Comunitatea de Studiu - Lecția 35. „Creatorul vindecă cu ceea ce lovește"
Comunitatea de Studiu - Lecția 35 Subiect: „Creatorul vindecă cu ceea ce lovește” Fragmente selectate din surse 1. RABAȘ, Articolul nr. 17 (1990), „Ce înseamnă în muncă ajutorul pe care-l primește cel care vine să se purifice" „Într-adevăr, omul este …
Comunitatea de Studiu - Lecția 35
Subiect: „Creatorul vindecă cu ceea ce lovește”
Fragmente selectate din surse
1. RABAȘ, Articolul nr. 17 (1990), „Ce înseamnă în muncă ajutorul pe care-l primește cel care vine să se purifice"
„Într-adevăr, omul este deficitar în calitate, pentru a ști că principala lipsă din interiorul său este că nu simte nicio importanță în existența îndrumării superioare. Cu alte cuvinte, îi lipsește credința că, Creatorul conduce lumea ca Bunul care face binele. Dacă ar putea simți cu adevărat acest lucru, s-ar bucura că primește de la Creator încântare și plăcere și nu ar vrea să se despartă de Creator nici măcar o clipă, pentru că ar ști ce pierde îndreptându-și gândul către alte lucruri."
2. RABAȘ, Note diverse. Articolul nr. 338, „Un leac înainte de lovitură"
„Creatorul trimite un leac înainte de lovitură. Ar trebui să ne întrebăm: Dacă nu există nicio lovitură, cum putem vorbi despre un leac?
Ar trebui să înțelegem ce ne spun înțelepții noștri că Tora este numită Tuşia deoarece Mateşet [epuizează] puterea unei persoane (Sanhedrin 26b). Înțelepții noștri au spus: „Dacă îl doare capul pe om, să se angajeze în Tora” (Iruvin 54a). Baal HaSulam a interpretat că mai întâi avem nevoie de Tora, pentru a vedea că puterea omului nu este așa cum ar trebui să fie, ceea ce înseamnă că „durerile de cap” implică faptul că are gânduri străine. „Îl doare stomacul”, adică tot ce își dorește este să primească în propriul stomac."
3. RABAȘ, Note diverse. Articolul nr. 338, „Un leac înainte de lovitură"
„În medicină, dacă omul primește un medicament, dar nu este bolnav, medicamentul îi face rău. Prin urmare, mai întâi trebuie să învețe Tora, deoarece prin Tora va vedea că este bolnav, apoi va primi Tora și va fi vindecat de bolile sale.
Rezultă că înțelegem Tora în două moduri: 1) când omul este bolnav, motiv pentru care Tora este numită Tuşia, căci Mateşet [epuizează] puterea omului, iar toată puterea și vitalitatea lui provin doar din calitatea unui animal. Pentru a corecta acest lucru, există Tora în modul numărul 2) când îl vindecă de toate bolile.
Prin aceasta ar trebui să interpretăm că Creatorul trimite leacul înainte de lovitură, adică Tora, care este numită „vindecare”, precede lovitura, căci Tora îi aduce omului recunoașterea răului.
Ulterior, când omul suferă lovitura, adică măsura răului din el, „își face bandaj din însăși lovitură”, adică din Tora, ceea ce îl face să vadă că este lovit în calitățile sale. Apoi, Tora îl vindecă.
Prin urmare, rezultă că, dacă nu recunoaștere răul, cum poate fi răsplătit cu binele?”
4. RABAȘ, Note diverse. Articolul nr. 133, „Toate sunt corectări"
„Toate bolile pe care le-am pus asupra Egiptului, nu le voi pune asupra ta, căci Eu, Domnul, sunt tămăduitorul tău” (Exod 15:26).
Înțelepții noștri întreabă: „Dacă Eu nu pun boala, de ce este nevoie de un vindecător?” (Sanhedrin 101a).
Ar trebui să interpretăm că, din moment ce eu sunt vindecătorul, de ce ar trebui să pun peste tine o boală dacă trebuie să vindec boala? Ce câștig prin plasarea acelei boli? Ea ar trebui să fie ca o pedeapsă, dar dacă trebuie să vindec boala, ce fel de pedeapsă este aceasta? Este ca și cum aș munci degeaba.
Din acest motiv, nu voi pune boala asupra ta, iar tu te înșeli considerând că aceasta este o boală. Din contră, toate stările pe care le simți, dacă Mi le atribui Mie, sunt toate corectări prin care te vei apropia de Mine în Dvekut (adeziune).”
5. RABAȘ. Note diverse, Nr. 289 „Creatorul este meticulos cu cei drepți”
„Prin lovitura pe care o primește de la Creator, când El îi ia plăcerea muncii, prin aceasta însuși Creatorul îl vindecă pentru că atunci omul nu are altă cale de a sluji Creatorul decât cu credință mai presus de rațiune. Rezultă că omul este vindecat chiar prin lovitura pe care a primit-o de la Creator, căci altfel, va rămâne în separare.
Prin aceasta înțelegem ce au spus înțelepții noștri, că prin loviturile Creatorului, El vindecă (Mechilta BeȘalah). Cu alte cuvinte, aceasta este vindecarea – că El îi dă loc să lucreze cu credință fără niciun sprijin."
6. RABAȘ, Articolul nr. 30 (1991), „Ce înseamnă în muncă ‘Cel care a fost pe un drum îndepărtat este amânat până la al doilea Pesah’"
„Există o corectare de sus ca el să nu poată vedea răul, deoarece există o regulă că nu i se arată mai mult decât poate corecta în sine. Este ca în corporalitate, când nu i se spune adevărata boală, dacă boala este incurabilă.
Din acest motiv, tocmai celui care vine să pângărească, care vrea să vadă adevărul, i se deschide. Dacă vrea să înainteze și se roagă să i se arate adevărata măsură a răului care se găsește în dorința de a primi pentru sine, este asistat de sus, adică este pângărit de sus. Adică, îi este arătat de sus răul din Tuma’a. În acel moment, el începe să se roage din adâncul inimii ca Creatorul să-i dea dorința de a dărui în loc de dorința de a primi pe care o are prin fire și să i se dea o a doua natură, care este un dar de sus."
7. RABAȘ, Note diverse. Articolul nr. 337, „Fericit este omul"
„Fericit este omul pe care Domnul îl chinuie”. Ar trebui să ne întrebăm, dar scopul creației nu este de a face bine creațiilor Sale? Astfel, acesta este opusul scopului.
Putem interpreta că se știe că fiecare ramură vrea să semene cu rădăcina ei, așa cum este scris în „Introducere la Cartea Zohar”, că întreaga lume iubește odihna. Cu toate acestea, este ca omul care ține un băț în mână și-i bate pe toți pentru a-i face să muncească. Prin urmare, fiecare trebuie să renunțe la odihnă pentru a se salva de suferințele din bătaia cu bățul.
Băţul reprezintă suferinţele pe care omul le simte când îi lipseşte ceva. Prin urmare, atunci când omul are o lipsă de a nu avea nimic de mâncare, el trebuie să muncească pentru a-şi potoli suferința din foame. Cu cât lipsa este mai mare, cu atât mai mult trebuie să depună eforturi până când este obligat să obțină obiectul dorinței sale.
Prin urmare, dacă Creatorul îi dă suferinţă atunci când omul nu are spiritualitate, suferința obligă omul să facă eforturi mari până când trebuie să obțină spiritualitatea care simte că îi lipsește."
8. RABAȘ. Note diverse, Nr. 307. „Nu există niciun fir de iarbă jos”
„Nu există fir de iarbă jos, care să nu aibă un înger care îl lovește și-i spune: „Crește!”
Ar trebui să ne întrebăm de ce trebuie să-l lovească sau de ce nu vrea să crească. Până la urmă, vedem că în natură, orice lucru vrea să crească și să nu rămână mic.
Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să interpretăm aceasta în munca spirituală. Prin natura sa, atâta timp cât omul este imersat în pământ, renunță la orice fel de Gadlut [măreție/maturitate] și dorește să rămână în materialitate. Totuși, există o forță de sus numită „înger”, iar un înger este o forță care dăruiește și-l lovește și-i spune: „Crește!” Cu alte cuvinte, îl lovește cu puterea dăruirii sale și-i spune: „Crește! Ieși din materialitatea ta,” chiar dacă el se naște cu o dorință de a primi numită „materialitate.”
9. RABAȘ, Note diverse. Articolul nr. 409, „Despre suferință – 2”
„Prin suferință, în el se formează o dorință reală de a primi „lumina feței Regelui este viață”, iar aceasta se numește „durerile iubirii”, unde nu există anularea Torei. Acest lucru este astfel deoarece, cu cât pătrunde mai mult în Tora, cu atât crește suferința.
Reiese că nu există o anulare a Torei în acestea, deoarece în cel care studiază Tora se naște suferința. Reiese că dacă nu are Tora, atunci nu are nici suferință. După cum s-a spus mai sus, aceasta se numește „durerile iubirii”, deoarece nu există anulare a Torei în ele.
Aceasta se numește „Pe cel pe care Domnul îl iubește, îl mustră.” Este așa pentru ca omul să aibă aceste suferințe din faptul că nu Îl găsește pe Creator în Tora și nu oricine este răsplătit cu suferință din acest motiv. De aceea s-a spus: „Fericit este omul pe care Domnul îl pedepsește.”
Atunci omul trebuie să dobândească suferința pentru a avea o dorință și o tânjire reală, deoarece tocmai în dorința reală apare calitatea suferinței, căci omul nu are alt Kli în care să primească plăcerea, decât această dorință.”
10. RABAȘ, Articolul nr. 60, „O cerere de ajutor"
„Când omul are o suferință corporală, ar trebui să-i pară rău că l-a pedepsit Creatorul, că este chinuit. Dacă nu-i pare rău, aceasta nu este o pedeapsă, deoarece pedeapsa este ceea ce-l rănește pe om și el nu poate tolera situația în care se află, fie că este vorba despre o suferință legată de veniturile sale sau de o suferință din cauza unei boli.
Dacă spune că nu simte întristarea, atunci nu a primit pedeapsa pe care i-a dat-o Creatorul. Trebuie să știm că pedeapsa este o corectare pentru sufletul său. Astfel, dacă nu-i pare rău, a pierdut corectarea.
Ar trebui să se roage Creatorului să-l absolve de suferința și tristețea pe care le simte, deoarece o rugăciune care provine din suferință este o corectare mai mare decât corectarea prin pedeapsă.
După cum am auzit de la Baal HaSulam, Creatorul pedepsește omul nu ca să se răzbune, pedepsindu-l pentru că nu Îl ascultă, așa cum procedează oamenii, ci mai degrabă, pedeapsa este o corectare."
11. RABAȘ, Articolul nr. 60, „O cerere de ajutor"
„Când omul se roagă Creatorului să-și retragă pedeapsa, este ca și cum i-ar cere Creatorului să ia înapoi corectarea. El a întrebat: Cum poate omul să-i ceară Creatorului să ia înapoi corectarea, dacă aceasta este în favoarea omului? Și a explicat că, prin rugăciune, atunci când omul Îi cere Creatorului să-l ajute, el dobândește o conexiune cu Creatorul, iar aceasta este o corectare mai mare decât aceea pe care o primește omul prin pedeapsă."
12. Baal HaSulam, Fructul înțeleptului, Al HaTorah, „Trei parteneri”
„Este imposibil să atribuim răul Creatorului, care este binele absolut. Prin urmare, atâta timp cât omul simte stări rele, trebuie să spună că ele vin din altă parte. Dar, de fapt, atunci când el este răsplătit să vadă doar binele și că nu există rău în lume, iar totul se transformă în bine, atunci i se arată adevărul, că Creatorul face totul, deoarece El este atotputernic, căci numai El face, a făcut și va face toate faptele.”
13. Baal HaSulam, „Introducere la studiul celor zece Sefirot", Pct 108
„O poveste binecunoscută despre un evreu care a administrat o casă pentru un anumit proprietar. Proprietarul îl iubea foarte mult. Odată, proprietarul a plecat, și și-a lăsat afacerea pe mâinile înlocuitorului său, care era un antisemit.
Ce a făcut acesta? L-a luat pe evreu și l-a biciuit de cinci ori în fața tuturor, ca să-l umilească bine.
La revenirea proprietarului, evreul s-a dus la el și i-a spus tot ce i s-a întâmplat. Proprietarul s-a mâniat, a chemat înlocuitorul și i-a poruncit să-i dea imediat evreului o mie de monede pentru fiecare lovitură dată.
Evreul a luat banii și a plecat acasă. Soția l-a găsit plângând. Ea l-a întrebat neliniștită: „Ce s-a întâmplat cu proprietarul?”. El i-a povestit. Ea a întrebat: „Atunci de ce plângi?”. El a răspuns: „Plâng pentru că m-a lovit doar de cinci ori. Îmi doresc ca el să mă fi lovit de cel puțin zece ori, căci acum aș fi avut zece mii de monede”.