Ascunderea și dezvăluirea feței Creatorului - 1
Prima ascundere
(Descriere): Fața Lui nu este dezvăluită; cu alte cuvinte, Creatorul nu se manifestă conform Numelui Său – Cel bun, Care face Bine. Dimpotrivă, omul este chinuit de El sau suferă din cauză că nu câștigă suficient și mulți oameni vor să-și recupereze datoriile de la el, făcându-i viața amară. Toată ziua lui este plină de griji și necazuri. Sau, suferă din cauza problemelor de sănătate şi a lipsei de respect din partea celorlalţi. Orice plan ar începe, nu e în stare să-l ducă la bun sfârșit și este mereu nesatisfăcut.
Desigur că în acest fel, omul nu vede fața bună a Creatorului, ci crede că anume Creatorul este cel care îi face lui aceste lucruri, fie ca pedeapsă pentru păcatele comise, fie pentru a-l răsplăti la sfârșit. Aceasta urmează versetul „pe cel pe care-l iubește, Dumnezeu îl mustră”, și de asemenea „oamenii drepţi încep prin suferinţe, deoarece Creatorul dorește să le dea până la urmă o mare linişte”.
Totuși, omul nu cade în greșeala de a spune că toate acestea vin peste el datorită unui destin orb, sau de la natură, fără niciun motiv sau considerație. Mai degrabă, omul se întărește ȋn credinţa că, prin ghidarea Sa, Creatorul îi produce toate acestea. Aceasta se cheamă că vede spatele Creatorului.
A doua ascundere
A doua ascundere la care cărțile se referă ca la „ascundere ȋn ascundere” înseamnă că el nu poate vedea nici măcar spatele Creatorului. În schimb, spune că a fost părăsit de Creator, care nu mai veghează asupra sa. Omul atribuie sorţii și naturii oarbe toate suferințele pe care le simte, de vreme ce drumul Providenței a devenit atât de complicat în ochii săi, conducându-l la negare.
Înseamnă că (descriere) el se roagă și face acte de caritate pentru problemele sale dar nu i se răspunde în niciun fel. Și, exact în momentul în care nu se mai roagă pentru necazurile sale, primește răspuns. De câte ori se ȋntăreşte ȋn credinţa în Providență și-și îmbunătățește faptele, norocul îi întoarce spatele și, fără milă, cade înapoi. Iar când neagă și începe să-și înrăutățească faptele, începe să aibă succes fiind extrem de ușurat.
El nu-și câștigă traiul în mod corect, ci prin minciună și prin profanarea Șabatului. Ori, toate cunoștințele lui, care respectă Tora și Mițvot (porunci) sunt sărace, bolnave și sunt disprețuite de oameni. Acești observatori ai Mițvot îi par nepoliticoși, fără discernământ și într-atât de făţarnici încât nu suportă să se afle printre ei nici măcar o clipă.
În mod contrar, toate cunoștințele sale păcătoase, care-i batjocoresc credința, au mare succes, sunt înstărite și sănătoase. Aceștia nu cunosc boala, sunt inteligenţi, virtuoşi și amabili. Sunt fără griji, încrezători și liniștiţi întreaga zi, zi după zi.
Când Providența aranjează lucrurile în această manieră pentru cineva, se numește „ascundere ȋn ascundere”. Asta, pentru că atunci el cedează sub propria apăsare și nu-și poate întări credința că durerile sale vin de la Creator pentru un anumit motiv, ascuns. În cele din urmă, individul eșuează, devine necredincios și spune că, Creatorul nu veghează asupra creațiilor Sale și tot ce se ȋntâmplă există datorită sorții oarbe și a naturii. Acest lucru înseamnă că nu vede nici măcar spatele.
DESCRIEREA DEZVĂLUIRII FEȚEI
Cererea omului de a se întări în credinţa în conducerea Lui asupra lumii pe timpul ascunderii, îl aduce la contemplarea cărților, a Torei, pentru a extrage de acolo iluminarea și înțelegerea modului prin care-și poate ȋntări credința în călăuzirea Lui. Aceste iluminări și pregătirile pe care le primește prin Tora sunt numite „Tora ca un condiment”. Când acestea se acumulează ȋntr-o anumită măsură, Creatorul are milă de el și varsă asupra lui spiritul de sus, adică, abundența superioară.
Însă, de îndată ce-a descoperit condimentul ȋn ȋntregime – lumina Torei pe care o inhalează în trupul său – prin întărirea în credință față de Creator, el va merita călăuzirea cu fața Lui dezvăluită. Cu alte cuvinte, Creatorul se comportă față de om în acord cu Numele Său, „Cel bun, Care face bine”.
Numele Lui ne arată că El este bun și face bine tuturor creațiilor Sale, cu tot felul de beneficii, suficiente pentru orice fel de primitor din întregul Israel, căci, cu siguranță, încântarea și plăcerea unuia nu sunt asemenea încântării și plăcerii altuia. De exemplu, cel care se angajează în înțelepciune nu se va bucura de onoare și bogăție, iar cel care nu se angajează în înțelepciune nu se va bucura de marile realizări și inovații din înțelepciune. Astfel, El dă bogăție unuia iar altuia - realizări minunate în înțelepciune.
Astfel (descriere), el primește de la Creator binele abundent și pacea imensă și este mereu mulțumit, de vreme ce-și obține traiul cu ușurință și din plin, fără să cunoască vreodată necazurile sau presiunea, fără să mai cunoască boala, este deosebit de respectat de oameni, duce până la capăt orice plan și-ar propune, fără efort și reușește în tot ce face.
Iar când dorește ceva, se roagă și primește imediat răspuns, căci El răspunde la orice cerere Îi este adresată Lui și nicio rugăciune nu este respinsă. Când se ȋntăreşte în fapte bune, succesul lui creşte ȋn mod substanţial, iar când este neglijent, succesul scade proporțional.
Toate cunoștințele lui sunt cinstite, o duc bine și sunt sănătoase, deosebit de respectate de ceilalți oameni și nu au nicio grijă. Sunt liniștite întreaga zi, în fiecare zi. Sunt deștepte, corecte și atât de plăcute că el se simte binecuvântat şi ȋncântat să se afle printre ele.
Dimpotrivă, toate cunoștințele sale care nu urmează calea Torei au un trai sărăcăcios, sunt împovărate de datorii grele și nu au niciun moment de liniște. Sunt bolnave, suferă și sunt dispreţuite de oameni. I se par fără minte, prost crescute, rele și crude cu oamenii, necinstite și atât de lingușitoare încât este de nesuportat să te afli printre ele.