Care este principala deficiență pentru care ar trebui să ne rugăm
Articolul Nr. 12, 1986
Se știe că întreaga Creație este numită „deficiență”. De aceea se numește „existență din absență”. Omul a fost creat plin de deficiențe. Prin urmare, pentru ca el să reușească în muncă atunci când vrea să-și satisfacă deficiențele, trebuie să știe mai întâi care este deficiența principală căreia ar trebui să-i acorde prioritate, înaintea tuturor deficiențelor sale. Deoarece există deficiențe spirituale și deficiențe corporale, trebuie mai întâi să clarificăm ce definim drept „spiritual” și ce definim drept „corporal”.
În eseul „Prefață la înțelepciunea Cabalei” (punctul 11) este scris: „Și astfel puteți înțelege care este diferența reală dintre spiritualitate și corporalitate: tot ceea ce conține o dorință de a primi completă, cu toate Bhinot (discernămintele) ale sale, care este Bhina Dalet, este considerat „corporal”. Este ceea ce există în toate elementele realității din fața noastră din această lume. Invers, tot ceea ce este mai sus de această dorință imensă de a primi, este considerat „spiritualitate”.
Rezultă că materialitatea se referă la satisfacerea voinței noastre de a primi. Astfel, tot ce face omul pentru beneficiul propriu se numește „corporalitate”, iar ceea ce face pentru beneficiul Creatorului se numește „spiritualitate”.
Prin urmare, este clar că nu avem nevoie să creăm Kli-ul [vasul] pentru corporalitate, adică dorința de a primi mulțumirea de sine, un Kli care dorește să primească pentru a primi, deoarece Creatorul ne-a dat astfel de Kelim [vase] încă de la începutul Creației, așa cum se știe că gândul Creației, numit „dorința Sa de a face bine creațiilor Sale”, a creat voința de a primi ca existență din absență, iar noi trebuie să ne dorim să primim încântare și plăcere. De asemenea, Creatorul satisface acel Kli așa cum dorește El. Astfel, nu e necesar să cerem vase de primire.
Prin urmare, rugăciunea pe care o facem pentru corporalitate este numai pentru umplere, ceea ce înseamnă că El va satisface tot ce simțim că ne lipsește, deoarece senzația de lipsă este cea care ne face să suferim. Iar suferința pe care o simțim este motivul pentru care facem totul pentru a ne satisface dorințele.
Acest lucru nu este valabil atunci când trebuie să ne rugăm pentru spiritualitate, pentru ca El să ne satisfacă deficiențele, din moment ce lipsa spiritualității a fost motivul rugăciunii ca El să ne împlinească dorințele, căci suferim din cauză că deficiența noastră nu a fost împlinită, deoarece această deficiență nu s-a născut încă în noi, adică lipsa de a satisface Kli-ul numit „vas de dăruire”, care este diferența dintre spiritualitate și corporalitate. Kli-ul corporal este numit „vas de primire” și dorește să-și satisfacă interesul personal. Un Kli spiritual este numit „un Kli care vrea să-L satisfacă pe Creator”, contrar beneficiului propriu.
Acest Kli este absent în natura creației, deoarece prin natura sa, omul se naște doar cu un Kli pentru mulțumirea de sine. Motivul pentru care-i spunem corpului nostru că trebuie să lucrăm în beneficiul Creatorului este că acesta nu înțelege ce i se spune, deoarece nu poate înțelege cum să nu se gândească la propriul său beneficiu și să se gândească toată ziua la folosul Creatorului. Este așa mai ales atunci când aude că trebuie să renunțe la plăcerile care țin de iubirea de sine în favoarea beneficiului Creatorului.
Acest lucru este atât de străin corpului, încât atunci când aude că omul ar trebui să lucreze doar pentru a dărui, devine dintr-o dată deștept și întreabă, „Aș vrea să știu dacă tu vezi că mai sunt și alții care să meargă pe această linie ca și tine? Adevărat, eu aș fi de acord cu tine, dar vezi și singur câți oameni își dedică toate gândurile din viața lor beneficiului Creatorului și nu al lor? Dacă presupunem că știi că există oameni care merg pe această cale, cât de mult timp și efort au depus pentru a avea capacitatea de a face totul numai pentru a dărui? Și mai ales, cât timp ar trebui să dureze asta, o lună, două luni, un an, doi ani?” Și devine din ce în ce mai inteligent și întreabă: „Cei care investesc timp și efort ating acest grad de a fi deasupra și de a avea scopul de a dărui în toate muncile lor?" Cu aceste cuvinte, poate să îndepărteze omul de lucrarea care ține de calea dăruirii. Din toate cele de mai sus rezultă că, în ceea ce privește spiritualitatea, numită „a aduce mulțumire Creatorului", el nu are o astfel de deficiență.
Dimpotrivă, dacă îi vine un gând că ar trebui să facă totul pentru a-i dărui Creatorului fără nici o recompensă, toate gândurile și dorințele corpului protestează imediat și strigă: „Nu fii prost, să fii tu excepția care merge împotriva majorității oamenilor, care știu că motivul care-i obligă să muncească este beneficiul personal”.
Numai cu această forță se poate angaja el în Tora și Mițvot [porunci]. Deși știe că ar trebui să se angajeze Lișma [de dragul Ei], există un răspuns general, că el respectă ceea ce au spus înțelepții noștri: „Trebuie întotdeauna să se angajeze în Tora și Mițvot Lo Lișma [nu de dragul Ei], pentru că din Lo Lișma, el va fi răsplătit cu Lișma”. Cu toate acestea, omul nu trebuie să fie preocupat de acest lucru, adică să verifice dacă într-adevăr s-a apropiat de Lișma. Mai degrabă să știe că binele va veni negreșit, ceea ce înseamnă că el va obține cu siguranță Lișma, așa că nu trebuie să se gândească la ce înseamnă Lișma, deoarece nu trebuie să examineze detaliile lucrurilor, dacă nu are de ce să o facă. Mai degrabă, el trăiește la fel ca majoritatea.
Prin urmare, există o mare diferență între rugăciunea prin care se roagă pentru corporalitate și rugăciunea prin care se roagă pentru spiritualitate. Pentru spiritualitate, trebuie mai întâi să se roage pentru Kli, adică pentru o deficiență, să simtă durere și tristețe din faptul că nu are acest Kli numit „dorință”, adică să tânjească să aducă mulțumire Creatorului.
De aici rezultă că nu trebuie să se roage pentru satisfacerea deficienței, ca în corporalitate atunci când are o trebuință și cere satisfacerea ei, deoarece nu are încă un Kli pentru spiritualitate. De aceea, atunci când cineva vine să se roage pentru spiritualitate, trebuie să se roage pentru Kli - mai precis, Creatorul să-i dea un Kli de a vrea să dăruiască Creatorului. După aceea, când va avea un Kli care ține de spiritualitate, el va putea să se roage pentru ca abundența să intre în Kli-ul spiritual.
Din cele de mai sus rezultă că adevărata deficiență pentru care ar trebui să se roage Creatorului este un Kli. Aceasta urmează regula: „Nu există lumină fără un Kli”. Când se roagă pentru o adevărată deficiență care îi lipsește, vine împlinirea rugăciunii atunci când Creatorul îi dă un nou Kli, așa cum este scris: „Și Eu voi îndepărta din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne”.
Am auzit despre această deficiență de la Baal HaSulam, care a spus în numele profesorului său, ADMOR din Pursov, despre versetul «Poruncește-i lui Aaron (Leviticul 6: 2). „RAȘI interpretează, ’poruncește’ înseamnă a se grăbi prompt și pentru posteritate”. Rabi Șimon a spus: „scrierea ar fi trebuit să se grăbească acolo unde buzunarele sunt goale”. El a interpretat că acest lucru înseamnă că ’buzunarul’ este un Kli în care se pun bani. De obicei, depunem efort și avem grijă să obținem bani. Și el a spus: „Omul trebuie să fie cel mai îngrijorat acolo unde are o lipsă de buzunare, adică acolo unde nu există un Kli“».
Este așa cum am explicat, că în spiritualitate omul nu trebuie să se roage la Creator să-i dea abundență și lumini. Mai degrabă, mai întâi el trebuie să obțină un Kli, adică o dorință și tânjire de a-i dărui Creatorului, deoarece prin natura noastră ne dorim doar să primim și nu să dăruim.
Rezultă că atunci când cineva intră în lucrarea sfântă și dorește să ajungă la împlinire, el trebuie să depună efort cu toată puterea să obțină dorința de a vrea să-L mulțumească pe Creator. Aici omul trebuie să-și concentreze toate rugăciunile - Creatorul să-l ajute și să-i dea acest nou Kli. El trebuie să spună înaintea Lui: „Doamne al lumii, așa cum mi-ai dat, când am intrat pentru prima oară în această lume, un Kli de a primi numai pentru binele meu, acum cer să-mi dai un nou Kli, o dorință de a-Ți dărui mulțumire numai Ție”.
Am putea întreba: „Cum se poate ca cineva să se roage să i se dea Kli-ul numit „dorință de a dărui”, când spunem că nu are nevoie de acest Kli pentru că nu simte că-i lipsește?” Cum să ceri ceva ce nu-ți este necesar?
Deși vede că nu are Kli-ul numit „dorința de a dărui”, asta nu înseamnă că omul are nevoie de tot ceea ce nu are. Este scris despre Sfirot superioare că Sfira [singular pentru Sfirot] Bina dorește milă, deși am aflat că prin Țimțum Bet [a doua restricție] ea a plecat de la Roș de AA [Arich Anpin]. Totuși, se consideră că nu a plecat, pentru că, deși nu are Hochma, aceasta nu este considerată a fi o deficiență deoarece ea nu are nevoie de Hochma.
Vedem că atunci când cuiva îi lipsește ceva, acest lucru este considerat o lipsă doar când omul are nevoie de acel lucru. Mai mult decât atât, omul trebuie să simtă suferință când nu-l are. Adică, chiar și atunci când simte că are nevoie de el, dar nu este chinuit de faptul că nu-l are, aceasta nu este considerată o deficiență. Prin urmare, cum poate cineva să se roage pentru ceva pentru care nu are nicio deficiență?
Acesta este motivul pentru care trebuie să ne gândim la scopul creației, despre care știm că este de a face bine creațiilor Sale. Când cineva începe să critice acel bine care este printre creaturi, adică bucuria lor în lume din încântarea și plăcerea pe care Creatorul vrea să le dea, iar el nu-l găsește printre creaturi, acest lucru îl face să-și dea seama că trebuie să existe un motiv care le refuză creaturilor încântarea și plăcerea și pentru care abundența superioară nu poate fi dezvăluită, și scopul creației nu poate fi îndeplinit.
Când face comparație cu el, spune că tot ce vede - că creaturile nu au primit abundența - trebuie să fie pentru că ei nu păstrează Tora și Mițvot așa cum ar trebui omul să respecte poruncile Regelui. Este ca în vorba înțelepților noștri: „Creatorul a vrut să recompenseze pe Israel, de aceea le-a dat din belșug Tora și Mițvot”. Aceasta înseamnă că prin Tora și Mițvot putem fi răsplătiți cu încântare și plăcere.
Cu toate acestea, întrebarea este: „De ce nu respectăm Tora și Mițvot așa cum este potrivit când slujim Regelui? El spune că este așa pentru că nu avem senzația importanței Torei și Mițvot și că ne lipsește importanța Celui care ne-a poruncit să păstrăm Tora și Mițvot ale Sale.
În acel moment omul ajunge la hotărârea că numai Creatorul îl poate corecta. Aceasta înseamnă că, dacă El ne revelează puțină lumină din Tora și Mițvot, astfel încât să simțim plăcere în ele, cu siguranță vom fi în stare să-l slujim pe Rege cu inimile și sufletele noastre, așa cum ar trebui să o facă aceia care simt măreția Regelui. Prin urmare, pentru ce ar trebui să ne rugăm Creatorului? Să ne dea puțin din abundența superioară. Apoi toată lumea se va angaja în mod corect în Tora și Mițvot, fără nici o neglijență.
Cu toate acestea, vedem ce spune sfântul ARI, că Nukva a fost nepotrivită acolo, de aceea a existat spargerea. Ohr Pnimi [„Lumina interioară” comentariul din Studiul celor zece Sfirot], interpretează cuvintele lui ARI, că din moment ce abundența superioară trebuie să vină în Kli-ul care primește abundența în scopul de a dărui, deoarece lumina a fost mai mare decât era pregătit Kli-ul să primească - ceea ce înseamnă că acel Kli ar fi trebuit să primească lumină tocmai în conformitate cu capacitatea sa de a avea scopul de a dărui, iar el nu a putut să mențină intenția de dăruire cu o lumină atât de mare - lumina a trebuit să intre în Kelim [vasele] a căror dorință are intenția de primire.
Aceasta se numește Klipa [coajă]. Prin urmare, Kelim s-au spart. Astfel, dacă abundența ar veni în aceste Kelim, toate ar merge la cele exterioare, la Klipot [pl. Klipa]. Este același lucru cu a spune că acel Kli a fost spart și trebuie să nu punem nimic în el, deoarece totul va curge în afară.
De aceea, omul nu trebuie să se roage pentru a primi abundență de sus, căci totul va merge la cele exterioare. În schimb, el trebuie să se roage Creatorului să-i dea un Kli, care este dorința și tânjirea de a dărui Creatorului. Când are acel Kli, abundența superioară va apărea pentru el și omul va simți încântarea și plăcerea care au fost în gândul creației, acela de a face bine creațiilor Sale. De aceea, trebuie să cerem Creatorului ceea ce ne lipsește cu adevărat, adică un vas de dăruire și nu trebuie să ne rugăm pentru nimic altceva.