Cursul pentru grupurile de zece - Lecția 23
Subiect: „Munca în credință deasupra rațiune”

Fragmente selectate din surse

12. Baal HaSulam - Șamati - Art.16 - „Ce este Ziua Domnului și Noaptea Domnului, în muncă”

„Vai de voi, cei care doriți ziua Domnului! De ce aveţi nevoie de ziua Domnului? Este întuneric și nu lumină”. Lucrul este că cei care așteaptă ziua Domnului, înseamnă că așteaptă să li se împărtășească credința deasupra rațiunii, că credința va fi atât de puternică, de parcă ar vedea cu ochii lor, cu certitudine, că așa este, că Creatorul veghează asupra lumii într-o manieră de bine și de a face bine.
Cu alte cuvinte, ei nu vor să vadă cum conduce Creatorul lumea ca Bunul Care Face Bine, din moment ce a vedea este în contradicție cu credința. Cu alte cuvinte, credința este exact acolo unde este împotriva rațiunii. Și când cineva face ce este împotriva rațiunii sale, aceasta se numește „credința mai presus de rațiune”.
Aceasta înseamnă că ei cred că îndrumarea Creatorului asupra creaturilor este într-o manieră de bine și de a face bine. Deși nu o văd cu o certitudine absolută, ei nu spun Creatorului: „Vrem să vedem calitatea binelui și a face bine, aşa cum vedem în rațiune”. Mai degrabă vor să rămână în ei ca credință deasupra rațiunii, dar cer Creatorului să le dea o putere atât de mare încât această credință să fie atât de puternică, ca și când ar vedea-o în rațiune, încât nu va exista nicio diferență între credință și cunoașterea din minte. Aceasta este la ceea ce ei, cei care doresc să fie în adeziune faţă de Creator, se referă ca fiind „ziua Domnului”. 

15. Rabaș - Art.12, 1991- „Aceste lumânări sunt sfinte”

„Și cea mai importantă este rugăciunea. Adică, cineva trebuie să se roage Creatorului să-l ajute să meargă deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă că munca ar trebui să fie făcută cu bucurie, ca și cum ar fi fost deja răsplătit cu raţiunea Kedusha, și ce bucurie ar simți atunci! La fel, el ar trebui să-i ceară Creatorului să-i dea această putere, astfel încât să poată depăși rațiunea trupului. Cu alte cuvinte, deși corpul nu este de acord cu această muncă de dăruire, el îi cere Creatorului să poată munci cu bucurie, așa cum este potrivit pentru cel care slujește un mare Rege. El nu îi cere Creatorului să-i arate măreția Creatorului, iar atunci va munci bucuros. Mai degrabă, el dorește ca Creatorul să-i dea bucurie în munca deasupra raţiunii, că va fi la fel de importantă pentru o persoană, ca și cum aceasta ar fi deja în rațiune.”

18. Rabaș - Art.24, 1991-Ce înseamnă că omul ar trebui să nască un fiu și o fiică, în muncă

„Munca de mai presus de rațiune ar trebui să fie o predare necondiționată. Adică, cineva ar trebui să ia asupra sa povara împărăției cerurilor, deasupra rațiunii. O persoană ar trebui să spună: „Vreau să fiu slujitor al Creatorului, deși nu am nicio idee despre muncă și nu simt niciun gust în ea. Cu toate acestea, sunt dispus să lucrez cu toată puterea mea, de parcă aș avea realizarea, simţirea și gustul in muncă,și sunt dispus să lucrez necondiționat”. În acel moment, o persoană poate merge înainte și atunci nu mai este loc pentru el de cădere din starea sa, deoarece ia asupra sa să muncească chiar și atunci când este pus la pământ, deoarece este imposibil să fie mai jos decât pământul.
Aceasta este așa cum este scris (Eclesiastul 1), „O generație trece și o generație vine, iar pământul veșnic stă”.”