Lecția 10

Subiect: Jocul pe calea spirituală

Fragmente selectate din surse

1. Din: Baal HaSulam, Șamati, Articolul 16, „Ce este Ziua Domnului și Noaptea Domnului, în muncă"

„Pentru ca omul să aibă puterea dăruirii, avem nevoie de o a doua natură, astfel încât omul să aibă puterea de a atinge echivalența de formă.
Cu alte cuvinte, Creatorul este dăruitorul și nu primește nimic, căci Lui nu-I lipsește nimic, ceea ce înseamnă că dăruirea Lui nu are ca motiv lipsa, în sensul că, dacă nu ar avea cui să dăruiască, ar simţi asta ca pe o lipsă.
Mai degrabă, trebuie să percepem acest lucru ca pe un joc. Adică, nu este vorba de faptul că atunci când El vrea să dăruiască, este ceva de care are nevoie. În schimb, totul este ca un joc."

2. Din: Baal HaSulam, Șamati, Articolul 16, „Ce este Ziua Domnului și Noaptea Domnului, în muncă"

„Este așa cum au spus înțelepții noștri despre regină: Ea a întrebat: „Ce face Creatorul după ce a creat lumea?” Răspunsul a fost: „El stă și se joacă cu o balenă”, așa cum este scris: „Această balenă ai creat-o ca să se joace cu ea” (Închinarea la idoli Avoda Zarah, p. 3).
Chestiunea balenei se referă la Dvekut și conexiune (așa cum este scris: „conform cu deschiderea omului și conexiunilor”). Aceasta înseamnă că scopul, care este conexiunea Creatorului cu creaturile, este doar un joc; nu este o chestiune de dorință și nevoie.
Diferența dintre un joc și o dorință este că tot ceea ce vine în dorință este o necesitate. Dacă omul nu obține ceea ce doreşte, este deficitar. Dar în cazul jocurilor, chiar dacă el nu obține lucrul, acesta nu este considerată o lipsă, așa cum se spune: „Nu este atât de rău că nu am obținut ceea ce am plănuit, pentru că nu este atât de important”. Acest lucru se datorează faptului că dorința pe care o avea pentru acel lucru era doar un joc și nu era serioasă."

3. Din: RABAȘ, Scrisoarea nr. 37

„Asta este ca și cum cineva merge la sărbătorirea plină de bucurie a unui prieten, dar el nu se cerceteaza pe sine dacă are o stare de spirit adecvată sau nu, dar simte că trebuie să participe la bucuria prietenului său, și ii este interzis să arate prietenului său o față posomorâtă, ci doar o față zâmbitoare.
Același lucru este aici, că uniunea între prieteni trebuie să existe în așa fel încât fiecare vrea să aducă bucurie prietenului său, într-adevăr, în lucruri materiale, deoarece acesta este tocmai faptul "cumpără-ți un prieten"."

4. Din: Rabaș, Articolul nr. 2, (1984), „Referitor la iubirea prietenilor"

„Omul trebuie să-şi dezvăluie iubirea din inimă faţă de prieteni, fiindcă, prin dezvăluirea ei, el trezeşte inimile lor faţă de ceilalţi prieteni, astfel încât și ei să simtă că fiecare dintre ei practică iubirea de prieteni. Ceea ce se câştigă de aici este că, în acest fel, el dobândeşte puterea de a practica iubirea de prieteni cu mai multă convingere, deoarece forţa de a iubi a fiecăruia este integrată în toți ceilalți. 
Așadar, dacă omul are o singură forţă de a practica iubirea de prieteni, iar grupul este format din zece membri, atunci el este integrat din zece forţe care înţeleg că este necesar să se angajeze în iubirea pentru prieteni. Însă, dacă oricare dintre ei nu arată grupului că practică iubirea pentru prieteni, atunci, acestuia îi lipseşte forţa grupului.
Este aşa, pentru că e foarte dificil să-şi judece cineva prietenul într-un mod favorabil. Fiecare crede că el este virtuos şi că doar el este angajat în iubirea pentru prieteni. În această stare, respectivul are foarte puţină forţă să practice iubirea pentru alţii. De aceea, această muncă trebuie anume făcută la vedere şi nu în mod ascuns."

5. Din: Rabaș. Articolul nr. 30 „Ce se cere de la Adunarea prietenilor“ (1988)

„Fiecare ar trebui să încerce să aducă în societate un spirit de viață și de speranță, și o infuzie de energie. Astfel, fiecare dintre prieteni va fi în stare să spună: "Acum am început un nou capitol în muncă". Cu alte cuvinte, înainte de a veni la societate (grup) el a fost dezamăgit de progresele înregistrate în lucrarea lui Dumnezeu, dar acum societatea l-a umplut cu viață și speranță. 
Astfel, prin societate, a obținut încrederea și puterea de a se depăși, pentru că acum simte că poate atinge plenitudinea. Și toate gândurile sale - că se confruntă cu un munte înalt, care nu poate fi cucerit, și că acestea sunt cu adevărat obstacole formidabile - acum el simte că de fapt ele sunt nimic. Și a primit totul din puterea societății, deoarece fiecare și toată lumea a încercat să insufle un spirit de încurajare și o atmosferă nouă în societate."

6.  From: Baal HaSulam, "Foreword to The Book of Zohar", No. 33

„Adevărul este că e o voinţă Dumnezeiască aici, ca aceste asemănări, care acţionează numai în sufletele primitorilor, să apară pentru suflete că și cum El Însuşi s-ar angaja în ele pentru a crește foarte mult dobândirea sufletelor.

Este ca un tată care se silește să-i arate copilului său mic şi drag o faţă a tristeţii şi o faţă a mulţumirii, chiar dacă nu există nici tristeţe şi nici mulţumire în el. El face asta doar ca să-şi impresioneze copilul drag şi să-i mărească înţelegerea, astfel încât să se joace cu el.

Numai când acesta va creşte va învăţa şi va şti că tot ceea ce a făcut tatăl său nu a fost deloc real ci doar s-a jucat cu el. Deci, aceasta este problema din faţa noastră: toate aceste imagini şi schimbări încep şi se termină numai cu impresia sufletelor. Cu toate acestea, prin dorinţa lui Dumnezeu ele apar ca şi cum ar fi El Însuşi. El face asta, pentru a intensifica şi a extinde la maximum dobândirea sufletelor, în conformitate cu gândul creaţiei, pentru plăcerea creaturilor Sale."

7. Din: Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generații"

„Ceea ce le cerem actorilor de teatru este să facă tot ce le stă în putință pentru a reuși să ne convingă imaginația să considere interpretările lor drept realitate concretă. La fel, ne dorim ca aceia care explică metoda cabalistă să fie capabili să vorbească inimilor noastre atât de profund, încât credința în această metodă să prindă rădăcini în inimile noastre cu forța realității concrete.”