Cursul pentru grupurile de zece – Lecția nr. 31

Subiect: Consolidarea grupului de zece Zece: Principiile muncii în grupul de zece

Fragmente selectate din surse

1. Baal Hasulam. Articolul 600,000 Suflete

„Într-adevăr există un singur suflet în lume, după cum este scris (Geneza, 2:7), “şi a inspirat în nările lui, respiraţia vieţii” [1]. Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet în fiecare dintre ei, ca şi în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat – lucru care este mai degrabă specific aspectelor corporale. 
Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul este divizat de către forţa trupului fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, în primul rând, trupul se împarte şi se reneagă total pe sine, din radianţa sufletului, iar prin forţa Torei şi a Miţva, trupul este curăţat şi în funcţie de gradul de curăţare, sufletul comun străluceşte asupra lui. 
Din acest motiv, două discernăminte au fost făcute în corpul fizic: în primul discernământ, fiecare îşi simte sufletul ca pe un organ unic şi nu înţelege că este întregul Israel. Şi aceasta este cu adevărat o imperfecţiune; prin urmare, funcţionează în concordanţă cu cele menţionate mai sus.
În al doilea discernământ, adevărata Lumină a sufletului lui Israel, nu străluceşte asupra sa cu întreaga forţă de iluminare, ci doar parţial, în măsura în care s-a purificat prin întoarcerea la colectiv.
Semnul completei corecţii a corpului apare atunci când omul simte că sufletul său există în întregul Israel, în fiecare, drept pentru care nu se mai simte pe sine ca individ, ci simte că fiecare depinde de ceilalţi. În acel moment, el este complet, perfect, iar sufletul străluceşte în el la întreaga sa putere, după cum a apărut în Adam haRişon."

2. Baal Hasulam. Introducere în studiul celor zece Sfirot

„Trebuie să știm că toate înclinațiile, tendințele și calitățile insuflate într-o persoană, cu care să-și servească prietenii, toate aceste tendințe și calități naturale sunt necesare pentru lucrarea lui Dumnezeu.

În primul rând, au fost create și imprimate în om numai datorită rolului lor final, care este scopul final al omului, așa cum este scris: „ca exilatul să nu rămână izgonit dinaintea Lui”. Omul are nevoie de ele ca să se completeze pe căile de primire a abundenței și să împlinească voia Creatorului.

Acesta este sensul pentru: „pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea” (Isaia 43;7); și, de asemenea: „Domnul a făcut toate lucrurile pentru propriul Lui scop” (Proverbe 16; 4). Cu toate acestea, între timp, omului i-a fost dată o întreagă lume ca să dezvolte și să completeze toate aceste înclinații și calități naturale, angajându-se în ele cu ceilalți oameni, și făcându-le astfel potrivite pentru scopul lor.

Este așa cum au spus înțelepții: „Omul trebuie să spună: „ lumea a fost creată pentru mine”, pentru că toți oamenii din lume sunt necesari pentru el, deoarece ei dezvoltă și pregătesc atributele și înclinațiile fiecărui individ pentru a deveni instrumente adecvate pentru munca Sa. 

Astfel, trebuie să înțelegem esența iubirii de Dumnezeu din proprietățile iubirii prin care o persoană se raportează la o alta. Iubirea de Dumnezeu este dată în mod necesar prin aceste calități, din moment ce acestea au fost imprimate de la început în om de dragul Său."

3. Baal Hasulam. Nu este timpul pentru adunarea turmelor (Editat)

„Nimeni nu trebuie să se excludă singur din public și să ceară pentru sine, nici măcar pentru a aduce mulțumire Creatorului său, ci doar pentru întregul public. Cel care se desparte de public pentru a cere în mod specific pentru propriul său suflet nu construiește. Dimpotrivă, el aduce ruină sufletului său, așa cum este scris (Midraș Raba, Capitolul 7, Punctul 6) „Oricine este mândru”, pentru că nu poate exista cineva care se retrage din public decât cu o haină de mândrie. Vai de el, căci aduce ruină asupra sufletului său. Chiar și în timpul muncii, când omul se roagă singur, fără să vrea se desparte de public și își ruinează sufletul. Nu a existat nici măcar o trezire a cuiva dintre copiii lui Israel ca să ceară ceva personal, pentru că nimeni nu avea nevoie de nimic, deoarece nu se simțeau ca fiind persoane separate, iar aceasta a fost puterea lor de a ieși din Egipt cu o mână puternică. Astfel, fiecare trebuie să se adune cu toată puterea sa în întregul lui Israel cu fiecare rugă stăruitoare către Creator în rugăciune și în muncă. El trebuie să se includă în cel unic, rădăcina întregului Israel.”

4. Rabaș. Articolul 4 (1984) Fiecare își va ajuta prietenul

„Vedem că există un singur lucru care este comun tuturor - starea de spirit. Se spune, „Dacă cineva are o grijă în inimă, să vorbească despre ea cu ceilalți”. Asta pentru că, în ceea ce privește ridicarea moralului, nici bogăţia şi nici erudiţia nu pot fi de ajutor.

Doar omul îl poate ajuta pe celălalt, văzând că prietenul său este la pământ. Este scris, „Omul nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar prietenul lui poate să-i ridice starea de spirit.

Ceea ce înseamnă că prietenul lui îl ridică din starea actuală și-l readuce la viață. Apoi, el începe să recapete putere şi încredere în viaţă şi bogăţie şi o ia de la capăt ca şi cum scopul lui este acum aproape de el.

Rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie atent şi să se gândească cum îşi poate ajuta prietenul ridicându-i starea de spirit, pentru că, în ce privește starea de spirit, fiecare poate găsi în prietenul său o lipsă pe care să o satisfacă."

5. Baal Hasulam. Arvut [Garanția reciprocă], 17-18

„Toți din Israel răspund unii pentru alții, atât în partea pozitivă, cât și în cea negativă. În partea pozitivă, dacă respectă Arvut până când fiecare se îngrijește și satisface nevoile prietenilor săi, atunci pot să respecte pe deplin Tora și Mițvot, adică să aducă mulțumire Creatorului lor (pct. 13). Iar în partea negativă, dacă o parte a poporului nu vrea să respecte Arvut, ci alege mai degrabă să se bălăcească în iubirea de sine, această parte face ca și restul poporului să rămână cufundat în necurăție și umilință, fără să găsească vreodată o cale de ieșire din mizeria lor.

Ca urmare, Tana (Rabi Șimon Bar Iohai) a descris Arvut ca pe doi oameni aflați într-o barcă, în situația în care unul dintre ei a început să facă o gaură în barcă. Prietenul său l-a întrebat, „De ce faci gaura?”. Acela i-a răspuns: „Ce treabă ai tu? Fac gaură sub mine, nu sub tine”. Iar acesta i-a răspuns: „Prostule! O să ne înecăm amândoi!”"