Lecția 37 - 39. Semnificația spirituală a sărbătorii de Pesach conform înțelepciunii Cabalei - Learning from the Source

Lecțiile 37-39. Semnificația spirituală a sărbătorii de Pesach conform înțelepciunii Cabalei

Fragmente selectate din surse

Exilul în Egipt

17. RABAȘ - Articolul 380 - „Oricine sfințește pe a șaptea – 2”

Când omul sanctifică așa cum trebuie punctul din inima sa, începe să vadă că intră în exil în Egipt. Atunci începe să vadă, de fiecare dată, că este departe de acțiunea de dăruire. Apoi, se formează în el Kelim, adică deficiențe, pe care, mai tîrziu, le va putea umple Creatorul.

22. RABAȘ, Articolul nr. 936, „Vremea salvării”

Omul a fost creat cu o dorință de a primi pentru sine. Iar pentru a obține adevăratele plăceri este necesar să fie recompensat mai întâi cu Dvekut [adeziune], numită „echivalența de formă,” adică scopul său să fie de dragul Creatorului, ceea ce se numește „intenția de a dărui” și este calitatea Creatorului care este numit „Dăruitor” iar acest lucru este împotriva naturii.
De aceea este plasat în exil, sub domnia regelui Egiptului. Și, deoarece corpul este numit dorința de a primi, nu are niciun rost să-L servească pe Creator împotriva voinței sale, pentru că nu există plăcere în ceva care este obligatoriu, ci doar o viață chinuită. Dar doar așa este calea Torei, calea prin care ne însușim Tora Lișma [de dragul Ei]. Până atunci, viața este una chinuită, adică plină de obligații.

Klipa a Egiptului

31. RABAȘ - Articolul 15, 1990 - „Ce înseamnă că înainte ca Ministrul egiptean să cadă, strigătului lor nu i s-a răspuns, în muncă”

Klipa [cochilie/coaja] Egiptului era că fiecare putea lucra numai pentru a primi. Dar fără recompensă, adică numai pentru a dărui, ea nu permite nicio acțiune. Asta este considerat că Egiptul îngusta [restrângea] calitatea Israelului.

Faraon

36. RABAȘ, Articolul nr. 17 (1990), „Ce este ajutorul pe care îl primește cel care vine să se purifice, în muncă”

Faraonul este înclinația rea care există în corpul omului.

38. RABAȘ, Articolul nr. 926, „Vino la Faraon”

Faraon provine de la cuvintele „Parah [descoperit] capul”, adică revelator. Adică, dorind ca totul să fie descoperit în el, sau ca el, regele Egiptului, să controleze trupul cu calitatea Egiptului, chinuind persoana care vrea să facă ceva de dragul Creatorului, astfel încât, atunci când vrea să dezvăluie, adică totul să fie conform intelectului său, mintea lui va înțelege că merită să facă acțiunile, și atunci el permite omului să muncească.

47. RABAȘ, Articolul nr. 17 (1990), „Ce este ajutorul pe care îl primește cel care vine să se purifice, în muncă”

Ce înseamnă „Și un nou rege a apărut”, devreme ce el este un rege vechi? Răspunsul este că de fiecare dată, decretele lui sunt reînnoite. Adică, de fiecare dată înclinația rea este reînnoită, pentru că „I-am împietrit inima”. Rezultă că „pentru cel a cărui dorință este mare, înclinația lui este mai mare decât el”.

Vino la Faraon

49. RABAȘ, Articolul nr. 13 (1986), „Vino la Faraon – 2"

Este scris: „Vino la Faraon, căci am împietrit inima lui și inima slujitorilor săi, ca să arăt aceste semne ale Mele în el”. Apare o întrebare: „De ce a împietrit Creatorul inima lui Faraon?” Textul răspunde: „Ca să arăt aceste semne ale Mele în mijlocul lor”. Și interpretarea este: „De ce a împietrit Creatorul inima omului și nu poate câștiga singur războiul împotriva înclinației?” Răspunsul este ca omul să strige către Creator și prin aceasta va avea Kliul. Și atunci Creatorul va putea pune literele Torei în el, în interiorul Kliului. Acesta este sufletul pe care i-l dă Creatorul ca ajutor.
Se consideră că „Tora și Creatorul sunt una”. „Semnele mele” se referă la literele Torei, ca în numele Creatorului. Acesta este „a face bine creațiilor Sale”, care este gândul creației de a face bine creațiilor Sale. Acest lucru vine la o persoană în mod specific atunci când are un Kli, iar acest Kli vine prin împietrirea inimii, pentru că atunci există un loc de unde poate striga către Creator după ajutor și El îl ajută cu un suflet sfânt.

Întrebările „Cine” și „Ce”

80. RABAȘ, Articolul nr. 572, „Două munci"

Atunci când omul vrea să lucreze de dragul Creatorului în Tora și Mițvot [porunci] regula spune că trebuie să lupte și să învingă înclinația rea.
Adică, conform naturii umane poate trudi atunci când există beneficii pentru sine. Dar când vede că nu va ieși niciun beneficiu pentru sine din această muncă, nu poate munci. În schimb, se plânge și întreabă: „Ce este această muncă pentru tine?” adică ce vei câștiga dacă trudești?
Când o persoană trece peste ea și spune că vrea să lucreze împotriva naturii și să dăruiască Creatorului, înclinația rea vine cu un argument diferit, punând întrebarea Faraonului viclean: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui?” Este posibil să munceşti de dragul altora doar dacă știi că ei primesc această muncă.
Rezultă că trebuie să facă două munci, 1) El trebuie să învingă și să meargă împotriva naturii și să lucreze nu pentru propriul beneficiu, ci pentru beneficiul altora, de dragul Creatorului. 2) El trebuie să creadă că Domnul îi primește munca. Aceste două întrebări sunt principalele argumente ale celui rău.

109. RABAȘ, Articolul nr. 14 (1987), „Legătura dintre Pesah, Mața și Maror"

Întărirea inimii i-a fost făcută lui Faraon pentru a face loc unei nevoi de lumini superioare. Dacă nu ar avea de făcut o muncă grea, nu ar avea nevoie de marile lumini.
Cineva urmează să lupte împotriva altcuiva, cu mâna sau cu un băț iar celălalt nu are nevoie să folosească un tanc sau un tun împotriva lui. Din acest motiv, pentru ca cei de jos să aibă nevoia de a primi lumini mari, trebuie să se confrunte cu Klipot puternice [cochilii/coji], peste care trebuie să atragă lumini mari pentru a le sparge. Altfel, s-ar mulțumi cu puțin. Rezultă că împietrirea inimii lui Faraon îi face să atragă lumini mari.

Adu-ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului

116. RABAȘ, Articolul nr. 44 (1991), „Care este, în muncă, motivul pentru care Israel a fost răsplătit cu moștenirea pământului"

„Adu-ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo”. Ar trebui să interpretăm că în muncă, o persoană trebuie să-și amintească că a avut o coborâre înainte de a ajunge la o ascensiune, adică Creatorul l-a lăsat să simtă răul în el. Cu alte cuvinte, o persoană ar trebui să creadă că acest sentiment, că este un sclav printre egipteni, înseamnă că nu are permisiunea de a face nimic de dragul Creatorului ci, în interiorul omului, tot ceea ce face este doar de dragul egiptenilor, aceasta vine de la Creator.

De la exil la răscumpărare

122. RABAȘ, Scrisoarea nr. 66

Este imposibil să ieși din exilul din Egipt înainte de a intra în exil. Abia atunci se poate spune că ieșim din exil.
Autorul Hagada (a povestirii de Pesah) ne spune despre aceasta că trebuie să știm că, la început părinții noștri erau închinători la idoli, adică erau în exil sub stăpânirea închinătorilor la idoli și, abia atunci Creatorul i-a apropiat pe părinții noștri. Dar dacă nu ar simți că sunt puși sub stăpânirea închinătorilor la idoli, nu s-ar putea spune că Creatorul i-a adus mai aproape. Numai atunci când o persoană este îndepărtată de Creator se poate spune că Creatorul o aduce mai aproape, pentru că absența ar trebui să vină întotdeauna înaintea prezenței, pentru că absența este Kli [vasul] și prezența este Lumina care umple absența și întunericul.

Moise

„Eu Mașitihu [l-am tras afară din] din apă״

148. RABAȘ, Articolul nr. 684, „Calitatea de Moise”

De ce a fost numit Moise în mod specific „Moise”? Pentru că i-a fost dat fiicei Faraonului. Ar trebui să spunem că este după salvare, pentru că eu, Mașitihu [l-am tras] din apă. În muncă, o persoană se îneacă în apa rea numită „Ce” și „Cine”, și prin aceasta ai fost mântuit de apa rea.

154. RABAȘ - Art.228, „Moise este calitatea credinței”
„Moise s-a născut” este apariția credinței, cu ajutorul căruia vedem că există o lipsă de credință, ceea ce-l face pe om să atragă credința, considerându-se astfel că Moise s-a născut în el.

158. RABAȘ, Articolul nr. 900, „Două grade"

Gradul lui Moise, însemnând că el este privit ca Hasadim acoperit, care este considerat „Ochiul nu a văzut”, adică Hasadim acoperit „un Dumnezeu în afară de Tine”, adică toată munca lui este în discernământul mărețului și al domniei, și nu are nevoie de nicio răsplată decât de Dumnezeu, deoarece aceasta este întreaga sa vitalitate, faptul că el slujește Creatorului.

Plăgile Egiptului

270. RABAȘ, Articolul nr. 289, „Creatorul este meticulous cu cei drepți”

Lovitura pe care o primește omul de la Creator, când El îi ia gustul muncii, prin ea El îl vindecă, pentru că acesta nu are o altă cale de a-L servi pe Creator în afară de credința peste rațiune. Urmează că, prin însăși lovitura pe care a primit-o de la Creator, el poate fi vindecat, căci altfel va rămâne separat.
De aici putem înțelege cele spuse de înțelepții noștri, că, prin loviturile de la Creator, El vindecă (Mechilta BeȘalah). Cu alte cuvinte, aceasta este vindecarea – faptul că El îi creează condițiile de a lucra cu credință peste rațiune, fără nici un suport.

281. Zohar pentru toți, VaEra [Și Eu am apărut], „Și ia în inima ta", nr. 144

Guvernarea lui Faraon a avut loc prin forța apei, așa cum este scris, „Marele monstru care zace în mijlocul Nilurilor sale”. De aceea, Nilul său s-a transformat mai întâi în sânge.

282. Degel Mahane Efraim (Steagul taberei lui Efraim), Tazria

Cel care este într-adevăr Israel se consideră că este o sursă de apă vie care purifică orice impuritate și de asemenea că alcătuiește ceva dintr-o sursă a sângelui ei, adică Dam [sânge] Yod-Hey; ceea ce inițial era sânge, devine Adam [om] prin adăugarea de MA, care este Campionul lumii. Adăugând Alef la Dam, acesta devine Adam.

287. Maor VaŞemeş (Iluminare și soare), VaEra

Țfarde’a [broască] vine de la cuvintele Țipor Dat [pasăre - cunoaștere], și lovitura a venit de la calitatea de Yesod, care reprezintă conexiunea dintre ei și plăcere, aducând broaștele în ei. De aceea s-a scris despre ele, „Și pământul va duhni”, căci plăcerea s-a inversat și ei nu se puteau bucura de nimic din cauza mirosului urât al broaștelor.

303. Pri Țadik (Fructul înțeleptului), capitolul Șmot, 10

Plaga întunericului este a noua plagă, care corespunde calității de Hochma. Corespunde cu expresia „Să se facă lumină”, așa cum este scris: și toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor, pentru că au ieșit din cojile întunericului, de care sufereau egiptenii și au fost recompensați cu calitatea de Hochma și cu expresia „Să se facă lumină”.

307. Șem MiȘmuel, Bo, 778

Tot exilul din Egipt a fost o pregătire pentru primirea Torei. Baza Torei este aceea ca omul să devină înțelept, să vadă viitorul, căci în caz contrar, este ca un animal. Este necesară arta reprezentării pentru a ne putea imagina viitorul ca și cum ar fi real și în fața noastră… Totuși, în Egipt, au existat suferințe și vindecări, suferințe pentru Egipt și vindecări pentru Israel și anume că Egiptulului i-a fost luată puterea și a fost adăugată la Israel… Am spus deja că, în cele trei plăgi finale, puterea intelectului i-a fost luată, ceea ce se regăsește în cele trei: Hochma, Bina, Daat. De aceea, rezultă că în plaga primului născut, care este cea principală, i-a fost luată calitatea Hochma, care, așa cum se știe, se numește „principală.” Aceasta este puterea de a vedea viitorul… și Israel a obținut puterea imaginației și a reprezentării viitorului într-un mod amplu. Acestea sunt marile posesiuni cu care au ieșit din Egipt.

Exodul din Egipt

192. RABAȘ - Art.932-Prima înnoire

Când o persoană este propriul său slujitor, nu poate fi un slujitor al Creatorului, deoarece este imposibil să slujești doi regi deodată. Numai odată ce a ieșit din Egipt, adică din primirea pentru sine, poate fi un slujitor al Creatorului. În acel moment, el poate fi recompensat cu Tora. Rezultă că prima înnoire este exodul din Egipt.

195. RABAȘ - Art.922-Cu cât vorbește mai mult despre ieșirea din Egipt

„Cu cât se vorbește mai mult despre exodul din Egipt, cu atât mai bine”. Ar trebui să înțelegem de ce ar trebui să vorbim atât de mult despre ieșirea din Egipt, până în punctul în care au spus că, cu cât se vorbește mai mult despre el, cu atât mai bine. De asemenea, ar trebui să înțelegem ce se spune: „Fiecare generație, cineva trebuie să se vadă ca și cum ar fi ieșit din Egipt”.
Se știe că nu este nimic de adăugat în lumină, ci mai degrabă în Kelim [vasele]. Prin urmare, „mai mult” se referă la Kelim, care se referă la lipsa senzației de exil. Când cineva ajunge să simtă exilul, simte că el însuși se află în Egipt. Într-o asemenea stare, cum poate el lăuda ieșirea din Egipt în timp ce se află în Egipt? Acesta este sensul „trebuie să se vadă ca și cum ar fi ieșit din Egipt”.

Miracolul ieșirii din Egipt

200. RABAȘ, Articolul nr. 40 (1990), „ Ce înseamnă expresia «Căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele» în muncă”

O persoană vede că nu există nicio modalitate de a putea munci cu dorința de a dărui și nu de dragul său. Așa ceva se poate întâmpla doar printr-o minune de sus. Și într-adevăr, aceasta se numește „ieșirea din Egipt”, adică să iasă din mintea pe care o are prin natura sa, unde nu este posibil să se miște dacă nu se bucură de asta. În schimb, iată că el cere Creatorului să-i dea puterea de a munci acolo unde nu are niciun sentiment sau aromă, ci să creadă că Creatorul se bucură de această muncă, deoarece totul este pentru a dărui.

Și copiii lui Israel suspinat din cauza muncii

208. RABAȘ - Art.14, 1987- „Legătura dintre Pesah, Mața și Maror”

Este scris, „Și copiii lui Israel gemeau din cauza muncii”, despre ce muncă vorbim? Înseamnă că vorbim despre munca Domnului, care este numită „muncă grea”, adică le era dificil să muncească pentru a dărui pentru că egiptenii și Faraonul, regele Egiptului, le-au inculcat gândurile și dorințele lor.
Cu alte cuvinte, deoarece Klipa Egiptului este în principal iubire de sine, egiptenii guvernau peste poporul lui Israel astfel încât acest popor să meargă pe calea lor, numită „iubirea de sine.” Era dificil pentru Israel să biruiască aceste gânduri. Aceasta este semnificația celor scrise, „și copiii lui Israel gemeau din cauza muncii”.

A sări și a trece peste

238. RABAȘ - Art.13, 1987- „De ce sărbătoarea Mațot este numită Pesah”

Ar trebui să interpretăm cele scrise aici, că El a sărit peste casele lui Israel și doar egiptenii au fost uciși. Este așa cum a interpretat RAȘI, El a trecut peste, adică a sărit din egiptean în egiptean iar Israelul dintre ei au scăpat. Aceasta înseamnă că toți egiptenii au fost omorâți și doar israeliții din mijloc, dintre egipteni, au rămas în viață. Înțelesul literal este acela că toate coborârile dintre urcări au fost șterșe și doar urcările au mai rămas. Ca și cum niciodată n-ar fi avut coborâri, din moment ce au fost șterse. Aceasta este semnificația faptului că egiptenii au fost uciși. Prin urmare, acum este posibil ca toate urcările lor să se conecteze devenind o stare unică. Există mai multe discernăminte în dorința de a primi care au fost corectate pentru a lucra cu intenția de a dărui și de a deveni un Kli complet pentru primirea luminii salvării, numită „exodul din Egipt,” când au fost eliberați din exilul din Egipt, sclavia din iubirea de sine, numită „Klipa a Egiptului”, așa cum este scris, „și El și-a scos poporul, Israel, dintre aceia, la libertate eternă”.

239. RABAȘ, Articolul nr. 13 (1987), „De ce sărbătoarea Mațot este numită Pesah”

Numele Pesah vine de la trecerea Creatorului peste casele Israelului atunci când i-a lăsat vii pe toți cei din Israel. Se știe că nu există absență în spiritualitate, căci până și cel mai mic discernământ din Israel a rămas în viață, fără să se piardă nimic. Din cauză că Domnul a salvat Israelul, această zi bună este numită Pesach, după faptele Creatorului.