În fiecare lucru trebuie să discernem între lumină și Kli
Articolul Nr. 25, 1985
În fiecare lucru trebuie să discernem între lumină și Kli [vas], adică între Dăruitor, care este Creatorul și primitor, care este creatura.
Și din moment ce nu există lumină fără Kli, adică dacă nu există nimeni care să o atingă, atunci cine poate vorbi despre ea? Prin urmare, putem vorbi doar despre lumina care este îmbrăcată într-un Kli, adică abundența pe care Dăruitorul o dă trupului și anume mărimea impresiei pe care o primește trupul de la abundența care se revarsă asupra lui. Trebuie să credem că tot ceea ce primește o persoană în trupul său vine de la El, atât corporalitatea, cât și spiritualitatea, deoarece se știe că în lume nu există altă forță care să-i dăruiască.
De aceea, atunci când o persoană începe să intre în lucrarea Creatorului, trebuie să-I mulțumească și să-L laude pe Creator, căci acesta este începutul intrării omului în muncă. Ordinea lucrării începe așa cum au spus înțelepții noștri: „Omul trebuie întotdeauna să aducă laudă Creatorului și apoi să se roage. De unde știm asta? De la Moise, fiindcă este scris: „În vremea aceea, m-am rugat Domnului” și așa cum este scris, „Doamne, Tu ai început” și apoi, „Lasă-mă, Te rog, să trec dincolo şi să văd ţara aceea bună”. (Brachot 32a).
Prin urmare, când începe să mulțumească Creatorului, el trebuie mai întâi să mulțumească Creatorului pentru că a creat lumea, așa cum spunem în timpul rugăciunii: „Binecuvântat ești Tu, care ai spus: Să fie lumea!”. Și apoi începe munca, adică în măsura în care Îi poate mulțumi Creatorului pentru crearea lumii. Cu alte cuvinte, mărimea gratitudinii este aceeași cu mărimea plăcerii.
Aici începe clarificarea adevărului și a minciunii și aici se află diferența dintre munca individului și munca publicului, adică între cel pentru care Tora este meșteșugul lui și cel pentru care nu este. Înțelesul este așa cum a explicat Baal HaSulam: Tora Sa este meșteșugul lui înseamnă că, prin Tora, el dorește să fie răsplătit cu credință. Sau, potrivit oamenilor care aparțin publicului larg, înseamnă că ei studiază Tora pentru a fi răsplătiți cu lumea viitoare, adică pentru a primi și nu ca aceia care aparțin de individ și se angajează pentru a dărui.
Când o persoană începe să laude Creatorul, există o examinare a adevărului și a minciunii. De obicei, atunci când trebuie să-i mulțumească unei alte persoane pentru că l-a ajutat, măsura recunoștinței este în conformitate cu măsura în care simte că a fost ajutat. Prin urmare, atunci când o persoană începe să mulțumească Creatorului pentru ce i-a dat, trupul începe să se gândească la beneficiile pe care El i le-a dăruit și, în măsura în care este impresionat de beneficiul pe care l-a primit, este și măsura recunoștinței.
De aceea, atunci când omul spune: „Binecuvântat este Cel care a spus: Să fie lumea!”, acest lucru depinde și de măsura în care el se bucură de lume. În acel moment, trupul începe să-i arate că îi lipsește corporalitatea și îi lipsește spiritualitatea și nu-l lasă să aducă laude Creatorului. Atunci el are mult de lucru, deoarece trebuie să meargă deasupra rațiunii și să creadă că, Creatorul face numai bine pentru el, iar aici apare din nou clarificarea adevărului și a minciunii.
Deoarece numele general al Creatorului este Cel Bun și Binefăcător, este nevoie de multă muncă pentru a crede mai presus de rațiune că El este bun și face bine. De aici rezultă că, atunci când o persoană începe să construiască lauda Creatorului, are pentru ce să se roage ca să poată merge mai presus de rațiune. Mai înainte, nu-i lipsea prea mult credința în Creator deasupra rațiunii, dar acum el simte că-i lipsește credința și trebuie să învețe Tora, astfel încât lumina din ea să-l reformeze.
Rezultă că dorința lui de a ridica o laudă Creatorului îl face să aibă o deficiență. Când are o deficiență, numită Kli (vas), în măsura în care impresia lui este că este departe de plenitudine, are loc de muncă și o nevoie de rugăciune și de Tora.
Dar aici mai există o deficiență: uneori, omul își vede josnicia, renunță și fuge de luptă. Atunci poate primi orice plăcere doar dacă uită de situația sa, ceea ce înseamnă că nu se mai gândește la spiritualitate, sau este posibil să adoarmă, adică să simtă o plăcere mai mare atunci când doarme. Acest lucru nu se întâmplă pentru că în acel moment el primește din somn o plăcere specială, ci pentru că atunci când doarme nu-și mai amintește de muncă. Aceasta este plăcerea lui, pentru că ori de câte ori își amintește de muncă, trupul îi aduce imediat disperare și umilință.
De aceea, omul trebuie să aibă întotdeauna grijă să nu cadă în disperare, cu alte cuvinte simte suferința deoarece vede că nu poate continua munca. Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam a spus că trebuie să fii precaut cu autocritica, pentru care trebuie să care aloci un timp special și să nu o practici ori de câte ori corpul îți spune să te analizezi. Mai degrabă, ar trebui să-i spui corpului: „Am un timp special pentru a cerceta dacă merg în conformitate cu linia pe care am primit-o sau am deviat de la linia corectă. Acum mă angajez în Tora și în rugăciune și sunt sigur că Creatorul mă va ajuta, așa cum i-a ajutat pe toți slujitorii Lui care voiau să meargă pe calea cea bună și să atingă scopul pentru care au fost creați”.
În articolul meu precedent și în articolul nr. 11 (Tav-Șin-Mem-Hei) am scris că trebuie să afirmăm opusul a ceea ce ne spune corpul. Și prin aceasta vom înțelege întrebarea din Zohar și răspunsul ei (Behukotai, punctul 18): „Și să le faceți”. El întreabă: „Ce înseamnă „să le faceți”?” Deoarece a spus deja „Dacă mergeți și dacă le păziţi…”, de ce și „să le faceți”? El răspunde că acela care îndeplinește Mițvot ale Torei și urmează căile Lui, este ca și cum el l-ar fi făcut pe Cel de sus. Creatorul a spus: „Este ca și cum el M-ar fi făcut” și l-ar fi clădit pe El. Prin urmare, „să le faceți ca lege și hotărâre”, până aici cuvintele sale.
Acest răspuns pare foarte derutant. Cum se poate spune că prin păstrarea Torei și Mițvot Îl facem pe El deasupra? La urma urmei, „întregul pământ este plin de gloria Lui”, chiar înainte ca aceste creaturi să fi respectat Tora și Mițvot. Deci, ce înseamnă „ca și cum voi M-ați făcut”?
Așa cum am spus mai sus, nu vorbim despre lumină fără Kli, căci cine ar discerne că există lumină? Când există un Kli, acesta obține lumina. Prin urmare, atunci când spunem că scopul creației este de a face bine creațiilor Sale, asta se referă numai la creaturi atunci când primesc încântare și plăcere. Acest lucru înseamnă a avea un Kli, iar Kli-ul îl percepe pe El astfel încât să primească de la Creator doar încântare și plăcere. Dar când creaturile nu primesc de la El încântare și plăcere, se ridică întrebarea: „Pentru cine apare numele Creatorului, Cel Bun care face bine?”
Din acest motiv, pentru ca numele Creatorului, numele general al tuturor numelor – Cel Bun care face bine – să fie revelat, și creaturile să primească bucuria și plăcerea de la Creator, pentru ca beneficiul Său să fie complet, ceea ce înseamnă că nu va fi nici o rușine în acel dar, a existat Țimțum și ascunderea, astfel încât să nu putem atinge și nu putem simți binele înainte de a ne pregăti cu vase de dăruire, care înseamnă echivalența formei. Rezultă că atunci numele, Cel Bun care face bine, nu este dezvăluit, iar creaturile nu-L simt pe Creator și de aceea există oameni răi în lume care nu cred în Creator.
Pentru ca numele Său să fie revelat în lume înaintea tuturor, Kelim au nevoie doar de echivalența formei. Și pentru a avea capacitatea de a dobândi vase de dăruire, care sunt Kelim (vasele) de echivalență a formei, putem obține acest lucru numai prin păstrarea Torei și Mițvot. Adică, în timp ce respectăm Tora și Mițvot, trebuie să avem intenția de a ridica gloria lui Israel prin observarea Torei și Mițvot.
Israel înseamnă literele Yașar-El [direct la Creator], când acțiunile sunt direct către Creator și nu pentru propriul beneficiu. Aceasta se numește „echivalența formei”. În cuvintele sfântului Zohar, aceasta se numește „ridicarea Șchina [Divinității] din praf”, deoarece spiritualitatea nu este onorantă în ochii noștri, astfel încât să putem spune corpului nostru că este un mare privilegiu acela de a putea sluji Creatorului și apoi corpul să se predea și să se anuleze înaintea Kdușa (sfințeniei). Acesta este sensul a ceea ce spune Zohar-ul sfânt, prin „umblați în legile Mele și păziți poruncile Mele”, în sensul „Și faceți-le”, și anume ca și cum voi m-ați face pe Mine deasupra. Cu alte cuvinte, prin aceasta faceți ca numele Creatorului să fie dezvăluit ca fiind Cel Bun care face Bine, ceea ce înseamnă că toată lumea va simți binele pentru că voi veți fi răsplătiți cu echivalența de formă.