Lecția 13. De la spargere la corectare

3

4

„Trebuie să ştim că toate sufletele se extind din sufletul lui Adam haRişon (Primul om). După ce acesta a păcătuit cu păcatul Pomului Cunoaşterii, sufletul lui s-a divizat în 600.000 de suflete. Ceea ce înseamnă că lumina unică pe care a avut-o Adam haRişon în Grădina Raiului și pe care Zohar-ul o numeşte „Zihara Ilaa” (strălucirea superioară), s-a dispersat în numeroase părţi.”

– RABAS, articolul 10, 1984 „Ce grad trebuie să obţină omul ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze?”

“…Înțelegem că sufletul etern al vieții pe care Creatorul l-a suflat în nările lui Adam HaRișon, doar pentru nevoile lui, a plecat din cauza păcatului din Pomul Cunoașterii. Acesta a dobândit o nouă formă, numită „Sudoarea Vieții", ceea ce înseamnă că generalul a fost împărțit într-o infinitate de părți, picături minuscule, împărțite între Adam HaRișon și toată progenitura sa până la sfârșitul timpului. 

Rezultă că nu există niciun fel de schimbări în acțiunile Creatorului, dar există mai degrabă o formă suplimentară. Această lumină comună a vieții, care a fost împachetată în nasul lui Adam HaRișon, s-a extins într-un lanț lung, care se înfășoară pe roata transformării formei în multe trupuri, până la finalul corectării necesare.”

– Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot", p. 22

8

„De exemplu, un rege voia să trimită o mare cantitate de monede de aur fiului său aflat peste mări și țări, dar toți compatrioții săi erau hoți și escroci, iar el nu avea niciun mesager loial. Ce a făcut? A împărțit toate monedele în bănuți și le-a trimis prin intermediul mai multor mesageri, astfel încât bucuria furtului să nu fie mai importantă decât gloria regalității.”

– RABAȘ, Articolul nr. 10 (1984) „Ce grad trebuie să atingă omul pentru a nu se mai reîncarna”

9

„…Există într-adevăr un singur suflet în lume... Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet, în fiecare dintre ei, ca şi în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat – lucru care este mai degrabă specific aspectelor corporale.
Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul ar fi divizat de către forţa trupului fiecărei persoane.”

– Baal HaSulam, „600,000 de suflete”

„…întregul se găsește în fiecare element, deoarece, în cele din urmă, toate sufletele se vor uni într-un singur discernământ, întorcându-se la rădăcina lor spirituală.”– Baal HaSulam, „600.000 de suflete”

„Multe acțiuni apar din fiecare ființă creată și, în cele din urmă, ele se vor uni până când vor deveni literalmente o singură acțiune. Această unificare apare în fiecare creatură și în acțiunile sale.
...Prin urmare, după ce toate acțiunile creaturilor se unesc într-o acțiune, [...], după aceea, toate sufletele din lume trebuie să se unească și să fuzioneze într-un singur suflet, cu adevărat unul, care apare din toate sufletele, ele devin cu adevărat unul, ca la începutul creației, când a fost creat un singur om [Adam].”

– Baal HaSulam, „Acțiunile și tacticile omului”

„Toate lumile, superioare și inferioare și totul din cadrul acestora, au fost create doar pentru om. [...] La început, au fost restricționate și au atârnat în jos, grad cu grad și lume după lume, până în lumea noastră materială, pentru a aduce sufletul într-un corp al acestei lumi, care este în întregime dorință de primire și nu de dăruire [...]. În această stare, omul este considerat ca fiind complet opus față de El, și nu există nici o depărtare mai mare decât aceasta… 

După aceea, prin sufletul care se îmbracă în el, se angajează  în Tora și Mițvot. Treptat și încet, de jos în sus, el obține aceeași formă de dăruire cu cea a Creatorului, prin toate discernămintele care coboară de sus în jos, care sunt însă grade și măsuri sub forma de dorință de a dărui. [...] În cele din urmă, omul este recompensat să fie în întregime dorință de a dărui, să nu primească nimic pentru sine. Atunci, el este cu adevărat în Dvekut cu El, pentru că acesta este singurul motiv pentru care a fost creat omul.”

– Baal HaSulam. „Introducere la Prefață la Înțelepciunea Cabalei”, Pct 9 

„Omul care vrea să simtă un gust bun în viață ar trebui să fie atent la punctul său din inimă. Fiecare om are un punct în inimă, cu excepția faptului că nu strălucește. Mai degrabă, este ca un punct negru. Punctul din inimă este un discernământ al Nefeș (sufletului) de Kdușa (sfințeniei), a cărei natură este un vas de dăruire. 
Cu toate acestea, ea se află într-o stare de Șchina (Divinitate) în praf, ceea ce înseamnă că omul o consideră nulă, pentru el ea este la fel de importantă ca praful.” 

– RABAȘ, Articolul No. 34, TANTA [Taamim, Nekudot, Tagin, Otiot]