Hevruta - După lecția 27 - Fundamentul grupului cabalist

Cabaliștii au studiat întotdeauna în grupuri. Aceasta este o tradiție foarte veche și nu ceva nou.

Și, ca în tot ceea ce ține de Cabala, trebuie să învățăm sensul intern al conceptelor pe care le folosim. Așa cum a trebuit să clarificăm definițiile pentru „Lumină”, „vas” și multe alte concepte unice din Cabala, tot așa trebuie să clarificăm și conceptul de „grup”.

Un grup cabalist nu este pur și simplu un grup de persoane care se adună pentru a face ceva. Desigur, presupune a fi împreună, dar trebuie să înțelegem scopul său spiritual.

Care este beneficiul spiritual al faptului că ne adunăm?

Ce câștigăm din asta?

Și cum ne putem măsura progresul în utilizarea acestui instrument special numit mediul cabalist, sau grupul cabalist?

Am abordat deja acest subiect când am studiat articolul „Libertatea”. Acolo am învățat că, pentru a crea o schimbare reală și a ne influența viitorul, adică cine dorim să devenim, trebuie să ne construim mediul potrivit.

Cabaliștii explică faptul că acest mediu se bazează pe trei elemente principale:

Cărțile pe care cabaliștii le-au lăsat pentru noi.
Ravul, adică un cabalist care a atins spiritualitatea și poate explica ceea ce este scris în cărți.
Prietenii.

Acest concept de „prieteni” este, de asemenea, ceva ce trebuie să clarificăm și să explorăm. În Cabala, cuvintele familiare primesc adesea un sens mai profund și mai precis.

Așadar, astăzi vom continua să citim articolul și vom încerca să clarificăm și mai mult aceste concepte. Vom discuta, de asemenea, ce este grupul, cine sunt prietenii și cum ne ajută mediul cabalist să avansăm spiritual.

Rabaș Articolul 1

Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal, aşa cum au spus înţelepţii noştri (Yevamot, 61a) despre versul: „voi, oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni”. Iar Raşbi a spus, „voi sunteţi numiţi oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni”.

Pentru a înţelege meritul omului, vom aduce acum explicația înţelepţilor noştri (Brahot, 6b) cu privire la versul, „Până la urmă, totul fiind auzit: fie-ţi frică de Dumnezeu şi urmează-I legile căci acesta este omul întreg” (Ecleziastul, 12:13). Şi Gmara întreabă, „Ce înseamnă: ‘căci acesta este omul întreg’”?

Rabi Elazar a zis, „Creatorul a spus: ‘Întreaga lume a fost creată numai în acest scop’. Adică, întreaga lume a fost creată pentru frica de Dumnezeu”.

Însă noi, trebuie să înţelegem ce este frica de Dumnezeu, ea fiind motivul pentru care a fost creată lumea. Din toate cuvintele înţelepţilor noştri, învăţăm că motivul creaţiei a fost de a face bine creaturilor Sale. Asta înseamnă că Dumnezeu a vrut să bucure creaturile astfel ca ele să se simtă fericite în lume. Iar aici, înţelepţii noştri au spus despre versetul: „Căci acesta este omul întreg”, că motivul creaţiei a fost frica de Dumnezeu.

Dar, după cum este explicat în eseul „Matan Tora” (Dăruirea Torei), motivul pentru care creaturile nu primesc delectare şi plăcere, chiar dacă acesta a fost scopul creaţiei, este existența unei diferenţe de formă între Creator şi creaturi. Creatorul este Dăruitorul iar creaturile sunt primitorii. Dar este o lege că ramurile sunt asemenea rădăcinii din care s-au născut.

Şi, fiindcă nu este niciun fel de primire în rădăcina noastră, deoarece Creatorul nu are niciun fel de lipsă şi nu are nevoie de nimic pentru a-Şi satisface dorința, omul simte neplăcere atunci când trebuie să fie primitor. De aceea, orice om se ruşinează să mănânce pâinea ruşinii.

Pentru a corecta acest lucru, a trebuit să fie creată lumea. Olam (lume) înseamnă He‘elem (ascundere), acolo unde bucuria şi plăcerea trebuie ascunse. De ce este aşa? Răspunsul este, pentru frică. Adică, este aşa pentru ca omului să-i fie frică să-şi folosească vasele de primire, denumite „iubire de sine”. Aceasta înseamnă că el ar trebui să se abțină să primească plăcerea pentru că o pofteşte şi să aibă puterea de a învinge pofta, obiectul dorinţei lui.

În schimb, omul ar trebui să primească plăceri care aduc mulţumire Creatorului. Cu alte cuvinte, creatura va dori să-I dăruiască Creatorului şi va avea frică de Creator, ca să nu primească pentru sine, deoarece primirea plăcerii – atunci când primeşte pentru sine – o îndepărtează de adeziunea cu Creatorul.

De aceea, când omul îndeplineşte una dintre Miţvot (porunci) ale Creatorului, el ar trebui să aibă intenția ca această Miţva (poruncă) să-i aducă gânduri pure, în sensul că dorește să-I dăruiască Creatorului prin respectarea poruncilor Lui (Miţvot). Este precum au spus înţelepţii noştri: „Rabi Hanania Ben Akaşia spune, ‘Creatorul a dorit să cureţe pe Israel, de aceea, El le-a dat din plin Tora şi Miţvot’”.

Şi de aceea ne-am adunat aici - ca să punem bazele unei societăţi în care fiecare dintre noi urmează spiritul de a dărui Creatorului. Şi pentru a ajunge să dăruim Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea în favoarea omului, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.

Iar iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, omul ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim într-o societate în care fiecare dintre noi are un singur scop: ca Șchina (Divinitatea) să fie printre noi.

Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Iar acest lucru ar trebui de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să atingem acest scop sublim.

Discuție:

Ce denumiri sau concepte găsiți că sunt neclare sau necesită explicații?

1. Nivelul de om

Primul concept care apare este „nivelul de om”.

În Cabala, cuvântul „om” provine din cuvântul ebraic „Adam”. Cuvântul Adam este legat de expresia „Edameh leElyon”, care înseamnă „Voi fi asemenea Celui de Sus”.

Aceasta înseamnă că adevăratul nivel de om nu este pur și simplu o ființă umană în sens fizic. Se referă la o persoană care dorește să devină similară cu Creatorul.

Acesta este nivelul pe care vrem să-l atingem: ca dorința noastră principală să fie aceea de a semăna cu Creatorul, de a dobândi calitatea Lui de dăruire.

Așadar, când Cabala vorbește despre „om”, se referă la un grad spiritual. Este gradul celui care dorește să se ridice deasupra dorinței de a primi pentru sine și să devină asemănător Creatorului.

2. Nivelul animal

Articolul vorbește, de asemenea, despre gradul de „animal”.

Acesta nu se referă la animalele din lumea noastră. În Cabala, „anima sau fiară” este un concept spiritual.

Diferența dintre „fiară” și „om” poate fi înțeleasă într-un mod simplu.

Un animal merge în patru labe. Capul și corpul său sunt la același nivel. Acest lucru reprezintă o stare în care mintea, gândurile și calculele sunt la același nivel cu corpul, adică la același nivel cu dorința de a primi.

Cu alte cuvinte, nu există niciun calcul deasupra dorinței egoiste.

Însă, la gradul de om, capul este deasupra corpului. Aceasta înseamnă că gândurile, calculele și intențiile persoanei sunt deasupra dorinței de a primi.

Așadar, „fiară” înseamnă a trăi conform dorinței egoiste naturale, în timp ce „om” înseamnă a încerca să construiești o intenție deasupra acelei dorințe.

De aceea, Cabala utilizează termenii „om” și „fiară”. Nu se referă la oameni sau animale fizice, ci la stări spirituale interioare.

3. Frica de Creator

Un alt concept care necesită clarificare este „frica”.

Adesea auzim expresia „frica de Dumnezeu” sau „frica de Creator”. Dar în Cabala, aceasta nu înseamnă că ne este frică de Creator, ca și cum ni s-ar putea întâmpla ceva rău.

Aceasta nu este o frică obișnuită.

În această lume, frica noastră este de obicei legată de primire. Ne este teamă că nu vom primi ceva. Ne este teamă că va lipsi ceva. Ne este teamă că vom pierde ceva, că ne va lipsi ceva sau că nu vom obține ceea ce ne dorim.

Dar frica de Creator este diferită.

Frica de Creator înseamnă că o persoană începe să se îngrijoreze: „Oare dau? Oare dăruiesc? Oare acționez cu intenția corectă?”

În loc să fie preocupată doar de „Poate că nu voi primi”, persoana începe să fie preocupată de „Poate că nu dau”.

Aceasta se numește frica de Creator.

Nu este frica de pedeapsă. Este frica de a nu putea dărui, de a nu putea iubi, de a nu putea să se apropie de calitatea Creatorului.

4. Diferența de formă dintre Creator și creatură

Articolul explică, de asemenea, diferența de formă dintre Creator și creatură.

Creatorul este calitatea de a dărui. El dăruiește.

Creatura, prin natura sa, este dorința de a primi.

Aceasta creează o diferență de formă între Creator și creatură. Creatorul oferă, iar creatura primește.

Această diferență de formă creează rușine. Am studiat acest lucru când am vorbit despre structura lumilor.

Creatura simte că este opusul Creatorului. Ea primește, în timp ce Creatorul dăruiește. Această senzație de opoziție se numește rușine.

Și din această rușine începe întregul proces de corectare.

5. Semnificația cuvântului „lume” și a ascunderii

Am mai învățat, de asemenea, că în ebraică, cuvântul „lume” este „Olam”. Este conectat cu cuvântul „He’elem”, care înseamnă ascundere.

Aceasta înseamnă că Creatorul este ascuns de noi.

Nu vedem clar forța dăruirii. Nu simțim în mod natural ce înseamnă să trăim cu intenția de a dărui. Nu vedem imediat cum putem dobândi această calitate.

Dar această ascundere a fost creată intenționat.

De ce?

Pentru ca noi să putem dobândi calitatea de a dărui în mod liber.

Dacă Creatorul ni s-ar fi revelat complet, nu am fi avut nicio alegere reală. Am fi fost forțați de ceea ce vedem și simțim.

Dar, pentru că El este ascuns, avem spațiu de liberă alegere. Putem alege să construim un mediu, să studiem, să lucrăm cu prietenii și să dobândim treptat dorința de a deveni asemănători cu El.

6. Ce înseamnă Mițvot

Articolul vorbește apoi despre conceptul de „mițvot”.

De obicei, cuvântul mițvot este tradus cu „porunci”. Dar în Cabala, trebuie să înțelegem acest lucru mai profund.

O mițva nu este doar o poruncă externă sau o acțiune exterioară.

Ea este conectată la legile Creatorului.

Și care este legea Creatorului?

Legea Creatorului este legea dăruirii.

Așadar, a îndeplini o mițva înseamnă a te apropia de această lege. Înseamnă să ne corectăm intenția astfel încât ea să fie mai mult în direcția dăruirii.

Acțiunea exterioară nu este elementul principal. Elementul principal este intenția interioară.

O mițva înseamnă că o persoană este capabilă, într-o anumită măsură, să aibă intenția de dăruire.

7. Tora: Lumina care reformează

Pentru a purifica dorința de a primi și a ajunge la dorința de a dărui, Cabala vorbește despre „Tora și mițvot”.

Tora nu este doar o carte. În sensul ei intern, Tora este Lumina care reformează.

Aceasta înseamnă că prin studiu corect, cu intenția corectă, o persoană atrage o forță care îl schimbă.

Această forță nu-i oferă pur și simplu mai multă cunoaștere. Ea corectează inima. Ea schimbă intenția.

Iar mițvot sunt acțiunile corectate de dăruire care devin posibile ca urmare a acestei corecții interne.

Aceste acțiuni sunt în mare parte acțiuni ale inimii.

Ele sunt schimbări în intenție.

Când intenția noastră se schimbă de la a primi pentru noi înșine la a dărui, începem să semănăm cu Creatorul.

8. Unde practicăm această corectare?

Unde putem practica schimbarea intenției?

Principalul loc este în grup.

Grupul ne oferă un loc de practică. Ne oferă un spațiu în care ne putem examina intenția față de ceilalți.

Aceasta se numește munca în iubirea aproapelui.

Când interacționez cu alte persoane, în special cu prietenii din grup, pot începe să-mi văd adevărata intenție.

Mă gândesc la ei?

Vreau să-i ajut să avanseze?

Vreau ca ei să simtă textul mai profund?

Vreau ca ei să se apropie mai mult de Creator?

Sau mă gândesc doar la mine, la propria mea avansare, la propria înțelegere, la ceea ce simt eu?

Aici începe munca.

9. Munca practică în atelier

Concret, ne adunăm împreună și citim articolul.

Dar în timp ce citim, nu încercăm doar să înțelegem cuvintele la nivel intelectual.

Încercăm, de asemenea, să ne verificăm intenția.

De exemplu:

Citesc pentru a-i ajuta pe prietenii mei să simtă textul?

Ascult pentru a susține conexiunea dintre noi?

Încerc să ajut grupul să se apropie de Creator?

Sau mă preocup doar de propriul meu progres?

Acestea sunt doar exemple simple, dar ele arată începutul muncii interioare.

Punctul principal nu este doar ceea ce facem extern. Punctul principal este intenția din spatele acțiunii.

10. Întrebări de discutat

Acum ne putem întreba:

Ce mai trebuie să clarificăm din acest articol?

Ce concept nu este clar?

Ce mai trebuie să discutăm împreună pentru a înțelege mai bine munca în grup, rolul prietenilor și corectarea intenției noastre?