Importanţa rugăciunii celor mulţi
Articolul Nr. 7, 1986
Este scris în Zohar, VaYişlah [şi Iacob a trimis], (p13, articolul 45 din Comentariul Sulam), „Vino şi vezi. Rabi Şimon a spus, ‘Rugăciunea celor mulţi se ridică înaintea Creatorului şi Creatorul se încoronează cu acea rugăciune deoarece ea se ridică în mai multe moduri: unul cere Hasadim [graţie], altul Gvurot [putere] şi altul Rahamim [milă]. Este compusă din mai multe părţi – partea dreaptă, partea stângă şi partea mijlocie. Şi pentru că e compusă din mai multe părţi şi modalități, devine o coroană și e pusă pe capul Celui Drept care există pentru totdeauna, adică Yesod, care împărtăşeşte toate salvările lui Nukva, iar de la ea publicului larg. Şi vino și vezi, Iacob constă din toate trei liniile, de aceea Creatorul și-a dorit rugăciunea lui, pentru că era în desăvârşire absolută – cu toate cele trei linii, precum rugăciunea celor mulți. De aceea este scris, „Atunci Iacov s-a temut și s-a tulburat foarte tare,’ deoarece Creatorul a făcut astfel încât el să se roage deoarece Creatorul își dorea rugăciunea lui”.
Vedem în cuvintele din Zohar că acesta interpretează rugăciunea celor mulţi ca fiind a unei singure persoane, spunând că Iacob e compus din toate cele trei linii. Dar în toate locurile unde se scrie despre rugăciunea celor mulți, înseamnă literalmente că mai mulți oameni se roagă, așa cum au spus înţelepţii noştri (Brachot, p8a), „Rabi Yochanan a spus în numele lui Rabi Şimon Bar Yochai, ‘De ce este scris, ‘și eu, rugăciunea mea este un timp de bunăvoință pentru Tine, O Doamne”. Când este timpul bunăvoinţei? Când mai mulți se roagă”.
Aceasta înseamnă că mai mulţi se roagă, literalmente, împreună. De asemenea, ar trebui să înțelegem ce se spune în Zohar, că „O coroană este așezată pe capul Celui Drept care trăiește pe vecie”. Ce înseamnă că aceasta devine o coroană pe cap? O coroană înseamnă coroana regelui, precum coroana regalității. Şi ce înseamnă că această coroană de pe capul său este făcută din rugăciune? Ce ne face să înțelegem importanţa şi măreția unei rugăciuni? Deoarece el doreşte să ne reveleze importanţa rugăciunii, ne spune, „Să știți că, coroana regelui este făcută din rugăciune”.
Se spune că aceasta este numită Yesod şi că dă toate salvările lui Nukva şi de la ea tuturor oamenilor. Ar trebui să înţelegem de ce coroana se face în mod special peste Yesod, căci se știe că ne rugăm la Ein Sof, deci ce înseamnă că rugăciunea celor mulţi devine o coroană exact peste Yesod? Şi de asemenea de ce spune că Yesod îi împarte lui Nukva şi de la Nukva tuturor oamenilor?
Baal HaSulam a explicat chestiunea rugăciunii celor mulţi, că este atunci când omul se roagă pentru cei mulţi; aceasta este numită „rugăciunea celor mulți”. Din acest motiv o rugăciune a celor mulți este numită „un timp de bunăvoinţă”. Când omul se roagă pentru el însuși, el are calomniatori care întreabă dacă rugăciunea sa merită cu adevărat să fie acceptată. Dar când se roagă pentru public, devine irelevant să se examineze pentru a vedea dacă merită să i se răspundă la rugăciune, deoarece nu cere nimic pentru sine, ci doar pentru public.
Din acest motiv s-a spus că rugăciunea celor mulţi este numită „un timp de bunăvoinţă”, iar rugăciunea sa primeşte răspuns. Şi, conform cu ce se spune în mai multe locuri în Comentariul Sulam, rugăciunea celor mulţi se referă la Malchut, care este numită „adunarea lui Israel” sau „Sfânta Divinitate”. Ea este numită „cei mulţi” deoarece conţine toate sufletele. Şi deoarece Divinitatea este în exil, noi cerem din cauza exilului Divinității, care este uneori numit „Divinitate în ţărână”, și toate aceste nume ne indică conţinutul scopului creaţiei, care a fost de a face bine creaturilor Sale.
Se știe că, pentru ca EL să dezvăluie perfecțiunea faptelor Sale, a existat prima restricţie. Aceasta înseamnă că pentru acel loc în care există doar un Kli numit, „a primi pentru a primi”, abundența superioară va fi ascunsă. Abundenţa vine doar într-un loc unde este posibil să se urmărească scopul dăruirii. Şi deoarece prin natura sa omul este născut doar să primească, în acel loc pe care îl vede, primitorul său - numit „iubire de sine”- nu poate primi. În schimb el trebuie să facă totul pentru Divinitate, adică pentru Malchut, deoarece numai astfel gloria Sa va apărea în Malchut. Aceasta, pentru că doar când Creatorul poate apărea pentru cei de jos, va fi văzută Gloria Sa. S-a scris că locul unde apare Şochen [locuitorul] este numit Şchina [„locuință”, dar și „Divinitate”].
Aceasta se cheamă, „Fie ca marele Său nume să fie preamărit şi sfințit”, deoarece numele Creatorului, care este numit „Cel bun care face bine”, apare în lume. Este aşa deoarece toți obţin scopul creaţiei numit, „a face bine creaţiilor Sale”, fiindcă acum există un Kli potrivit pentru primire, adică intenția de a dărui, numită Dvekut [adeziune] cu Creatorul.
Reiese că, deoarece prin natura lor creaturile doresc doar să primească pentru a primi şi deoarece ele nu pot munci pentru a dărui fără să-şi biruiască natura, ele sunt cauza pentru care Malchut rămâne în ţărână, ceea ce înseamnă că nu pot vedea meritul ei. Înseamnă că ele nu pot vedea ce poate primi ea de la Creator, deoarece totul este ascuns din cauza restricţiei.
În orice caz, trebuie să facem o introspecție. Adică, ar trebui să credem ce ne spun înţelepţii noştri, că toate plăcerile din deliciile corporale sunt doar ca o lumânare mică în comparație cu plăcerile care există în spiritualitate. După cum este scris în Comentariul Sulam („Introducere la cartea Zohar”, p 173), „Aceasta este semnificaţia spargerii vaselor care a precedat crearea lumii. Prin spargerea vaselor de Kduşa (sfinţenie) şi căderea lor în lumile BYA separate, împreună cu ele au căzut în Klipot [coji] scântei sfinte, de la care au venit toate plăcerile şi iubirea de orice fel din domeniul Klipot, care le-au dat mai departe omului pentru primire şi încântare”.
Rezultă că majoritatea plăcerilor sunt în Kduşa, în timp ce noi vedem contrariul, că în corporalitate fiecare vede lucruri de care se poate bucura. Dar în munca grea din Tora şi Mițvot [porunci], este imposibil să-i spui cuiva să se angajeze în Tora şi Mițvot fără să-i promiţi o recompensă pentru munca sa. Este așa pentru că în timpul angajamentului în respectarea Mițvot, el găseşte această muncă complet fadă, dar când îi este promisă o recompensă și el crede acest lucru, poate lucra în Tora şi Mițvot pentru că va fi recompensat.
Nu acelaşi lucru se întâmplă când se angajează în lucruri corporale precum mâncatul, băutul, banii, onoarea, etc, atunci nu întreabă, „De ce trebuie să am de-a face cu aceste chestiuni lumeşti?”, din moment ce simte plăcere, nu îşi pune întrebări referitoare la scopul primirii plăcerii. El se poate gândi, în timp ce primeşte plăcerea, la cum își poate intensifica plăcerea în cantitate şi calitate. Doamne fereşte ca el să contemple vreodată chestiunea primirii plăcerii, adică să se întrebe, „De ce trebuie să primesc plăcere”?
Uneori primeşte plăcere de la ceva pentru care nu a plătit nimic. Deşi acel lucru îi dă multă plăcere, întrebarea apare totuşi, „Care este scopul acestei plăceri”? De exemplu, o plăcere care nu costă nimic este plăcerea de a te odihni. Nu trebuie să cumperi această plăcere, pentru că o primeşti gratis. Totuși, de multe ori ne întrebăm, „Ce voi câştiga bucurându-mă de acest repaus”?
Dar când omul simte o veritabilă încântare şi plăcere, scopul acestei încântări nu-l preocupă niciodată. Și dacă se întâmplă să contemple scopul acestei plăceri de care se bucură acum, este semn că plăcerea pe care o simte nu este o plăcere adevărată, din moment ce-i poate contempla scopul. Acesta este semnul că există o deficiență în acea plăcere şi unde este o deficienţă, el poate contempla un scop diferit față de ceea ce simte acum.
Din toate cele de mai sus, rezultă că majoritatea gustului bun şi a plăcerii din viaţă se găsesc în Tora şi Mițvot, deoarece aici este locul unde este depozitată lumina superioară. Este scris despre aceasta în Comentariul Sulam („Introducere la Cartea Zohar, p. 242, „Viziunile Scării”, paragraf 1), „Când omul este recompensat să audă vocea cuvântului Său, cele 613 Mițvot devin Pkudin de la cuvântul Pikadon [depozit]. Este aşa deoarece există 613 Mițvot şi în fiecare Mițva este depozitată lumina unui grad unic, care corespunde unui organ unic din cele 613 organe şi tendoane ale sufletului şi corpului. Înseamnă că, în timp ce efectuează o Mițva, el extinde la organul corespunzător din sufletul și corpul său nivelul de lumină care aparține acelui organ şi tendon. Aceasta se consideră a fi Panim [faţă/anterior] ale Mițvot”.
Urmează că, prin respectarea Torei și Mițvot, scopul creaţiei – de a face bine creațiilor Sale - devine revelat. Totuşi, el spune în Comentariul Sulam că aceasta vine doar după ce persoana este recompensată cu ținerea Torei și Mițvot sub forma „Ascultă vocea cuvântului Său”. Dar când ține Tora şi Mițvot sub forma „care împlinește cuvântul Său,” înainte ca ei să fie recompensaţi să audă, Mițvot sunt numite Eitin [sfaturi], fiind considerațe Ahor [spate/posterior]. Înseamnă că lumina superioară care aparţine acelei Mițva nu străluceşte încă în ele, fiind considerate sfaturi prin care să se ajungă la lumina de Panim, care aparţine acelei Mițva.
Şi toată munca şi întărirea de care are nevoie omul pentru a-şi depăşi dorinţa şi gândul care îl împiedică să meargă pe calea adevărului, se aplică doar când este în Ahoraim [spate], sub forma „care împlineşte cuvântul Său”. Este astfel pentru că în acea stare, el nu poate simți încă lumina superioară care este îmbrăcată în Tora şi Mițvot. De aceea, el face totul deoarece crede că este un mare privilegiu să fie recompensat cu angajarea în Tora şi Mițvot, chiar şi atunci când nu-i simte importanţa și face totul cu credinţă deasupra raţiunii, deoarece acesta este scopul omului – să atingă Dvekut cu Creatorul – iar el face orice ca să-l atingă. Ca urmare, el observă totul şi face eforturi mari acolo unde poate și singura sa intenţie este să atingă desăvârșirea.
Şi vede că, după toate eforturile şi depășirile, atunci când doreşte să depăşească piedicile care stau în calea sa, el rămâne totuși pe dinafară, deoarece Dvekut înseamnă echivalenţă de formă, iar el nu s-a îndepărtat nici un pic de iubirea de sine, ceea ce este o acțiune opusă Dvekut cu Creatorul. În acea stare, el merge să se roage Creatorului să-l lumineze astfel încât să poată ridica Divinitatea din ţărână. Aceasta înseamnă că regatul cerului – aşa cum îi apare omului atunci când vrea să lucreze doar pentru ea, ca să dezvăluie gloria cerului în lume – are gust de ţărână în acea stare. Iar el vede că toţi sunt ca el, nu au respect faţă de gloria cerului pentru că nu pot aprecia importanţa ei. Aceasta este numită „rugăciunea celor mulți” adică el se roagă pentru colectiv.
Trebuie făcute două discernăminte: 1) Malchut este numită „cei mulţi” deoarece ea conţine toate sufletele. 2) Rugăciunea celor mulţi, atunci când el se roagă pentru colectiv, înseamnă că publicul va fi recompensat cu importanţa Torei şi Mițvot, că ei vor fi recompensaţi cu 613 depuneri în care lumina superioară străluceşte în fiecare Mițva.
Rezultă că la sfârşit, cele două discernăminte de „cei mulţi” devin unul. Aceasta înseamnă că el se roagă să fie recompensat colectivul, să fie văzută măreţia şi importanța lui Malchut – care poartă numele de „cei mulţi” – lucru care are loc atunci când fiecare este recompensat cu vase de dăruire. Atunci, cele 613 Mițvot vor fi revelate, ca în „Ascultă vocea cuvântului Său”, când cele 613 Mițvot se numesc 613 depuneri.
Cele menţionate mai sus înseamnă că rugăciunea celor mulţi nu este respinsă când omul se roagă pentru colectiv. Colectivul este numit „întregul Israel” şi colectivul este numit „Sfânta Divinitate”. Şi din moment ce colectivul cuprinde câteva discernăminte, Zohar-ul ne spune că rugăciunea celor mulți este acceptată deoarece în ea există întregime. Este scris, „şi Creatorul se încoronează cu rugăciunea deoarece ea se ridică în mai multe moduri, căci unul cere Hasadim, altul Gvurot și altul Rahamim”.
Ar trebui să înțelegem de ce o rugăciune trebuie să le conțină pe toate trei. Regula este că toate discernămintele pe care le discernem în spiritualitate sunt revelații care ar trebui să fie dezvăluite în scopul corectării celor de jos. Prin urmare, chestiunea celor trei linii despre care vorbim – acea perfecţiune înseamnă că cele trei linii sunt revelate acolo - înseamnă că, Creatorul doreşte să le dea abundenţa celor de jos aşa încât ei să o folosească fără să fie vreun defect acolo. Este altfel decât a fost în lumea Nekudim unde a avut loc spargerea vaselor deoarece acolo nu a existat o corectare a celor trei linii, după cum spune sfântul Ari.
Cu alte cuvinte, când cel superior dăruieşte ceva abundenţă celui inferior, el doreşte ca abundenţa pe care cel inferior o primeşte să-i aducă beneficii acestuia. Dar dacă Kli-ul în care ar trebui să meargă abundența este imperfect, toată bogăția va trece la cele externe. Aceasta este problema cu spargerea vaselor – că abundența a ieşit afară din Kduşa [sfinţenie]. Din această cauză abundenţa nu se revarsă asupra celor inferiori şi se consideră că rugăciunea nu a fost acceptată.
Şi aici intervine problema corectării liniilor în colectiv. Adică, cei mulţi care sunt Malchut, reprezintă colectivul. Cu alte cuvinte, există o corectare numită „trei linii,” prin care abundența rămâne în Kduşa şi nu trece la cele externe. De aceea o asemenea rugăciune poate fi acceptată, adică ei îi poate fi dată abundenţa.
Zohar interpretează aceasta, „Deoarece Iacob era compus din trei linii”, din moment ce Iacob este numit „linia mijlocie”, care include dreapta și stânga. De aceea Creatorul Și-a dorit rugăciunea lui, fiindcă aceasta este absolut desăvârşită, conţinând toate cele trei linii, precum rugăciunea celor mulţi. Cu alte cuvinte nu există întârzieri din partea Creatorului în împărţirea abundenţei dedesubt, deoarece dorința Sa este de a aduce beneficii creaturilor Sale. Dar este ca şi cum El aşteaptă ca vasele de primire ale celor de jos să fie potrivite pentru primire.
De aceea, când există un Kli potrivit din partea celui de jos – ceea ce înseamnă că rugăciunea este Kli-ul potrivit pentru primire - acesta trebuie să îndeplinească condiţia ca abundenţa să nu fie pierdută, adică să nu meargă la cei exteriori, la Klipot. Din acest motiv există o corectare în Kli-ul lui Malchut, în sensul că ea ar trebui să transfere bunătatea celor inferiori, iar această corectare se numeşte „corectarea liniilor”.
Acum vom explica restul cuvintelor din Zohar, despre care ne-am întrebat ce înseamnă. Este scris, „Şi pentru că e compusă din mai multe părţi şi modalități, devine o coroană și e pusă pe capul Celui Drept care există pentru totdeauna, adică Yesod, care împărtăşeşte toate salvările lui Nukva, iar de la ea publicului larg”.
Am întrebat, „Dar nu ne rugăm noi la Ein Sof”? Și atunci ce înseamnă că rugăciunea celor mulți devine o coroană anume peste Yesod? Explicația este că ordinea atribuirii abundenței care vine la Malchut se numește Yesod. Aceasta înseamnă că primele nouă Sfirot dau esenţa lor lui Yesod, iar el este numit „tot”.
Se dovedește că noi vorbim mereu din perspectiva dăruitorului şi a primitorului abundenței, care se numește Malchut. Astfel, deoarece Emanatorul doreşte să dăruiască şi aşteaptă de la cei de jos să dea Kelim potrivite pentru recepţia abundenţei, când se ridică rugăciunile – când rugăciunile sunt aranjate astfel încât să fie potrivite pentru acceptare - ele se numesc „un Kli pentru primirea abundenţei”. Prin urmare, Kli-ul se ridică la cel care dăruieşte şi deoarece dăruitorul general este Yesod, se consideră că rugăciunea s-a ridicat la Yesod.
Ca atare, se respectă regula, „Actul de jos trezește actul de sus”. Înseamnă că la trezirea celor de jos, care doresc să se apropie de Creator şi să fie recompensaţi cu Dvekut cu Creatorul, ei cer ajutorul Creatorului. Este așa cum au spus înţelepţii noştri, „Cel care vine să fie purificat este ajutat” (Zohar, Noe, p23, şi în Comentariul Sulam, Paragraf 63). Dacă o persoană vine să se purifice, este ajutată cu un suflet sfânt şi este purificată, sanctificată şi este numită „sfântă”.
Astfel vedem că atunci când un om doreşte să-şi îmbunătăţească acțiunile, el provoacă deasupra un Zivug, prin care abundenţa este revărsată dedesubt. Aceasta se numeşte a ridica MAN, adică a provoca o deficiență deasupra. Dar ar trebui să înţelegem cum putem spune că cei de jos provoacă o deficiență deasupra. Şi ar trebui de asemenea să ştim înţelesul „deficienței”. Este ştiut că un Kli este numit „deficiență” și anume, dacă există o deficienţă, există un loc pentru a plasa acolo o umplutură, pentru a umple deficienţa.
Nu există întârzieri în dăruire din partea Emanatorului, pentru că dorinţa Sa este să facă bine. Noi vedem că există o ascundere a luminii din cauză că aceia de jos nu au Kelim pentru a primi abundenţa. De aceea, când cel inferior se trezește să se purifice dar îi lipseşte puterea, el cere Creatorului să-l ajute. Apoi această deficienţă se ridică, aşa încât cel superior are un Kli pentru dăruirea abundenței şi aceasta se numeşte a ridica MAN.
Înseamnă că, atunci când rugăciunea, care este o deficienţă – ceea ce caută cel de jos pentru ca lipsa să-i fie satisfăcută - se ridică la dăruitor - iar dăruitorul se numeşte Yesod, care dăruieşte peste adunarea lui Israel, numită Malchut – devine o coroană pe capul Său. Este aşa pentru că o coroană înseamnă Keter [coroană], indicând coroana Regelui, importanţa regelui. Aceasta înseamnă că acolo unde este dezvăluirea luminii Sale, toţi recunosc importanţa Creatorului.
Cu toate acestea, pe parcursul ascunderii feţei, Divinitatea – locul unde apare Regele- este numită „exil” şi „ţărână”. Este așa pentru că nu se simte niciun gust în spiritualitate, iar Tora şi Mițvot par să aibă gust de praf pentru ei. Şi toate deoarece cei inferiori nu au Kelim pentru a primi abundenţa. Din această cauză, gloria Sa este profanată printre naţiuni, adică înainte ca o persoană să fie recompensată cu discernământul de a fi evreu, ea este similară naţiunilor, fiindcă se știe că orice persoană este o lume mică şi este compusă atât din cele șaptezeci de naţiuni cât şi din Israel.
Pe parcursul ascunderii, când abundența superioară nu poate să apară pentru cei de jos, deoarece aceștia nu posedă Kelim adecvate, orice iluminare li s-ar da, ea s-ar duce la Klipot. Din această cauză, abundenţa superioară trebuie să fie ascunsă de ei. Aceasta se numeşte, „Coroana a căzut de pe capul nostru” adică importanţa Creatorului este profanată.
Însă când omul vine să se purifice, când doreşte de la Creator să-l apropie şi să-i dea vasul de dăruire prin care să fie recompensat cu Dvekut, toată abundența superioară care va fi revelată, va fi pentru a dărui. Cu alte cuvinte, el doreşte să i se dea putere de sus pentru a avea abilitatea să fie mereu în Kduşa, care este Dvekut.
Apoi o coroană este făcută din rugăciunea sa, coroana Regelui, fiindcă atunci este recunoscută importanţa Regelui. Şi acesta este înţelesul a ceea ce se spune în Zohar, că rugăciunea „Devine o coroană şi este plasată pe capul Celui Drept care trăiește pentru totdeauna, adică Yesod, care-i împarte toate salvările lui Nukva şi de la ea publicului larg”. Este aşa deoarece prin rugăciune, abundenţa superioară este dată celor de jos, moment în care sunt revelate încântarea şi plăcerea. Aceasta se numește „coroană”, coroana Regelui, importanţa Regelui.