Hevruta - După Lecția 23 - Structura lumilor superioare
Structura lumilor superioare
Hevruta - După Lecția 23
Să recapitulăm conceptele principale pe care l-am văzut până acum
Lumină
Kli
Cele 4 faze ale luminii directe
Prima restricție / Țimțum Alef
Masach (Screen)
Or Yașar
Or Hozer
Roș
Toch
Sof
Următorul text este extras dintr-o lecție cu Rav Dr. Michael Laitman
(Link în Engleză /Rusa/Ebraică/Spaniolă)
Când începem explicarea oricărei stări din stările de dezvoltare, este bine să clarificăm toate etapele dezvoltării, de la începutul realității până la starea pe care dorim să o explicăm. Prin urmare, să revenim din nou la cele patru faze ale Or Yașar și să clarificăm cum a fost creat primul Kli de către forța superioară numită Lumină.
Lumina superioară se răspândește și construiește în opoziție cu ea un Kli numit dorință. Lumina se răspândește în interiorul dorinței și o umple. Când Lumina umple Kli-ul, Kli-ul simte plăcere. La sfârșitul senzației de plăcere și ca rezultat al acesteia, Kli-ul disecerne și sursa plăcerii. Simte că plăcerea provine de la cineva a cărui voință este să dăruiască, să facă bine Kli-ului.
Simțirea faptului că plăcerea vine de la cel care dăruiește trezește în Kli dorința de a dărui. În mod natural, Kli-ul este atras să acționeze asemănător propriei sale surse. Astfel, așa cum dorința celui bun este de a dărui, la fel și Kli-ul vrea să dea, să dăruiască. Prima fază devine a doua fază. Prima fază vrea să primească iar a doua să dăruiască, fiecare opusă celeilalte.
Pe lângă plăcere, în Lumină există și sentimentul dăruitorului—cine este dăruitorul și care este natura lui. De aici provine dorința celei de-a doua faze, de a dărui. Kli-ul în faza Alef se numește Hochma, iar Kli-ul în faza Bet este Bina.
Următoarea etapă în dezvoltare este un Kli care dorește să împlinească dorința lui Bina de a dărui. Kli-ul, a cărui dorință este să primească, poate să dăruiască doar dacă primește cu intenția de a dărui, adică pentru a da. A treia etapă în dezvoltare, în care Kliul primește pentru a dărui, se numește „Zeir Anpin”.
Când Kli-ul primește pentru a dărui, efortul său este egal cu efortul Creatorului de a dărui. În faza Alef Kli-ul a primit, în faza Bet a dorit să semene cu forța dăruitoare, iar în faza Gimel să semene acțiunii. Când Kli-ul realizează actul de a dărui la fel ca Creatorul, i se revelează cât de înaltă este măreția Creatorului, cât de desăvârșit este Creatorul, iar în el se dezvoltă o dorință de a avea perfecțiunea Creatorului.
Ca rezultat al actului de dăruire din faza Gimel, în Kli se dezvoltă o dorință de a primi totul, de a primi Lumina ca plăcere și ca dătător al plăcerii. Kli-ul dorește să se bucure de primirea plăcerii și de statutul de dătător al plăcerii. Kli-ul dorește pentru sine tot ceea ce există în Creator. Dacă în fazele Bet și Gimel Kli-ul a dorit să semene cu Creatorul, să semene cu actul Creatorului, în a patra fază dorește să se bucure de statutul Creatorului, ca primitor.
În a patra fază, dorința de a primi domnește cu toată puterea ei, și de aici vine și numele său—„Malchut." A patra fază este, de asemenea, ultima etapă în dezvoltarea Kli-ului, de aceea o numim cu numele de „ființă creată."
Ca urmare a primirii întregii Lumini în Behina Dalet, Kli-ul începe să se simtă ca un primitor. Starea Kli-ului din Behina Dalet, umplut cu Lumină, se numește „Ein Sof”. Când Kli-ul simte că este primitor și Lumina, dăruitore, nu poate suporta contrastul și diferența dintre el și Lumină. Prin urmare, expulzează toată Lumina din el într-o acțiune numită Țimțum Alef. Diferența pe care Kli-ul o simte între el și Lumină se numește „rușine”. Rușinea determină Kli-ul să se contracte, iar ca urmare a contracției, Kli-ul rămâne gol de Lumină. Lumina este în fața Kli-ului, iar Kli-ul este gol, liber, nu există nimic înăuntrul lui.
Lumina a părăsit Kli-ul. Starea de Behina Dalet umplută cu Lumină se numește „Olam Ein Sof”, iar starea Kli-ului gol, după Țimțum Alef se numește Olam HaȚimțum. Starea de după Țimțum Alef este unică. Kli-ul, adică ființa creată, rămâne singur. După Țimțum Alef, Kli-ul nu mai este conectat cu Lumina și nu mai este sub controlul Luminii. Este liber. După Țimțum Alef, Creatorul și ființa creată sunt separați unul de celălalt.
De aici învățăm că scopul tuturor acțiunilor făcute în Kli este de a permite Kli-ului să se detașeze de Lumină și să-și determine singur propria dorință. În Kli-ul restricționat se află toate impresiile din stările anterioare. Acum, fiind gol, are posibilitatea să acționeze conform informațiilor care au rămas în el din stările anterioare și să ia o decizie asupra dorinței sale.
Astfel, Kli-ul își examinează stările anterioare. Găsește că starea sa din Olam Ein Sof este similară cu Behina Alef, plină de Lumină. De asemenea, distinge apropierea dintre starea sa din Behina Bet, atunci când a respins primirea Luminii, și starea sa de după ce a simțit rușinea și plecarea Luminii din interiorul său. Dezvoltarea Kli-ului în Behinot Gimel și Dalet nu l-a adus la o stare de bine; totuși, a simțit rușine după acestea. Atunci, ce ar trebui să facă, care este cea mai bună stare posibilă?
Kli-ul rămâne gol. Gol de plăceri, gol de sentimentul Creatorului, în cea mai severă stare. Nu poate primi; dacă primește, va simți rușine. Atât de mare și de înfricoșătoare este rușinea Kli-ului, încât este dispus să renunțe la toate plăcerile și împlinirile, atâta timp cât nu simte rușinea.
În starea sa plină, Kli-ul simte rușine; în starea sa goală, îi lipsește vitalitatea. Kli-ul trebuie să-și găsească starea completă și eternă, o stare care nu mai trebuie să fie schimbată. Dacă își atinge starea completă, va merita eternitatea. Eternitatea și starea completă sunt una și aceeași. Căci dacă ceva lipsește din ceea ce este complet, dacă este nevoie să i se adauge ceva, atunci nu este deloc complet. Ceea ce este complet nu se schimbă niciodată. Dar cum este posibil să aibă o stare completă și eternă, o stare care să nu oblige ființa creată, o stare în care ființa creată să fie satisfăcută și completă? Pentru că asta dorește Kli-ul; la urma urmei, dorința Kli-ului este de a primi.
Din aceste calcule devine clar că singura stare completă este să fie precum Creatorul. Kli-ul trebuie să semene cu Creatorul. Kli-ul trebuie să ia Creatorul ca exemplu și să se străduiască să-I semene, să ajungă la același nivel cu Creatorul.
Kli-ul caută să știe cum să semene cu Creatorul și găsește o cale. Creatorul dăruiește, Creatorul iubește ființa creată și îi oferă plăcere. Dacă ființa creată ar putea să-i dăruiască Creatorului la fel cum Creatorul îi dăruiește ei, ființa creată ar semăna cu Creatorul. Dar cum este posibil ca ființa creată să-i dăruiască ceva Creatorului, din moment ce ființa creată nu are nimic de oferit?! Soluția este simplă: dacă Creatorul iubește ființa creată, ființa creată va folosi iubirea Creatorului pentru a-i dărui înapoi Creatorului.
De la Creator, plăcerea și un sentiment de iubire vin către ființa creată. Ființa creată hotărăște să le folosească pe ambele. Ea primește plăcerea, dar nu din dorința de a se bucura. Prin primirea plăcerii, ființa creată își exprimă iubirea față de Creator, asemănător cu iubirea Creatorului față de ea. Ființa creată primește doar pentru a-și exprima iubirea față de Creator, doar pentru a-L încânta pe Creator. Dacă ființa creată Îl încântă pe Creator, ea și Creatorul devin egali unul cu celălalt. Primirea cu scopul de a-L încânta pe Creator este realizată de ființa creată cu ajutorul „intenției”, prin intermediul gândului pe care îl are în timpul primirii plăcerii. Munca Kli-ului cu intenția se numește „Masach”.
Să descriem munca Kli-ului cu acest Masach. Lumina vine de la Creator la ființa creată—plăcere. Ființa creată hotărăște să nu primească Lumina pentru sine și respinge Lumina înapoi. După respingerea Luminii, ființa creată calculează, potrivit intenției sale, cât poate primi pentru a-L încânta pe Creator și nu pentru propria sa plăcere. Conform calculului corect, primește plăcerea în interiorul său. O primește într-o anumită măsură, după abilitatea de a se menține în intenție.
Kli-ul gol după primul Țimțum se împarte acum în două: un loc unde este posibil să primești plăcere și un loc unde este imposibil să primești plăcere. Locul din Kli unde se face calculul se numește „Roș”. Locul unde se primește plăcerea se numește Toch, iar locul care rămâne gol de Lumină din cauza lipsei de Masach se numește „Sof”. Astfel, Kli-ul general este împărțit în trei părți: Roș, Toch, Sof. Despre acest Kli, ne vorbește înțelepciunea Cabalei; acest Kli este numit ființa creată.
Ființa creată trebuie să semene cu Creatorul. Asemănarea cu Creatorul este posibilă dacă Masach-ul, care separă Roș de Toch, decide câtă plăcere va fi primită în interiorul Kli-ului. Masach-ul definește împărțirea Kli-ului în Toch și Sof. Dacă Masach-ul este mare, partea de Toch este mare și partea de Sof este mică. Împreună, Toch și Sof sunt numite corp. Kli-ul, asemănător cu corpul fiziologic, este împărțit în corp și Roș. Mai târziu, vom învăța despre împărțirea sa în mâini, picioare și alte organe ale corpului. Împărțirea Kli-ului spiritual definește treptat formarea corpului fiziologic în lumea noastră.
Kli-ul este înconjurat de părțile sale exterioare, care sunt numite „lumi”, iar Kli-ul însuși este împărțit în multe părți, care sunt oamenii din lumea noastră. Kli-ul este împărțit în interioritate și exterioritate pe care le simțim în lumea noastră. Întreaga realitate din lumea noastră este o consecință a Kli-ului general care a fost creat după lumea de Ein Sof. De la Țimțum Alef și mai departe, studiul se concentrează pe modurile în care Kli-ul coboară până la lumea noastră.
După cum s-a menționat, în cele patru Behinot de Or Yașar, Kli-ul este creat din forța superioară. Kli-ul se restricționează în Țimțum Alef, pune un Masach asupra sa și, prin intermediul Masach-ului, se construiește pe sine și lumile. Prima lume se numește „Adam Kadmon”. După aceasta, sunt create lumile „Ațilut”, „Bria”, „Yețira”, „Asia” și „această lume”. În zilele noastre, după mii de ani de dezvoltare în această lume, omul începe să se întoarcă la Ein Sof, până la finalizarea dezvoltării sale prin atingerea gradului de Creator.
Întregul studiu, de la începutul realității până la sfârșitul ei, se numește înțelepciunea Cabalei. Toate înțelepciunile lumii, toate informațiile care țin de această lume, sunt incluse în această înțelepciune. Subiectele de cercetare ale înțelepciunii Cabalei sunt rădăcina întregii realități și toate detaliile realității din toate lumile până la această lume. Despre planul general pe care omenirea este obligată să-l îndeplinească, învățătorul meu, Rav Baruch Așlag, scrie în articolul „Ce nivel trebuie să atingă o persoană?”
Întreaga omenire există ca un singur Kli în lumea Ein Sof; divizarea acesteia în opt miliarde de oameni sau nouă nu schimbă faptul că toți sunt conectați împreună ca un singur Kli. Fiecare persoană trebuie să se reîncarneze până la locul cel mai de jos, în lumea noastră, și de acolo să se ridice înapoi la Kli-ul general. În orice caz, este imposibil să cobori într-o stare mai rea decât starea noastră din această lume.
Cel care nu și-a îndeplinit sarcina în timpul vieții sale din această lume se va reîncarna din nou și se va naște în această lume ca un om din omenire. El va trebui să înceapă și să continue să urce către rădăcina sa spirituală. Atât timp cât o persoană nu și-a îndeplinit rolul, ea se va reîncarna în această lume, iar și iar.
Dacă este așa, întreabă Rabaș, la ce grad spiritual trebuie să ajungă o persoană pentru a nu se mai reîncarna? Și scrie acolo: „Iată, în Șaar HaGilgulim al lui Ari, este scris că fiecare persoană trebuie să se reîncarneze până când se desăvârșește în toate NRNHY, adică până când primește toată Lumina destinată lui.”
Lumina care umple Kli-ul general al tuturor sufletelor se numește NRNHY. NRNHY sunt cele cinci Lumini Nefeș, Ruach, Neșama, Chaya, Yechida, care umplu în mod necesar Kli-ul complet. Din aceasta, putem înțelege cuvintele lui Ari, că o persoană care a atins realizarea spirituală în timpul vieții sale și nu și-a completat calea, trebuie să continue să se reîncarneze. Va trebui să-și continue calea spirituală în viața sa în această lume.
Fiecare dintre noi a trăit în trecut în această lume, în încarnări anterioare, și a trecut prin anumite procese. Legătura pe care fiecare dintre noi a realizat-o cu înțelepciunea Cabalei indică posibilitatea că și în viețile anterioare am fost conectați la înțelepciune. De aceea, chiar și astăzi continuăm să avansăm în aceeași direcție.
Dacă brusc, în timpul vieții sale, se trezește în om o dorință de a studia înțelepciunea Cabalei, înseamnă că o parte din drum a parcurs-o deja în viețile sale anterioare. Acum, în această încarnare, el continuă drumul. Astfel, atât timp cât o persoană nu a finalizat umplerea Kli-ului general cu Lumină, va trebui să continue să se reîncarneze și să trăiască în această lume.
Când ajungem să investigăm natura finalizării umplerii Kli-ului general cu Lumina NRNHY, trebuie să știm că întregul drum, de la începutul său până la sfârșit, este împărțit într-o coborâre de sus în jos și o urcare de jos în sus. În coborârea de sus în jos, până la această lume, se creează lumile și se construiesc sufletele. În această lume, omul trăiește în trupul și în sufletul său, iar din această lume trebuie să își înceapă ascensiunea. În cadrul înțelepciunii Cabalei, învățăm despre crearea tuturor lumilor, despre coborârea sufletelor până în această lume și despre modul în care putem și trebuie să ne ridicăm din această lume până la Ein Sof.
Mai întâi, vom învăța despre crearea lumii Adam Kadmon, vom investiga etapele formării sale din starea care a precedat-o.
După cum se știe, în cele patru faze ale lui Or Yașar a fost creat Kli-ul și a primit toată Lumina în lumea Ein Sof. După ce a primit Lumina în lumea Ein Sof, Kli-ul a făcut un Țimțum și a rămas gol. Kli-ul a decis să lucreze doar cu Masach-ul, cu un calcul care stabilește câtă Lumină poate fi primită în interiorul Kli-ului și câtă nu poate fi primită. După aceste decizii, s-a născut lumea lui Adam Kadmon.
Fiecare dintre stările Kli-ului lasă în urmă „Reșimot”. Reșimot-urile sunt informații despre fiecare etapă a dezvoltării Kli-ului. De exemplu, faza Bet va conține în ea un Reșimo din faza Alef și este construită pe baza acestuia. Faza Gimel conține în ea Reșimot din fazele Bet și Alef. Dacă descriem ordinea Reșimot-urilor din interiorul fazei Gimel, Reșimo din faza Alef este cel mai lăuntric, Reșimo din faza Bet este extern față de Reșimo din faza Alef, iar faza Gimel însăși este cea mai externă dintre toate.
Kli-ul care lucrează cu Masach-ul conține în el toate stările anterioare și, în raport cu ele, își ia deciziile. Lumina Superioară se răspândește, este atrasă către Kli și vrea să-l umple. Kli-ul respinge Lumina, pentru că, dacă primește, va simți rușine. Kli-ul decide ce măsură de Lumină poate primi fără a simți rușine, astfel încât să se echivaleze exact cu Lumina. În primirea Luminii prin Masach, Kli-ul devine un dăruitor.
Am explicat modul de funcționare al Masach-ului cu exemplul gazdei și al oaspetelui. O persoană este oaspete în casa prietenului său. Prietenul îl invită să se bucure de mâncarea pe care a pregătit-o pentru el, iar acesta refuză invitația. Oaspetele se simte ca fiind cel care primește, iar gazda ca fiind cel care dă; apare sentimentul de rușine în el. În raport cu gazda, el simte că acela care dă este superior. Senzația diferenței dintre gradul său inferior și gradul superior al celui care dă trezește în el un sentiment de rușine.
Cum poate oaspetele să primească, să se bucure și să nu se simtă rușinat? Oaspetele refuză invitația de a se bucura de mâncare. Gazda îl îndeamnă totuși să mănânce, explicându-i prietenului său că a pregătit mâncarea special pentru el. Oaspetele continuă să refuze îndemnurile repetate ale gazdei, până când presiunea gazdei și refuzul oaspetelui devin egale. Gazda nu primește, la fel și oaspetele; gazda nu dă, la fel și oaspetele. Gazda și oaspetele devin egali unul cu celălalt, iar gustările rămân pe masă între ei.
Acum, oaspetele are posibilitatea să-și schimbe poziția din primitor în dăruitor. Mâncarea, gazda a pregătit-o special pentru oaspete ca o expresie a iubirii. Gazda dorește ca oaspetele să se bucure de ea. Oaspetele întristează gazda dacă îi refuză invitația.
Prin urmare, oaspetele decide să primească; întreaga lui intenție este de a face plăcere gazdei. Dacă face acest lucru, nu se va simți inferior și nu va percepe gazda ca pe superiorul său; el va dărui gazdei—Kli-ul va dărui Creatorului.
Ființa creată decide să dăruiască Creatorului primind plăcere de la Creator. În acest fel, Creatorul și ființa creată devin egali unul cu celălalt. Ființa creată primește de la Creator pentru a-I dărui Lui plăcere, iar ca rezultat, ei devin egali. Creatorul oferă plăcere ființei create, ființa creată primește plăcerea de la Creator și, prin faptul că primește plăcerea, cauzează plăcere Creatorului.
Tot ceea ce-i lipsește omului este intenția de a primi plăcerea de dragul Creatorului. Intenția se formează în Kli, în Roș-ul gradului. În raport cu dorința sa, Kli-ul examinează cât de egal este cu Creatorul și decide măsura în care își va activa dorința. Granița care marchează măsura capacității Kli-ului de a-și activa dorința se numește „Tabur”. Locul unde Kli-ul își poate umple dorințele cu plăcere se numește „Toch”, iar sfârșitul lui Toch este la Tabur.
Locul care nu poate fi umplut cu plăcere, de la Tabur în jos, se numește Sof (sfârșit). Partea de Sof a Kli-ului respinge plăcerea și rămâne goală. Plăcerea pe care Creatorul o dăruiește Kli-ului în dorințele din partea Sof este atât de mare încât acesta nu este capabil să o primească pentru a o dărui mai departe.
Să revenim la parabola gazdei și a oaspetelui. Să presupunem că gazda îl onorează pe oaspete cu carne, pește, desert și băutură. Oaspetele analizează din care alimente poate primi și se poate bucura doar de dragul gazdei, și nu pentru propria plăcere. El ia în calcul dorința sa, plăcerea și recunoașterea măreției gazdei și, în raport cu toate acestea, decide ce poate primi. De exemplu, băutura și-o poate permite. De asemenea, desertul și o parte din pește, le poate mânca; plăcerea din acestea nu este prea mare. Oaspetele le poate primi și se poate bucura de ele pentru gazdă.
Carnea nu o poate primi. Dacă mănâncă din carne, nu se va mai gândi la gazdă; dacă mănâncă din carne, va fi complet absorbit de gândul la plăcere.
Kli-ul se limitează singur. O parte din plăcere o poate primi în interiorul său și o parte nu. Calculul se face în funcție de datele dobândite în munca anterioară—în cele patru faze ale Or Yașar, în lumea Ein Sof și în prima restricție (Țimțum Alef)—în funcție de experiența sa din stările anterioare.
Este bine dacă ne vedem pe noi ca invitați, în parabola gazdei și a oaspetelui și ne gândim cum să primim pentru a dărui Creatorului. Un astfel de gând dezvoltă Kelim în om. Procedând astfel, o persoană va ajunge să cunoască cât de precis este calculul care stabilește dacă se bucură pentru sine sau se bucură pentru gazdă. Dacă o persoană este în întregime ocupată cu calculul corect de a se bucura pentru gazdă, încetează să mai simtă gusturile din mâncare. Atât de mult este omul cufundat în plăcerea pentru sine.
De exemplu, dacă o persoană bea o ceașcă de cafea cu intenția de a-i face plăcere gazdei—doar pentru binele gazdei și nu pentru sine—nu va simți gustul cafelei. Până la urmă, intenția sa este să transfere plăcerea către gazdă, doar că nu simte gazda; prin urmare, gustul dispare. În efortul de a se imagina pe sine ca oaspete, în persoană se formează o necesitate pentru revelarea gazdei. Pentru că, dacă oaspetele nu simte gazda, dacă nu o vede, nu va putea îndeplini actul de a dărui.
Într-o astfel de stare, persoana nu are altă opțiune decât să ceară revelarea gazdei. El cere revelarea Sa pentru a-i putea dărui; altfel, nu va primi nimic de la El. Când Creatorul vede că ființa creată rămâne fermă în dorința sa de a primi de dragul Lui, de dragul Creatorului, El începe să se reveleze. Când Creatorul recunoaște refuzul ființei create de a primi după orice alt calcul decât acela de a-i face plăcere Creatorului, Creatorul începe să se arate. Creatorul se revelează și ajută ființa creată să facă un calcul de dăruire.
Când Forța Superioară se revelează ființei create, Creatorul și ființa creată încep să se conecteze unul cu celălalt. Revelarea Forței Superioare este posibilă doar cu condiția ca ființa creată să-și mențină poziția și să refuze să primească dacă nu este în beneficiul gazdei. Ființa creată dorește să primească doar pentru a dărui; prin aceasta, îl constrânge pe Creator să se reveleze.
Exerciții precum acestea din „Cabala practică”, încercări de a primi cu condiția ca această primire să fie legată de Creator, sunt exerciții bune. Merită ca omul să se verifice singur pentru a vedea dacă este capabil să reziste la aceste plăceri. Prin studierea înțelepciunii Cabalei și prin astfel de experiențe, o persoană se poate aduce într-o stare în care nu primește nimic pentru sine, ci doar în beneficiul Creatorului—dacă Creatorul nu Se revelează, el nu primește nimic. Atunci, Creatorul trebuie să Se reveleze.
Verificați-vă. Dacă stabiliți înaintea Stăpânului casei condiția—că refuzați să primiți și o faceți doar pentru El—Stăpânul casei va trebui să fie în contact cu voi. În astfel de condiții, persoana este răsplătită cu revelarea Creatorului. În funcție de măsura în care cineva este capabil să ceară revelarea Creatorului cu intenția de a dărui, Creatorul se revelează. Astfel, Creatorul ajută omul să se ridice la grade mai înalte de dăruire. Notați acest exercițiu ca „temă pentru acasă”. Dificultățile care vor apărea ca rezultat vă vor ajuta la înaintare.
Să revenim la etapele dezvoltării Kli-ului. Lumina este atrasă și se răspândește către Kli. Kli-ul a respins Lumina. Kli-ul a făcut un calcul în „Roș” și a primit o parte din Lumină în el. De dragul exemplului, să presupunem că Kli-ul a primit douăzeci la sută din Lumină, iar optzeci la sută a rămas gol. Partea din Lumină pe care Kli-ul a primit-o se numește „Lumină Interioară”. Locul unde s-a făcut calculul se numește „Pe”, iar limita pentru primirea Luminii se numește Tabur. Locul unde se termină Kli-ul se numește „Sium.”