„Hevruta” - după Lecția 7. Libertatea de alegere

Astăzi vom urma sfatul pe care l-am primit duminică, și anume să încercăm să citim împreună articolul și să mergem alături de Baal HaSulam pentru a explora împreună cu el conceptul de libertate.

Dacă libertatea există, o avem? Trebuie să o dobândim? Libertate față de ce anume?

Cu aceste întrebări în minte, să începem să citim.

Libertatea

„Harut (gravat) pe table; a nu se pronunța Harut (gravat), ci mai degrabă Herut (libertate), pentru a arăta că ei au fost eliberați de îngerul morții.” – Midraș Șemot Raba, 41

Aceste cuvinte trebuie clarificate și anume, ce legătură există între primirea Torei și eliberarea lor de moarte? Mai mult, odată ce, prin primirea Torei, au obținut un corp etern care nu poate să moară, cum de l-au pierdut din nou? Poate eternul să devină absent?

Liberul arbitru

Pentru a înțelege conceptul sublim de „libertate față de îngerul morții”, trebuie să înțelegem mai întâi conceptul de libertate, așa cum este el înțeles în mod normal de întreaga omenire.

Percepția generală este că libertatea e considerată o lege naturală, care se aplică la tot ce ține de viață. Astfel, vedem că animalele care cad în captivitate mor atunci când le privăm de libertate. Aceasta este o dovadă adevărată că Providența nu acceptă înrobirea niciunei creaturi. Pe bună dreptate, omenirea s-a luptat în ultimele sute de ani să obțină o anumită măsură a libertății individului.

Însă, conceptul exprimat prin cuvântul „libertate”, rămâne neclar, iar dacă aprofundăm semnificația acestui cuvânt, nu ne rămâne aproape nimic din el. Căci înainte de a căuta libertatea individului, trebuie să presupunem că orice individ, în sine, posedă calitatea numită „libertate” – cu alte cuvinte, că poate acționa după alegerea sa liberă.

Plăcere și durere

Însă, atunci când analizăm acțiunile unui individ, descoperim că acestea îi sunt impuse. El este obligat să le facă și nu are libertate de alegere. Într-un fel, este ca o tocăniță care fierbe pe aragaz – nu are de ales și trebuie să fiarbă pentru că Providența a înhămat viața cu două lanțuri: plăcere și durere.

Creaturile vii nu au libertate de alegere – să aleagă durerea sau să respingă plăcerea. Iar avantajul omului față de animale este acela că el poate să țintească spre un obiectiv îndepărtat, adică să fie de acord astăzi cu o anumită măsură de durere, fiindcă alege un beneficiu sau o plăcere viitoare, care vor fi obținute după un anumit timp.

Dar de fapt aici nu e nimic mai mult decât un calcul comercial, în care beneficiul sau plăcerea viitoare par a fi de preferat și mai avantajoase decât agonia pe care individul o suferă din cauza durerii pe care a fost de acord să și-o asume în prezent. Aici e doar un calcul de scădere – scăderea durerii și a suferinței din plăcerea anticipată, drept rezultat el rămâne cu un anumit surplus.

Astfel, este extinsă doar plăcerea. Uneori se întâmplă că suntem chinuiți pentru că plăcerea pe care am obținut-o nu este egală cu surplusul la care am sperat, în comparație cu agonia pe care am suferit-o. Ca urmare, suntem în deficit, la fel ca negustorii.

Când tragem linia, nu există nicio diferență între om și animal. Și dacă așa stau lucrurile, atunci nu există nici un fel de libertate de alegere, ci doar o forță de atracție care-i atrage pe toți către plăcerile trecătoare și-i face să respingă situațiile dureroase. Iar Providența îi conduce către locurile pe care ea le alege, prin intermediul acestor două forțe, fără a le cere părerea.

Mai mult, chiar și determinarea tipului de plăcere și de beneficiu sunt totalmente în afara alegerii libere, urmând voința altora, după cum vor ei și nu după cum vrea individul. De exemplu: eu stau, eu mă îmbrac, eu vorbesc și eu mănânc. Fac toate acestea nu pentru că vreau să stau în acel fel, să vorbesc în acel fel, să mă îmbrac în acel fel, sau să mănânc în acel fel, ci pentru că alții vor că eu să stau, să mă îmbrac, să vorbesc și să mănânc în acel fel. Totul urmează dorința și capriciul societății și nu propria mea voință.

Mai mult, în cele mai multe cazuri, fac toate acestea împotriva voinței mele. Pentru că mi-ar fi mult mai comod să mă comport simplu, fără nicio constrângere. Dar sunt înlănțuit cu verigi de fier, în toate mișcările mele – sunt înlănțuit de capriciile și de manierele altora, ale acelora care formează societatea.

Așa că, spuneți-mi, unde e liberul meu arbitru, voința mea liberă?

Atelier

Să luăm o pauză de la lectură pentru a explora întrebarea lui Baal Sulam? Unde este libertatea mea de alegere, liberul arbitru?

Legea cauzalității

Merită să ne ocupăm puțin cu înțelegerea unui lucru foarte important – cum putem exista în lume ca ființe care au un „sine”, unde fiecare se consideră a fi o entitate unică, ce acționează de sine stătător, independent de forțele exterioare, străine și necunoscute. Și cum anume ni se revelează ființa aceasta – sinele?

E adevărat că există o conexiune generală între toate elementele realității din fața noastră, care se dezvoltă și avansează prin legea cauzalității, prin cauză și efect. Așa cum este cu întregul, la fel este și cu fiecare obiect în parte – adică, fiecare creatură din lume aparținând celor patru tipuri (mineral, vegetal, animal și vorbitor) ascultă de legea cauzalității prin intermediul cauzei și efectului.

Mai mult, fiecare formă particulară a unui anumit comportament pe care îl urmează creatura atât timp cât se află în această lume, este indusă de cauze străvechi, care o obligă să accepte acea schimbare din acel comportament și nu o alta. Iar acest lucru este evident pentru oricine analizează natura din punct de vedere științific, fără niciun pic de părtinire. Cu adevărat, trebuie să analizăm această chestiune, pentru a ne permite să o examinăm din toate punctele de vedere.

Veți observa că „Legea cauzalității” – așa cum o numește Baal HaSulam – ne amintește foarte mult de definiția Cabalei (Această înțelepciune nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o succesiune de rădăcini care atârnă prin cauză și consecință, urmând legi fixe, determinate, care se împletesc într-un singur scop sublim, descris ca „revelarea Divinității Sale creaturilor Sale din această lume”).

Așadar, urmăm o abordare similară pentru a înțelege care sunt factorii incluși în această lege a cauzalității.

Practic, care sunt factorii care ne influențează.

Avem 4 factori (vom afla mai târziu de ce avem doar 4 – există un motiv real pentru asta – dar, deocamdată, să încercăm doar să-i înțelegem).

Patru factori

Rețineți că orice apare în ființele acestei lumi trebuie perceput nu ca existență care apare din absență, ci ca existență din existență, printr-o entitate efectivă care și-a lepădat forma anterioară și s-a îmbrăcat în cea actuală.

Ca urmare, trebuie să înțelegem că în tot ce apare în lume există patru factori și că din toți patru, laolaltă, apare acel obiect. Iată numele acestor factori:

a. Sursa.

b. Comportamentul neschimbător, de cauză și efect, legat de atributul propriu sursei.

c. Comportamentele sale interne de cauză și efect, care se schimbă prin contactul cu forțele străine.

d. Comportamentele de cauză și efect ale lucrurilor străine, care îl influențează din exterior.

Factorul nr. 1 — „Sursa”

Esența care stă la baza întregului proces de dezvoltare umană.
O unitate de informație care conține toate etapele dezvoltării viitoare a unei persoane.
Fundamentul nostru uman este moștenirea genetică pe care o primim de la părinții noștri, de la părinții lor și de la toate generațiile anterioare.

Factorul nr. 2 – Atributele sursei — Absolut neschimbătoare

Fiecare sursă este, de fapt, o colecție de anumite calități menite să evolueze de la potențial la real.
Anumite calități nu pot fi schimbate; planul lor de dezvoltare este predeterminat.

Factorul nr. 3 - „Conduita sa internă, de cauză și efect, care se modifică prin contactul cu forțe străine”

Fiecare sursă ,mai conține și calități a căror dezvoltare nu este predeterminată și care se pot schimba în timp, în funcție de influența mediului.

Factorul nr. 4 - Factori externi

Un alt factor care modelează etapele de dezvoltare ale fiecărei persoane este influența forțelor externe asupra sursei.

De exemplu, starea economiei globale sau diverse tendințe și comportamente sociale pot influența modul în care se dezvoltă tendințele moștenite de la strămoșii noștri.

Doar în ceea ce privește alegerea mediului înconjurător se măsoară domnia omului asupra lui însuși, iar pentru aceasta el ar trebui să primească răsplată sau pedeapsă.

- Baal HaSulam, „Libertatea”

...Putem să adăugăm întotdeauna la chestiunea alegerii mediului nostru – prietenii, cărțile, învățătorii și așa mai departe. Este ca în cazul aceluia care a moștenit de la tatăl său câteva spice de grâu. Din această cantitate mică, el poate să crească zeci de spice, alegând mediul pentru „sursa” sa și anume pământul fertil, cu toate mineralele și materiile prime necesare, care hrănesc grâul din abundență.

- Baal HaSulam, „Libertatea”

În concluzie, chiar dacă suntem influențați de multe lucruri, vedem că putem alege ce influență vom accepta să acționeze asupra noastră. Avem control asupra unui singur factor, dar acesta le influențează toate celelalte și asta ne poate elibera de sub conducerea naturii noastre.