Partea 1: Rabash, articolul # 4 (1984) "Fiecare își va ajuta prietenul" 

Rabaș „Fiecare își va ajuta prietenul”

Articolul Nr. 4, 1984

Trebuie să înţelegem, cum poate cineva să-şi ajute prietenul. Este vorba despre cazul specific în care sunt și bogaţi şi săraci, și înţelepţi şi proşti, și slabi şi puternici? Dar dacă sunt toți bogaţi, inteligenţi sau puternici, etc., cum poate unul să-l ajute pe celălalt?

Vedem că există un singur lucru care este comun tuturor - starea de spirit. Se spune, „Dacă cineva are o grijă în inimă, să vorbească despre ea cu ceilalți”. Asta pentru că, în ceea ce privește ridicarea moralului, nici bogăţia şi nici erudiţia nu pot fi de ajutor.

Doar omul îl poate ajuta pe celălalt, văzând că prietenul său este la pământ. Este scris, „Omul nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar prietenul lui poate să-i ridice starea de spirit.

Ceea ce înseamnă că prietenul lui îl ridică din starea actuală și-l readuce la viață. Apoi, el începe să recapete putere şi încredere în viaţă şi bogăţie şi o ia de la capăt ca şi cum scopul lui este acum aproape de el.

Rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie atent şi să se gândească cum îşi poate ajuta prietenul ridicându-i starea de spirit, pentru că, în ce privește starea de spirit, fiecare poate găsi în prietenul său o lipsă pe care să o satisfacă.

Partea 2: Prefață la Înțelepciunea Cabalei, pct. 15-16

15) Astfel, după prima restricție s-au făcut vase noi în Parţufim de Kduşa, în loc de faza a patra. Acestea au fost făcute din lumina reflectată de cuplarea prin lovire în ecran.

Într-adevăr, ar trebui să înțelegem această lumină reflectată și cum a devenit ea un vas de primire, deoarece inițial a fost doar o lumină care a fost respinsă și nu a fost primită. Astfel, acum servește unui rol opus față de propria sa esență.

Voi explica asta cu o alegorie din viață. Natura omului este să prețuiască și să prefere calitatea dăruirii și să disprețuiască și să deteste să primească de la prietenul său. Prin urmare, când un om vine acasă la prietenul său și acesta [gazda] îl invită la masă, el [oaspetele] va refuza chiar dacă îi este foarte foame, deoarece în ochii lui este umilitor să primească un cadou de la prietenul său.

Cu toate acestea, când prietenul lui îl imploră suficient până când este clar că i-ar face o mare favoare mâncând, el acceptă să mănânce, deoarece nu mai simte că primește un cadou și că prietenul său este cel care dăruiește. Dimpotrivă, el [oaspetele] este cel care dăruie, făcându-i o favoare prietenului său atunci când primește acest lucru bun de la el.

Astfel, vedem că deși foamea și pofta de mâncare sunt vase de primire destinate să primească mâncarea, iar persoana respectivă avea suficientă foame și poftă pentru a primi masa prietenului său, tot nu a putut gusta nimic din cauza rușinii. Cu toate acestea, pe măsură ce prietenul său îl imploră și el îl respinge, în el încep să se formeze noi vase pentru mâncare, deoarece pe măsură ce s-au acumulat puterea rugii prietenului său și puterea propriei respingeri, s-a adunat în cele din urmă o cantitate suficientă care a transformat măsura primirii într-o măsură a dăruirii.

În cele din urmă, el a văzut că, dacă va mânca, va face o mare favoare și va aduce o mare mulțumire prietenului său. În această stare, în el s-au născut vase noi de primire pentru a primi masa prietenului său. Acum se consideră că puterea lui de respingere a devenit vasul esențial în care va primi masa, și nu foamea și pofta, deși ele sunt de fapt vasele obișnuite de primire.

16) Din alegoria de mai sus dintre cei doi prieteni, putem înțelege cuplarea prin lovire și lumina reflectată care se ridică din ea, care devine apoi vase noi de primire pentru lumina superioară în loc de faza a patra. Putem compara lumina superioară, care lovește ecranul și dorește să se extindă în faza a patra, cu implorarea prietenului său de a mânca, deoarece, așa cum acela tânjește ca prietenul său să-i primească masa, lumina superioară dorește să se extindă la primitor. Iar ecranul, care lovește lumina și o respinge, poate fi asemănat cu respingerea și refuzul prietenului de a primi masa, respingându-i astfel favorul.

Așa cum vedeți aici că tocmai refuzul și respingerea au fost inversate și au devenit vase potrivite pentru a primi masa prietenului său, vă puteți imagina că lumina reflectată care se ridică prin lovirea ecranului și respingerea luminii superioare au devenit noi vase de primire pentru lumina superioară în loc de faza a patra, care a servit ca vas de primire înainte de prima restricție.

Totuși, acest proces a fost stabilit numai în Parţufim de Kduşa din ABYA, dar nu în Parţufim ale cojilor și din această lume, unde faza a patra în sine este considerată vasul primirii. Prin urmare, ele sunt separate de lumina superioară, deoarece diferenţa de formă din faza a patra le separă. Din acest motiv, cojile sunt considerate rele și moarte, deoarece sunt separate de Viața Vieților prin dorința de a primi din ele, așa cum este scris la punctul 13.