„Hevruta” – după Lecția 13. De la spargere la corectare

„…Există într-adevăr un singur suflet în lume... Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet, în fiecare dintre ei, ca şi în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat – lucru care este mai degrabă specific aspectelor corporale. Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul ar fi divizat de către forţa trupului fiecărei persoane.”

– Baal HaSulam, „600000 de suflete”

„Trebuie să ştim că toate sufletele se extind din sufletul lui Adam haRişon (Primul om). După ce acesta a păcătuit cu păcatul Pomului Cunoaşterii, sufletul lui s-a divizat în 600.000 de suflete. Ceea ce înseamnă că lumina unică pe care a avut-o Adam haRişon în Grădina Raiului și pe care Zohar-ul o numeşte „Zihara Ilaa” (strălucirea superioară), s-a dispersat în numeroase părţi.”

– RABAȘ, articolul 10, 1984 „Ce grad trebuie să obţină omul ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze?”

„…întregul se găsește în fiecare element, deoarece, în cele din urmă, toate sufletele se vor uni într-un singur discernământ, întorcându-se la rădăcina lor spirituală.”

– Baal HaSulam, „600000 de suflete”

Explicație de la Rav Michael Laitman (sau clipul 1)

Creatorul, care l-a creat pe Adam HaRișon, a trebuit să-i dea lui Adam HaRișon oportunitatea de a-și recunoaște propria natură. Deci ce a făcut El? Acea dorință pe care a creat-o, sub forma Ein Sof (Infinit), care este o singură dorință cu o singură umplere de Lumină, în această formă există ele, a fost divizată pentru a-i oferi acelei dorințe posibilitatea de a dărui și de a ajunge la echivalența de formă. A divizat acea dorință unică în multe, foarte multe părți. Cu alte cuvinte, avem aceeași dorință, doar că acum este împărțită în multe părți—să spunem șapte miliarde; nu contează câte sunt. Pot fi mai multe, pe măsură ce se adună împreună, sau mai puține, pe măsură ce se divid; nu contează. Aceste părți se numesc suflete. Fiecare dintre aceste părți este identificată cu o persoană din această lume. Aceste suflete sunt dorință egoistă, pentru ele însele—părți sparte. Ele au fost cândva o singură dorință cu o singură Lumină, iar apoi au devenit mii de părți separate, fiecare cu o mică scânteie de Lumină înăuntrul său. Aceasta este coborârea, prin 125 de grade. Acum ni se dă oportunitatea să urcăm înapoi către aceeași stare de dinainte, unde din nou există Lumea Infinitului, o singură dorință și o singură Lumină, și să ajungem la aceasta prin puterea noastră proprie, prin noi înșine. Este ca și cum primim de la Creator materie primă, țărâna pământului, și din ea construim Creatorul înăuntrul nostru. De aceea, suntem numiți „Adam”, adică asemănător cu Creatorul. Facem acest lucru conectându-ne unii cu alții. Prin conexiunea noastră, obținem totul și avem tot ce ne trebuie pentru a face acest lucru: lipsa, Lumina care reformează—Lumina Înconjurătoare. Prin conectarea tuturor părților, a tuturor sufletelor, prin cele 125 de grade, ne întoarcem la perfecțiune, la perfecțiunea noastră.

Care este gradul lui Adam HaRișon?

„Toate lumile, superioare și inferioare și totul din cadrul acestora, au fost create doar pentru om. [...] La început, au fost restricționate și au atârnat în jos, grad cu grad și lume după lume, până în lumea noastră materială, pentru a aduce sufletul într-un corp al acestei lumi, care este în întregime dorință de primire și nu de dăruire [...]. În această stare, omul este considerat ca fiind complet opus față de El, și nu există nici o depărtare mai mare decât aceasta…  

După aceea, prin sufletul care se îmbracă în el, se angajează  în Tora și Mițvot. Treptat și încet, de jos în sus, el obține aceeași formă de dăruire cu cea a Creatorului, prin toate discernămintele care coboară de sus în jos, care sunt însă grade și măsuri sub forma de dorință de a dărui. [...] În cele din urmă, omul este recompensat să fie în întregime dorință de a dărui, să nu primească nimic pentru sine. Atunci, el este cu adevărat în Dvekut cu El, pentru că acesta este singurul motiv pentru care a fost creat omul.”

– Baal HaSulam. „Introducere la Prefața la Înțelepciunea Cabalei”, Pct 9

Explicație de la Rav Michael Laitman (sau clipul 2)

Există o diferență între creatură (în cele 4 faze) și Adam HaRișon; sunt două lucruri complet diferite. Aici, vorbim despre creatură în termeni de dorință - dorința care reacționează la Lumină, o dorință brută. Sau s-ar putea spune așa: aici vorbim despre o dorință care începe să se dezvolte, ca existență din absență, dintr-un singur punct. Dintr-un punct, dorința se dezvoltă sub influența Luminii asupra ei, și continuă să se dezvolte, să se dezvolte, să se dezvolte, până când ajunge la forma de mineral, apoi urmează forma de vegetal, apoi de animal, iar Adam HaRișon este deja gradul de „vorbitor”. Primul „vorbitor” este Adam HaRișon. În mod similar, când vorbim despre mineral, vegetal și animal, nu vorbim despre această lume corporală; vorbim despre forma dorinței.

Rolul nostru ca parte a sistemului lui Adam HaRișon

„Omul care vrea să simtă un gust bun în viață ar trebui să fie atent la punctul său din inimă. Fiecare om are un punct în inimă, cu excepția faptului că nu strălucește. Mai degrabă, este ca un punct negru. Punctul din inimă este un discernământ al Nefeș (sufletului) de Kdușa (sfințeniei), a cărei natură este un vas de dăruire. Cu toate acestea, ea se află într-o stare de Șchina (Divinitate) în praf, ceea ce înseamnă că omul o consideră nulă, pentru el ea este la fel de importantă ca praful.” 

– RABAȘ, Articolul nr. 34, TANTA [Taamim, Nekudot, Tagin, Otiot]

Explicație de la Rav Michael Laitman (sau clipul 3)

Să zicem că avem o mașinărie, iar în această mașinărie există mii de roți dințate. Aceasta este, în esență, ca trupul nostru—nu prea contează, nu-i așa? Din acest lucru putem extrage mai multe principii. În primul rând, fiecare dintre noi este doar o mică parte, nu întreaga mașinărie. Și, la fel ca în corpul nostru, toate sistemele sunt interdependente. Dacă ceva nu merge bine într-un singur sistem, toate celelalte părți ale corpului simt acest lucru; toate sistemele deja resimt acest lucru, de asemenea. Nu poate exista o singură mișcare fără ca toate părțile să se miște. De fapt, cu cât descoperim mai mult natura, cu atât vedem că așa este. De aici, lucrurile urmează fie o direcție pozitivă, fie negativă.

Adică, dacă cineva acționează conform alegerii sale libere—adică, dacă este cineva aici care este doar o persoană obișnuită de pe stradă—atunci el este ca o rotiță: oriunde îl întorci, acolo se învârte. Nu poți spune despre el că face ceva bine sau rău, sau că face ceva de unul singur. Dar dacă există cineva aici care a primit un punct în inimă, și deja are—după cum am desenat—pe de o parte ego-ul și pe de altă parte punctul din inimă, atunci este foarte important încotro se învârte acum, care este alegerea lui. Care este alegerea lui? Fie că vrea… pentru că alegerea îl obligă să participe la ceva. I s-a dat o anumită libertate. Unde vrei să întorci roata—cu ea, împreună, sau împotriva ei? Ca și cum ai spune, dacă nu fac nimic—nu poți să nu faci nimic. Ți s-a dat o alegere. În măsura în care ți s-a dat o alegere, deja ești obligat să participi cu acea alegere, fie împreună cu mașinăria. ...

Adică, trebuie să înțelegi cum funcționează mașinăria. Trebuie deja să te conectezi la ea. Trebuie să participi împreună cu ea. Trebuie să ridici o deficiență: „Vreau să particip împreună cu mașina. Vreau să fiu împreună cu ea. Vreau să lucrez pentru binele tuturor. Ajută-mă, dă-mi abilitatea—în minte, în inimă, în putere.” Adică, alegerea te obligă. Deja încep să ceară de la tine. Este ca un copil mic care face orice vrea—nimeni nu-l întreabă, totul i se iartă. Și dintr-o dată devii adult—vai de mine! Acum sunt adult, acum sunt responsabil; toți încep să aibă pretenții de la mine, să mă preseze; trebuie să am grijă de toate.

Și cu cât creștem mai mult, apoi trebuie să începem să ne rotim. Cel fără un punct în inimă se rotește liber, da? Se rotește. Natura îl rotește, Creatorul. Eu trebuie, încetul cu încetul, prin alegerea mea, să-mi asum asupra mea să învârt această mașină eu însumi. Trebuie să iau—să spunem că acesta sunt „eu”—tot restul mașinii în afară de mine, tot restul mașinii în afară de mine. Asta se numește „străini.” Asta e. Trebuie să-i primesc ca pe „aproapele meu,” ca pe părți din mine. Iar eu, ca și Creatorul față de ei, trebuie să încep să-i rotesc. Desigur, primesc putere de sus, de la Creator. Dar eu sunt, ca să zic așa, reprezentantul Lui față de ceilalți. Acest lucru este o obligație foarte mare.

Și de fiecare dată, pe măsură ce avansăm, pe măsură ce creștem din această lume până în Lumea Infinitului—da—atunci din zero alegere mă ridic constant până primesc de la Creator control complet asupra întregii mașini. Asta se numește a deveni Malchut de Ein Sof. Asta se numește a fi complet similar cu El. Imaginează-ți că trebuie să atingi toată realitatea—cum se rotește, de ce, și de ce fiecare este așa cum este. De aceea spunem că omul trebuie să cunoască toate sufletele, toate detaliile—ce li s-a întâmplat în trecut, prezent și viitor, totul, peste toate vremurile. Trebuie să știe cum se raportează Creatorul la ele și cum se raportează ele, totul. Trebuie să atingi totul. Nu este un lucru simplu.

De aceea alegerea ni se arată în acest fel. Alegerea înseamnă că trebuie să începi să lucrezi în locul Creatorului. Asta e—în locul Lui. Vei primi forțe. Dincolo de asta, totul este în sarcina ta: să gestionezi totul singur.

Atelier

Care înțelegeți voi că este rolul nostru ca parte a sufletului lui Adam HaRișon? La ce se referă corectarea?

Întrebări și răspunsuri