarea la începutul ei și de aproape un an nu am mai continuat această lucrare importantă, iar Creatorul știe dacă voi mai ajunge vreodată la ea, deoarece sunt multe cheltuieli și în acest moment, niciun sprijin. 

Din acest motiv, am luat-o pe o cale diferită, ca în „Mai bine o vrabie în mână..." și aceasta este cartea Talmud Eser Sefirot [Studiul celor zece Sefirot] legată de ARI. Acolo am adunat din cărțile lui ARI - și mai ales din cartea sa Arborele Vieții - toate eseurile principale privind explicarea celor zece Sfirot. Le-am poziționat în partea de sus a fiecărei pagini și am făcut o explicație amplă despre ele, numită Or Pnimi [Lumina interioară], și o altă explicație numită Histaklut Pnimit [Observația interioară]. Acestea explică, cât de simplu și de ușor am putut, fiecare cuvânt și problemă din cuvintele lui ARI, care sunt prezentate în partea de sus a paginii. 

Am împărțit cartea în șaisprezece părți, astfel încât fiecare parte să fie o lecție specifică despre un anumit subiect din cele zece Sefirot. Or Pnimi clarifică în principal cuvintele lui ARI prezentate în lecția respectivă, iar Histaklut Pnimit clarifică în principal subiectul în general. Pe lângă acestea, am stabilit un Tabel de întrebări și un Tabel de răspunsuri pentru toate cuvintele și chestiunile prezentate în acea parte. 

După ce cititorul termină această parte, ar trebui să se testeze pentru a vedea dacă poate răspunde corect la fiecare întrebare prezentată în tabelul de întrebări. După ce răspunde, ar trebui să se uite la răspunsul aferent întrebării respective din tabelul de răspunsuri, pentru a vedea dacă a răspuns corect. Chiar dacă poate răspunde bine la întrebări din memorie, ar trebui să repete întrebările de mai multe ori, până când i se pare că sunt puse într-o cutie. În acel moment, el își va aminti fiecare cuvânt atunci când va avea nevoie de el sau, cel puțin, își va aminti locul lui pentru a-l căuta, „și voia lui Dumnezeu va reuși prin el". 

Deoarece putem vedea importanța pe care o are definiția pentru Baal HaSulam, să recitim:

1. Lumină (Partea 1, Observație interioară, 18)

Tot ce există în lumi ca „existență din existență”, adică totul în afară de substanța Kelim (vezi punctele 2 și 24).

2. Lumină și Kli (Partea 1, Cap. 1, Lumina interioară, 6)

Dorința de a primi din ființa emanată se numește vas; iar abundența pe care o primește se numește lumină.

5. Lumina Hochma (Partea 1, Cap. 1, Lumina interioară, 50)

O lumină care se extinde către ființa emanată în prima expansiune, fiind vitalitatea generală și sinele ființei emanate.

6. Lumina de Hassadim (Partea 1, Cap. 1, Lumina interioară, 5)

O lumină care îmbracă lumina de Hochma și se extinde către ființa emanată la prima intensificare.

11. Creator (Partea 1, Observație interioară, 18)

Numele de Creator se referă doar la inovația propriu-zisă, adică la „existența din absență”, care reprezintă esența Kelim-urilor, definite ca „dorința de a primi” din orice esență. Aceasta era, în mod necesar, absentă din Sine Însuși înainte de creație.

16. Timp (Partea 1, Observație interioară, 34)

Este o anumită succesiune de faze care se revarsă una din alta și se amestecă între ele printr-o ordine de cauză și consecință, precum zilele, lunile și anii.

17. Întuneric (Partea 1, Observație interioară, 24)

Faza a patra din dorință, care nu primește lumina superioară în interiorul ei datorită puterii restricției, este considerată ca rădăcina întunericului.

40. Ce este „restricția” Țimțum (Partea 1, Cap. 1, Lumina interioară, 40)

Cel care-și învinge dorința. Cu alte cuvinte, cel care se abține și nu primește în ciuda marii sale dorințe de a primi, este considerat că se restricționează pe sine.

79. Ce este lumina reflectată (Or Hozer) (Partea a doua, Observație interioară, 79)

Este lumina care nu este primită în faza a patra. Este lumina care trebuie să umple faza a patra și pe care ea nu o primește din cauza ecranului care o reține și o respinge înapoi. Această operațiune se numește „zivug de-akaa" [„cuplare prin lovire”] (Partea a Doua, Observație interioară, 22). Toate vasele de primire din Parțufim [pl. de la Parțuf] de la restricție încolo sunt extinse din acea lumină reflectată, care le servește în locul fazei a patra din Ein Sof.

43. Ecran (Masach) (Partea a treia, Pct 2)

Ecranul este forța de restricție care se trezește în ființa emanată față de lumina superioară, pentru a o opri să coboare la faza patru. Aceasta înseamnă că, de îndată ce lumina ajunge și atinge faza patru, acea forță se trezește imediat, o lovește și o împinge înapoi. Acea forță se numește „ecran”. Trebuie să înțelegem diferența dintre ecran și restricția din ființa emanată, care sunt două lucruri complet separate. Forța restricției care a fost făcută asupra fazei patru este îndreptată către vasul din ființa emanată, care este dorința de a primi. Aceasta înseamnă că, din cauza dorinței de a se egaliza în formă cu Emanatorul, el și-a oprit primirea, deși tânjește să primească, deoarece dorința din el, numită „faza patru”, este o forță superioară pe care ființa emanată nu o poate revoca și nici măcar diminua. Mai degrabă, el se poate împiedica să primească, în ciuda marii tânjiri.

Această forță de reținere este întotdeauna plasată peste faza patru din ființa emanată, cu excepția cazului în care el atrage o lumină nouă. În acel moment, el trebuie neapărat să revoce forța de reținere, adică restricția din el, iar în el apare dorința de lumina superioară. Aceasta îi dă puterea de a trage lumina către sine. Aici începe acțiunea ecranului în ființa emanată, deoarece orice dorință atrage lumina superioară în totalitate, așa cum era în Ein Sof, pentru că lumina este o forță superioară pe care cel inferior nu are puterea să o micșoreze. Prin urmare, lumina coboară pentru a umple faza patru.

Totuși, în momentul în care lumina atinge faza patru, ecranul se trezește imediat, lovește lumina și o împinge înapoi. Rezultă că el primește doar lumina celor trei faze, iar în faza patru nu o primește. Vedem deci că ecranul operează numai când vine lumina, după ce restricția este revocată temporar pentru a atrage o lumină nouă, așa cum s-a explicat. Însă actul restricției este permanent, el se reține să atragă lumina. Astfel, restricția și ecranul sunt două stări complet separate, iar ecranul este un rezultat al restricției.

Pentru a înțelege conceptul-cheie de ecran și lumină reflectată (Masach și Or Hozer), avem următorul exemplu oferit de Baal HaSulam:
 

Într-adevăr, ar trebui să înțelegem această lumină reflectată și modul în care a devenit un vas de primire, deoarece inițial era doar o lumină care a fost interzis să fie primită. Astfel, acum are un rol opus propriei sale esențe.

Voi explica acest lucru printr-o alegorie din viață. Natura omului este să prețuiască și să aprecieze calitatea dăruirii și să disprețuiască și să urască să primească de la un prieten. Prin urmare, atunci când ajunge în casa prietenului său și acesta îl invită la masă, el va refuza chiar dacă îi este foarte foame, deoarece în ochii săi este umilitor să primească un dar de la prietenul său.

Totuși, când prietenul său îl roagă suficient de mult încât devine clar că i-ar face un mare favor prietenului său dacă ar mânca, el este de acord să mănânce, deoarece nu mai simte că primește un cadou și că prietenul său este cel care dăruiește. Dimpotrivă, el este cel care dăruiește, făcându-i un favor prietenului său prin faptul că primește acest lucru bun de la el.

Astfel, constatăm că, deși foamea și pofta sunt vase de primire destinate mâncării, iar acea persoană avea suficientă foame și poftă pentru a primi masa prietenului său, totuși nu a putut gusta nimic din cauza rușinii. Însă, pe măsură ce prietenul său l-a rugat insistent și el l-a respins, au început să se formeze în el vase noi pentru mâncare, deoarece puterea rugăminților prietenului său și puterea propriei sale respingeri s-au acumulat, ajungând în cele din urmă la o măsură suficientă pentru a transforma primirea în dăruire.

În cele din urmă, el a văzut că, mâncând, îi va face un mare favor și îi va provoca o mare mulțumire prietenului său. În acea stare, s-au născut în el vase noi de primire pentru a primi masa prietenului său. Acum se consideră că puterea sa de respingere a devenit vasul esențial pentru a primi masa, și nu foamea și pofta, deși ele sunt, de fapt, vasele obișnuite de primire.

Explicația lui Rav Dr. Michael Laitman pe baza alegoriei cu gazda și oaspetele:

Kli-ul a fost creat de Sus, în primul grad, al doilea, al treilea, al patrulea și a primit totul, fiind numit lumea „Ein Sof.” După aceea, a făcut un Țimțum, a expulzat totul, acesta este primul Țimțum, și apoi a rămas gol. A decis că lucrează doar prin intermediul unui Masach, că atât cât poate, va primi în interior, iar cât nu, nu va primi. Ia toate aceste decizii, după care începe să se nască pentru noi lumea Adam Kadmon. Din toate aceste stări, rămân Reșimot în toate aceste etape, informații despre fiecare stadiu în parte. Adică, fiecare stadiu următor, să zicem stadiul numărul doi, îl include pe primul în interiorul său, și peste acesta se creează stadiul doi. Al treilea, înseamnă că are unu și doi, și din exterior trei, și așa mai departe, până ajungem la ultima stare, la fel aici, în ultima stare, ea conține în interiorul său toate stările anterioare. Și când decide, decide pe baza tuturor stărilor anterioare prin care a trecut. Și atunci ce gândește? Gândește, ca de obicei, așa cum am vorbit, am un Kli, hai să desenăm Kli-ul în felul acesta, de sus în jos. Adică, toată mărimea acestui Kli o vom desena pe înălțime. Da? Adică, ceea ce avem în mărimea Kli-ului, vom desena aici așa, pe înălțime. Și ceea ce este în Roș, că vrea să decidă cum funcționează, vom desena aici. Deci, Lumina Superioară vine la Kli, la dorință, da? Acesta este tot Kli-ul, și vrea să intre, iar Kli-ul o respinge, o respinge pentru că dacă primește din nou, va avea rușine. Și decide cât poate primi fără să-i fie rușine, că exact așa se echivalează cu Lumina, fiindcă exact așa este dăruitorul, cel care oferă. Am vorbit despre asta cu voi în exemplul cu gazda și musafirul. Că eu vin la cineva ca musafir și el îmi oferă un ospăț, îi spun că nu vreau să mănânc, nu mi-e foame, resping totul. De ce? Pentru că este neplăcut pentru mine, am rușine. De ce? Pentru că mă simt ca primitor și pe el ca dăruitor. Adică, se dovedește așa, el dă, el este deasupra, iar eu primesc, eu sunt dedesubt. Și de aceea simt, în diferența de grade dintre noi, rușinea. Cum pot să primesc și să mă bucur și să nu îmi fie rușine? Atunci îi spun gazdei - de obicei, toată lumea știe aceste lucruri - îi spun gazdei că nu vreau. Și atunci gazda insistă sau prietenul la care am venit, și el îmi spune nu, trebuie, am pregătit totul pentru tine. Și atunci dacă refuz de mai multe ori, el tot insistă și eu tot refuz, și apoi dacă refuzurile mele sunt egale cu presiunea lui, atunci se dovedește că suntem egali. El nu dă, eu nu dau, el nu primește, eu nu primesc, suntem ca și cum am fi egali. Ospățul rămâne între noi la mijloc. Și acum deja am posibilitatea să fiu opusul, cel care îi oferă lui.

Pentru că El spune: „Am pregătit totul pentru tine, te iubesc, vreau să te bucuri, nu-ți fă o imagine despre Mine, că nu vrei să primești de la Mine.” Atunci încep să gândesc așa: voi primi numai pentru ca El să se bucure. Deci, nu că El va fi deasupra și eu dedesubt, nu. Eu voi fi deasupra și El va fi dedesubt. Eu, Kli-ul, voi dărui Creatorului, Îi voi dărui Lui. Dar El îmi dăruiește mie sau nu? Cum Îi voi eu dărui Lui? Îi voi dărui primind plăceri. Deci vom fi egali. Adică, aceasta este făptura creată, iar acesta este Creatorul; făptura creată primește de la Creator pentru că dorește ca și Creatorul să se bucure, cei doi sunt egali. Creatorul dă plăcere făpturii create, făptura creată care primește plăcere îi dă plăcere Creatorului prin aceasta. Ce lipsește aici? Doar intenția lipsește aici din partea făpturii create, intenția. Că primește plăcere doar pentru Creator, iar aceasta este ceea ce se realizează acum în Kli la Roș al gradului. El verifică totul, dacă într-adevăr sunt egali conform dorinței sale, și spune: „Îmi pot opera dorința până la o anumită înălțime, până la un loc numit ‘Tabur’.” Aceste dorințe le pot umple cu plăceri. Și atunci această parte se numește „Toch”. Toch, în care există Lumina, plăcerea. Iar locul care nu mă poate umple cu plăceri se numește „Sof”. De ce nu poate? El respinge plăcerile de aici, iar acest loc rămâne gol. Pentru că plăcerile de aici, pe care Creatorul i le aduce, sunt atât de mari încât el nu este capabil să le primească cu scopul de a dărui. Să spunem că am în fața mea pe masă carne și pește și vin și prăjituri și Coca-Cola, și fac un calcul: ce pot primi astfel încât primirea mea să fie o senzație de plăcere, dar în raport cu faptul că o fac doar pentru Creator și nu pentru mine. Deci mă gândesc, fac un calcul cu plăcerile, cu dorința mea, cu recunoașterea măreției gazdei, cu mine însumi, și în total văd că, să zicem, Coca-Cola pot să beau și să primesc această plăcere de la gazdă. Și prăjitură pot să mănânc, nu este o plăcere foarte mare, e perfect în regulă, pot primi și mă pot bucura de ea pentru gazdă. Și puțin pește, dar carne, să zicem, nu pot. Este o plăcere atât de mare, să zicem o friptură bună, că dacă o mănânc nu mă mai gândesc la gazdă, mă gândesc doar la plăcere. Și atunci mă limitez, și reiese că o parte din plăceri le primesc înăuntru și o parte, nu. Cum fac calculul? Fac calculul după acele date pe care le-am dobândit în munca mea anterioară, din toată experiența mea anterioară. Vă rog foarte mult, gândiți-vă cum este posibil să faceți asta. Că sunteți în situația unui oaspete invitat la cineva acasă, cum faceți calculul, acest lucru vă va deschide Kelim.

Veți începe să înțelegeți că realmente există un calcul foarte, foarte precis în interior: mă bucur pentru mine sau mă bucur pentru a aduce plăcere Stăpânului casei. Dacă începi să faci calculul corect, că plăcerea ta este pentru a-i aduce plăcere Stăpânului casei, vei înceta să mai simți gusturile care sunt în mâncare. Atât de mult suntem cu toții cufundați în plăcerea pentru noi înșine. Adică, dacă iau—să zicem că am aici o ceașcă de cafea—dacă iau cafeaua și fac calculul că vreau să mă bucur de ea doar pentru că vreau ca această plăcere să fie simțită de Stăpânul casei, doar pentru El fac acest lucru și nu pentru mine. Dacă gust cafeaua, nu voi simți niciun gust în ea, pentru că vreau să-l transfer Stăpânului casei, iar pe Stăpânul casei nu-L simt. Deci, se dovedește că gustul dispare. Cine încearcă să facă acest lucru, după aceea va simți că trebuie să aibă revelația Stăpânului casei. Pentru că, fără să-L simt, fără să-L văd, nu voi putea să fac actul de dăruire. Și astfel, nu există altă opțiune, voi cere revelația Stăpânului casei pentru a-i dărui Lui, altfel nu voi primi nimic de la El. Iar dacă Stăpânul casei, dacă Creatorul vede că insist asupra acestui lucru, că voi primi doar pentru a-i da Lui plăceri, iar altfel nu voi primi, El începe să mi se reveleze, începe să se arate, și în acest fel mă ajută să fac un calcul de dăruire. Și atunci începem să fim conectați unul cu altul, iar forța Creatorului, forța Luminii, forța superioară mi se revelează, și încep să fiu în conexiune cu El. Dar acest lucru se întâmplă doar cu condiția să insist cu tărie și să nu vreau să primesc nimic, dacă nu este în beneficiul Stăpânului casei, dacă nu va fi dăruire. Și atunci, prin aceasta, Îl oblig să mi se reveleze. De aceea, de acum înainte deja putem, în tot felul de situații din viața noastră, să începem să facem ceea ce se numește Cabala practică, asemenea exerciții, în care începem să primim din lume doar lucrurile care vor fi conectate cu Creatorul. Să vedem dacă suntem capabili să rezistăm în acest fel sau nu. Dacă o persoană, prin studiul Cabalei, printr-o astfel de încercare, se aduce pe sine într-o stare în care spune cu adevărat: „Nu primesc nimic pentru mine, doar pentru beneficiul Stăpânului casei, și dacă El nu se revelează, nu primesc nimic”, atunci Stăpânul casei trebuie să se reveleze. Verifică acest lucru când intri la cineva ca oaspete și ceri acest lucru de la el: „Nu voi primi dacă nu este pentru tine.” Atunci el trebuie să se reveleze, trebuie să fie în conexiune cu tine. Și astfel rezultă că într-un astfel de caz suntem răsplătiți cu revelația Creatorului, cu revelația Divinității. Și cu cât suntem mai capabili să cerem revelația pentru a dărui, cu atât mai mult Creatorul se va revela, pentru că prin aceasta, până la urmă, El ne ajută să atingem gradele superioare ale dăruirii.