Despre meritul strămoșilor
Articolul nr. 11, 1984
Există o dispută cu privire la meritul strămoșilor (Șabat, p. 55): „Șmuel a spus: ‘Meritele strămoșilor s-au încheiat’. Rabi Yohanan a spus: ‘Meritele strămoșilor aduc iertarea’. În Midraș (Midraș Raba, Vayikra, 37), „Rav Aha a spus: ‘Meritele strămoșilor există pentru totdeauna și sunt amintite veșnic’”. Iar în Tosfot, se spune: „Rabeinu Tam spune că meritul strămoșilor s-a încheiat, dar legământul strămoșesc nu s-a încheiat”. Pentru Rabi Yohanan pare că nu ar exista nicio dispută între Șmuel și Rabi Yohanan: Șmuel a spus că s-a încheiat pentru cei răi, dar nu pentru cei drepți, iar rabi Yohanan se referă la cei drepți.
Conform celor de mai sus, putem interpreta întrebarea cu privire la alegere: Dacă există meritul strămoșilor, atunci nu există nicio alegere aici, deoarece meritul strămoșilor face ca omul să fie drept. Iar după spusele din Tosfot, în numele lui ARI, care spune că meritul strămoșesc este numai pentru cei drepți, rezultă că inițial omul are de ales, să fie drept, iar ulterior se poate bucura de meritul strămoșilor.
Din eseul Matan Tora („Dăruirea Torei”, punctul 19), reiese că datorită meritului strămoșilor avem puterea de a face alegerea, iar dacă nu ar fi meritul strămoșilor nu am fi în stare să facem alegerea. În realitate, constatăm că deși avem merit strămoșesc, tot nu vedem că toată lumea are puterea de a alege. Dimpotrivă, tuturor le este dificil. Cu toate acestea, meritul strămoșilor ne ajută să facem alegerea.
Aceasta înseamnă că alegerea se aplică acolo unde sunt două lucruri egale și noi trebuie să decidem. Dar când o parte este mai dificilă decât cealaltă, nu se poate spune că noi hotărâm, din moment ce ne înclinăm în mod natural către partea mai puternică. Prin urmare, datorită meritului strămoșilor, cele două forțe sunt egale și putem decide. Acest lucru înseamnă că ni s-a dat puterea să facem alegerea.
Pentru a înțelege aceste lucruri ar trebui să examinăm ceea ce este scris în eseul „Dăruirea Torei” (punctul 19): „De aceea, Creatorul nu a găsit o națiune sau o limbă calificată să primească Tora, cu excepția copiilor lui Avraam, Isaac și Iacov, al căror merit strămoșesc s-a reflectat asupra lor, așa cum au spus înțelepții noștri: „Patriarhii au respectat întreaga Tora chiar înainte de a fi dată”. Aceasta înseamnă că, datorită înălțării sufletelor lor, ei au avut capacitatea de a atinge toate căile Creatorului exprimate în spiritualitatea Torei, datorită Dvekut (adeziunea) lor cu El, fără să aibă nevoie mai întâi de scara părții practice a Torei, fiindcă nu aveau nicio posibilitate de a o observa (așa cum este scris la punctul 16). Fără îndoială, atât puritatea fizică, cât și sufletele sublime ale sfinților noștri părinți i-au influențat foarte mult pe fiii lor și pe fiii fiilor lor”.
Rezultă deci că, datorită meritului strămoșilor noi putem face alegerea. Altfel, ar fi fost imposibil.
Cu toate acestea, avem nevoie de mare milă chiar și odată ce avem meritul strămoșilor, astfel încât să putem face alegerea, adică să renunțăm la iubirea de sine și să luăm asupra noastră iubirea față de ceilalți și toate aspirațiile noastre să fie doar pentru a dărui mulțumire Creatorului și, chiar și cu toate puterile Torei și Mițvot (porunci), să fim capabili să învingem răul din noi și să-l transformăm în bine.
Totuși, ar trebui să înțelegem de ce spune el că „Meritul strămoșilor s-a încheiat”. Întrebarea este: „Ce a existat înainte de sfârșitul meritului strămoșilor?” Înainte nu era nevoie de alegere, întrucât aveau merit strămoșesc. Cu toate acestea, ar trebui să spunem că cererea omului de a fi ajutat să se apropie de El, pentru a-L servi cu adevărat pe Creator, este adevărata rugăciune. Cererea lui ca El să-l ajute cu meritul strămoșesc este considerată o „alegere”. Alegerea este că omul face tot ce poate, iar acest lucru este deja o alegere.