Hevruta - După lecția 22 - Structura lumilor superioare - Partea 2
Structura Lumilor Superioare
Cuvânt de intenție din partea Rav Dr. Michael Laitman despre studiu
Aici se vorbește despre sistemul conexiunii corecte dintre noi—modul în care operează toate părțile, ramurile și sistemele în cadrul acestuia și despre modul în care sunt corectate sufletele prin acest sistem.
Există două părți în creație. O parte este sistemul lumilor, care a fost stabilit pentru a îndeplini corectările. A doua parte este sistemul sufletelor sparte, care s-au sfărâmat dintr-un singur suflet în multe părți, iar sistemul lumilor trebuie să le trezească la corectare.
Lumina de Ein Sof care strălucește prin sistemul lumilor trezește sufletele sparte pentru a ajunge în cele din urmă la corectare și le ajută să se corecteze. Deoarece coboară prin lumi, prin ascunderi, Lumina Superioară primește o formă opusă celei pe care o are în suflete. Prin urmare, când ajunge la suflete, se află în asemenea ascunderi și revelări încât trezește stări diferite în suflete, astfel încât acestea să poată avansa către ea.
Vedem că Lumina de Ein Sof care strălucește prin lumi trezește sufletele, iar sufletele, în consecință, încep să efectueze acțiuni pentru a se reconecta la sufletul unic numit „Malchut de Ein Sof.” În măsura în care sufletele se conectează, ele urcă treptele lumilor, iar lumile se transformă, din ascunderi, în revelații. Sufletele sunt încorporate în lumi, de fiecare dată, la un grad mai înalt, în funcție de echivalența lor cu acele lumi.
Sistemul lumilor trebuie să ascundă de suflete Lumina de Ein Sof — fiecare suflet în funcție de măsura sa, gradul său, caracterul său și de progresul pe care trebuie să îl facă. Toate acestea se realizează în cadrul sistemului lumilor. Atunci când sufletele, în cadrul sistemului sufletelor sparte, se unesc în conexiune între ele, sunt adaptate cu precizie la sistemul lumilor.
Aici, în structura Creației, Baal HaSulam și cabaliștii în general nu ne explică ce se întâmplă de fapt cu aceste suflete. Mai degrabă, ei explică în principal cum funcționează sistemul lumilor pentru a ne trezi. Și din aceasta, va deveni mai clar cum trebuie să acționăm noi pentru a ne corecta.
Concepte-cheie pe care le-am studiat până acum:
- Gândul Creației:
de a le încânta pe creaturi în acord cu generozitatea Sa abundentă
- Esența Lui: la care nu putem ajunge
- Lumină (Or) și Vas (Kli): Dorința de a primi din ființa emanată se numește vas (Kli), iar abundența pe care o primește se numește Lumină. Kli-ul este lipsa, iar Lumina este împlinirea.
- Lumina de Ein Sof: Lumina în care nu există restricție – nu există sof – nu există sfârșit (sfârșit al recepției)
Acum să analizăm dinamica celor 4 faze explicate de Rav Dr. Michael Laitman
Întreaga problemă pe care o avem acum este cum să primim de sus Lumina Înconjurătoare (Or Makif) astfel încât aceasta să creeze în noi intenția de a dărui.
Intenția de a dărui se numește calitatea lui Bina. Intenția de a primi, de a ne bucura, se numește calitatea lui Malchut.
Prin urmare, Creatorul, pentru a crea ființa creată și a o aduce la cel mai înalt nivel al său, atunci când creează această ființă, creează dorința de a primi plăcere – prima etapă (Faza 1 – Hochma) – și o umple, iar în această împlinire Se pune și pe El, dorința Îl poate simți. În acest fel, dorința de a primi plăcere îl simte și pe Cel Care o umple, iar cel ce o umple trebuie să fie sursa împlinirii – adică să dăruiască și nu să primească.
Astfel, vedem că Lumina acționează asupra Kli-ului, îl umple și îl schimbă în calitate, altfel, noi singuri nu am putea niciodată să facem nimic, adică dorința din noi este creată de Lumină, iar noi suntem umpluți de Lumină și această dorință este schimbată tot de Lumină.
Ce se întâmplă în prima etapă?
Prin Lumină este creată dorința — dorința de a fi umplut cu Lumină. Și apoi Lumina umple această dorință. Aceasta este prima fază, prima parte din prima etapă, jumătatea sa superioară.
Și apoi, în interiorul Luminii, se revelează calitatea de Keter.
Cum se întâmplă acest lucru? Lumina vine din exterior, ea acționează prin plăcere—intră în Kli și-i oferă plăcere. Și apoi în interiorul vasului este revelată etapa zero, calitatea sa zero.
În interiorul acestei etape zero se află Creatorul — însăși calitatea luminii. Și aici El se revelează treptat. Mai întâi, este revelată prima etapă, iar apoi, când intră în Kli, etapa zero, care este superioară, începe să fie revelată. Iar Kli-ul începe să dorească să fie asemănător cu ceea ce îl umple. Prin urmare, în dorința de a primi, în următoarea sa parte, mai joasă, apare dorința de a dărui. Și aceasta se realizează în faza a doua (Bina). Adică, mai întâi este revelat ceea ce este trimis, și abia apoi sursa sa.
Același lucru se întâmplă și în dorința numărul 2. Și în aceasta, dorința de a dărui este revelată, în interiorul dorinței de a dărui. Ea provine din prima etapă (în interiorul dorinței de a dărui se află dorința de a primi—partea superioară). Adică, întâi este revelată partea inferioară, iar apoi, în această parte inferioară, este revelată partea sa superioară. Și astfel, Bina începe să înțeleagă că trebuie să primească—este revelată partea superioară. Astfel, Bina constă din aceste două calități: dorința de a dărui și dorința de a primi. Prima creație, care constă din propriile sale calități și din calitățile Creatorului.
Prin urmare, atunci când apare o a treia parte—un amestec intern din prima și a doua parte, atunci când Bina vrea să primească pentru a realiza dăruirea—făcând acest lucru, ea începe să înțeleagă ce este Creatorul. Prin aceasta, ea devine similară cu Creatorul. În Bina, ea devine similară cu Creatorul doar în intenție. Iar în a treia parte—în Zeir Anpin—devine similară cu Creatorul în acțiune. Mai precis, ce face acum Bina? Ea primește, ia această primă dorință și primește pentru a dărui. Astfel, aici există, ca să spunem așa, prima parte—Hochma—și a doua parte—Bina. Ea realizează dorința de a primi de dragul dăruirii.
Iar această acțiune, în care ea este complet similară cu Keter, similară cu calitatea fazei zero sau Keter, această acțiune generează în ea înțelegerea a ceea ce înseamnă a fi Creatorul. Și astfel, în ea apare dorința—nu de a primi, nu de a dărui, toate acestea sunt lucruri mărunte—în ea apare dorința de a avea statutul Creatorului, de a se ridica la nivelul Lui.
Ultima fază, Malchut, nu dorește pur și simplu să primească și să se bucure, Malchut dorește să primească, să se bucure și să fie egală în statut cu Creatorul. Această dorință nu a trecut de la Creator la creatură în mod direct. Ea s-a născut în creatură atunci când creatura a devenit similară cu Creatorul și a înțeles ce înseamnă acest lucru.
Adică, această dorință din Malchut—este independentă, nu apare în ea (Malchut) direct de la Creator. De aceea, Malchut este numită ființa creată, o dorință care nu a existat înainte. Și ea apare nu datorită Creatorului, ci ca o entitate care există în mod independent. Dacă ar fi venit de la Creator într-un mod direct, ca Hochma sau Bina, atunci nu am numi-o ființă creată. Ar fi pur și simplu un sistem care există, creat de Creator și astfel activat automat de El. Dar nu este așa.
În Malchut apar astfel de dorințe care nu au mai existat, care nu au fost create în mod direct de Creator pe calea luminii directe. De aceea, cele patru faze: 0, 1, 2, 3, sunt numite cele patru faze ale luminii directe, influența directă a Creatorului.
Iar această fază, Malchut, nu mai face parte din aceste patru faze. Este consecința lor, adevărat, dar o consecință indirectă și de aceea această dorință din Malchut—este nouă, venind din interiorul ființei create însăși.
Ființa creată a dorit să fie egală, complet asemănătoare cu Creatorul. În ce privință? Să fie asemănătoare cu El în acțiune—a primi pentru a dărui. Primirea pentru a dărui este echivalentă cu dăruirea, este echivalentă cu faza rădăcină, faza zero. Malchut a înțeles ce înseamnă să dăruiești și din aceasta a înțeles și ce înseamnă să fii Cel Care dăruiește, ce simte El.
Adică, dacă împărțim faza a treia, vom vedea și în ea două jumătăți. Una dintre jumătăți este 1 și 2 pentru prima fază, acțiunea de a primi pentru Creator, ceea ce a fost conceput în Bina, ca Roș, ca și capul din Zeir Anpin—aceasta se realizează automat, adică acțiunea de a primi pentru Creator. Iar în partea inferioară, în a doua parte a lui Zeir Anpin—acolo are loc înțelegerea: cine este Creatorul, dacă El acționează în acest fel? Și din aceasta apare dorința lui Malchut de a fi asemenea Creatorului.
Ce înseamnă să fii asemănător cu Creatorul? Să fii asemănător cu partea superioară a lui Keter. Adică, Malchut—ea dorește să se ridice la acest nivel. Acest lucru se numește a tinde spre Sursa sa. Nu doar spre lumină, care acționează, care satisface dorințele, ci spre Sursa acestei lumini.
Din toate acestea vedem că lumina este cea care ne umple, ne corectează, ne aduce la toate realizările, chiar și la rezultatul cel mai înalt, până la Sursa ei. Adică, influența luminii asupra lui Malchut, asupra egoismului, se petrece în așa fel încât lumina ridică ființa creată până deasupra ei, deasupra luminii.
Întrebare: Noile calități ale lui Malchut, ați spus, reprezintă o dorință independentă. Dar în gândul inițial al Creatorului este înrădăcinată independența lui Malchut, ea provine de la Creator, și nu de la Malchut, este corect?
Se numește independență o anumită acțiune din partea ființei create, care inițial nu există în ea și pe care o dobândește ca rezultat al propriilor sale eforturi. Adică, întrebarea sună astfel: iar dacă Malchut va tinde către altceva, va dobândi acest altceva? Nu. În noi există doar o singură posibilitate—să tindem sau nu către Scopul creației. Adică, din acest punct de vedere, nu există libertate de alegere.
Am eu libertatea de a alege să mă îndepărtez complet de această mișcare înainte către Scopul creației sau nu? Nu există libertate de alegere, ca să evit acest lucru—tu vei fi împins cu forța către fericire. Nu ai unde să fugi, nici eu, nici tu, nimeni din toată omenirea. Toată suferința, mai ales acum, în vremea noastră—se va manifesta clar, și toate stările coboară doar pentru acest scop.
Adică, libertatea alegerii nu constă din aspectul despre care întrebi tu: „Este sau nu este așa?” Nu constă din, cum sau unde ai să mergi. Libertatea alegerii constă doar din, dacă voi tinde eu însumi către Scopul creației, mai repede decât dacă voi fi împins din spate cu forța. Voi aștepta până când vor începe să mă bată ca să devin mai înțelept, sau voi tinde eu însumi (din nou, eu însumi) către același Scop? Oricum, fie voi fi forțat, fie o voi face voluntar—așadar, cu ajutorul grupului, astfel încât să mă pun sub o influență, în care să mă conving singur sau cu ajutorul grupului—să tind repede către ceea ce este necesar, fie voi aștepta să mă bată până când voi deveni mai înțelept și atunci tot va trebui să creez un grup în jurul meu, și așa mai departe, și voi tinde către ceea ce este necesar.
Adică, totul depinde de durata inactivității. Dacă nu vrei, vei sta ceva mai mult—vei primi câteva lovituri în plus. Loviturile pot fi catastrofale, groaznice: distrugeri, decese, epidemii, orice vrei.
Sau, dimpotrivă, cu cât te străduiești să avansezi mai repede și anticipezi aceste lovituri ale naturii, care ne împinge către acest scop prin suferință, cu atât mai confortabil te simți, cu atât mai bine, și treci prin aceleași etape într-o stare de inspirație, de înălțare, de sentiment de împlinire, pentru că îți dorești starea următoare. Când o dorești și o primești—o percepi ca fiind o plăcere. Când nu o dorești, dar ești împins către ea—simți suferință. Adică, acest lucru schimbă radical ceea ce trăim în viață. Doar în aceasta constă libertatea ta—să alegi pe ce cale să alergi: fie să aștepți fiecare lovitură, fie să devii înțelept dinainte. Asta e tot!
Rușinea și restricția (Țimțum)
Când Lumina de Hochma umple dorința de a primi în prima fază, îi dă, de asemenea, natura sa – cea de dăruire. De aceea, la final, după ce a simțit natura Luminii care o umple, prima fază își schimbă dorința, de la aceea de a primi, la aceea de a dărui.
Lumina acționează la fel și faza a patra, odată ce iese din faza a treia după ce s-a umplut cu Lumina de Hochma. Atunci și aceasta începe să dorească să dăruiască, asemenea naturii Luminii din interiorul ei. Drept rezultat, dorința de a primi dispare din faza a patra.
Lumina oferă Kli-ului dorința de a dărui atunci când umple vasul, pentru că vasul simte nu doar plăcerea din Lumină, ci și dorința celui care dăruiește.
Creatorul ar fi putut crea un vas care să nu-L simtă pe El ca dăruitor, ci doar plăcerea de a primi. La fel simt cei cu o dorință de a primi nedezvoltată și copiii din lumea noastră, precum și persoanele insensibile sau instabile mental.
Odată ce creștem de la copii la adulți, ne simțim rușinați să primim. Această senzație este atât de dezvoltată în noi încât am alege orice durere din lume în locul durerii rușinii. Această trăsătură a fost creată de Creator pentru ca noi să putem să o folosim pentru a ne ridica deasupra naturii noastre, care este dorința de a primi.
Pentru a ne simți rușinați să primim, trebuie să simțim că primim. Acest lucru este posibil doar dacă există un dăruitor și simțim existența Lui. Dacă nu simt Gazda, nu mă voi simți rușinat. Dar dacă el este chiar în fața mea, atunci mă voi simți rușinat.
Nu pot primi direct; pentru că trebuie să mă raportez la El, să Îi dau ceva în schimb pentru ceea ce primesc, ceea ce transformă totul într-un schimb, nu doar într-o simplă primire. Atunci și eu devin un dăruitor, pentru că și El primește de la mine.
Senzația Creatorului trezește în Malchut o durere atât de intensă atunci când primește, încât decide să nu mai folosească niciodată dorința de a primi plăcere pentru sine. Această decizie se numește „Restricție”. (Țimțum)
Numele „Prima Restricție” indică faptul că este prima dată când se întâmplă așa ceva.
Avansarea luminii care duce la restricție
Prin faptul că nu primește Lumina, Malchut încetează să mai fie receptorul, dar totuși ea nu oferă nimic Creatorului; ea încă nu-și atinge dorința de a fi precum Lumina, dăruitorul plăcerii. Prin faptul că nu primește plăcere de la Creator, Malchut nu atinge echivalența de formă. Astfel, vedem că Prima Restricție nu este un sfârșit, ci un mijloc de a dobândi abilitatea de a dărui.
Scopul Creatorului, prin Creație, a fost ca Malchut, creatura, să primească plăcere. Acel Gând al Creației este neschimbat. Din acest motiv, Creatorul continuă să exercite presiune asupra lui Malchut pentru a primi. Malchut simte că restricția nu este suficientă pentru a atinge statutul de Dăruitor, dar cum poate creatura, a cărei singură calitate este aceea de primire, să dăruiască ceva Creatorului?
Prin simțirea celor nouă atribute superioare (atributele Creatorului pe care Malchut le simte în interiorul său), care definesc modul în care Creatorul se raportează la Malchut, aceasta începe să înțeleagă cum poate să-I dăruiască la rândul ei Creatorului. Ea hotărăște că, dacă ar primi Lumina și s-ar bucura de ea, din moment ce Creatorului Îi face plăcere bucuria ei, atunci această primire ar echivala cu dăruirea.
Primirea plăcerii de către primitor pentru a-L mulțumi pe dăruitor transformă un act de primire într-unul de dăruire. Dacă Malchut primește întreaga Lumină (plăcere) pe care Creatorul a pregătit-o pentru ea, atunci îi va dărui Creatorului la fel de mult cât îi dăruiește El lui Malchut.
De exemplu: un oaspete și o gazdă. Gazda își tratează oaspetele cu deliciile pe care acesta și le dorește. (Dorința se potrivește perfect cu Lumina atât cantitativ, cât și calitativ, deoarece plăcerea-lumină a creat astfel vasul-dorință). Dar, deși oaspetele este foarte flămând, prezența gazdei îl face să se simtă rușinat, iar acest lucru îl împiedică să mănânce. Rușinea provine din faptul că simte că este primitor, iar gazda, dăruitor. Rușinea este atât de puternică încât nu mai poate mânca.
Dar insistențele continue ale gazdei, care a pregătit totul pentru el, îl conving în cele din urmă că gazda se va bucura dacă el va mânca. Atunci oaspetele se gândește că, dacă acum, după ce a refuzat plăcerea de mai multe ori, va accepta să mănânce, acest lucru va fi considerat o favoare făcută gazdei. Astfel, el va deveni dăruitorul, iar gazda, primitorul.
Foamea și dorința de a primi desfătare și plăcere sunt denumite în Cabala „vas”. Plăcerea care emană de la Creator este numită Lumină Directă, iar puterea de a o respinge este numită „ecran”. Lumina care este respinsă de ecran este apoi denumită Lumină Reflectată. Prin puterea ecranului; adică, forța de a respinge plăcerea pentru sine și de a primi plăcere doar pentru Creator, vasul poate să-și înfrunte propria voință de a primi. S-ar putea înțelege că vasul respinge Lumina, dar ar fi mai corect să spunem că vasul respinge folosirea dorinței cu scopul de a se mulțumi pe sine.
Ecranul care respinge lumina
Vasul nu poate întoarce Lumina către Creator, ci doar să-și schimbe intenția. Intenția de a-L încânta pe Creator, ceea ce numim „Lumina Reflectată”, este doar un sinonim pentru plăcere. Lumina Directă este echivalentă cu plăcerea pe care Creatorul dorește să o ofere creaturii. Lumina Reflectată este plăcerea pe care creatura dorește să o ofere Creatorului.
Odată ce vasul (invitatul) este sigur că nu va primi pentru sine, acesta examinează măsura Luminii pe care o întoarce (câtă plăcere dorește să-i ofere Creatorului). Apoi decide să primească din abundența care se află înaintea sa; adică Lumina Directă, care conține delicatesele și plăcerile pregătite de Gazdă pentru invitat. Totuși, va lua doar atât cât poate consuma el pentru a-L încânta pe Creator; adică să-i ofere plăcere Gazdei.
Cabaliștii sunt persoane care simt Lumina care vine de la Creator și fiecare acțiune pe care o face El, însă atunci când scriu despre spiritualitate, ei transmit sentimentele lor în termeni tehnici. Prin urmare, dacă cititorul are ecranul și forța descrisă în cărți, el sau ea poate traduce cuvintele în senzații, repetând acțiunile descrise în cărțile lor.