Referitor la ce se explică cu privire la „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”
Articolul Nr. 7, 1984
Referitor la ceea ce este explicat despre „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, toate elementele celor 612 Miţvot (porunci) sunt conţinute în această regulă. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri, „Restul este comentariul ei; du-te şi studiază”. Aceasta înseamnă că, respectând cele 612 Miţvot, vom fi recompensaţi cu regula „Iubeşte-ţi aproapele” şi ca urmare, cu iubirea pentru Creator.
Aşadar, ce ne oferă iubirea pentru prieteni? Este scris că, atunci când câţiva prieteni se adună împreună, fiecare are doar o mică putere de a-i iubi pe ceilalţi– adică, pot avea iubirea pentru alţii doar în stare potenţială - și când o implementează, îşi amintesc că au decis să renunţe la iubirea de sine în favoarea iubirii pentru ceilalţi. Dar, de fapt, ei observă că nu pot renunţa la nicio plăcere a dorinţei de primire în favoarea celuilalt, nici măcar un strop.
Dar, prin unirea câtorva oameni, care sunt de acord că trebuie să obţină iubirea de ceilalți, atunci când se anulează unul în faţa celuilalt, ei se includ unul în altul. Astfel, în fiecare om se acumulează o forţă mare, proporţională cu mărimea grupului şi apoi fiecare poate să aplice în practică iubirea pentru ceilalţi.
Deci, ce ne aduc în plus detaliile celor 612 Miţvot, despre care am spus că se referă la respectarea acestei reguli, din moment ce regula este respectată prin iubirea pentru prieteni? Mai vedem că în realitate există iubire de prieteni şi printre laici. Şi ei, se strâng de asemenea, în diverse cercuri, pentru a obține iubirea de prieteni. Care este atunci diferenţa dintre religioşi şi laici?
Versetul spune (Psalmul 1 ), „…nici nu te așeza pe locul celui batjocoritor”. Trebuie să înţelegem de ce este interzis „locul celui batjocoritor”. Dacă el calomniază sau spune cuvinte goale atunci interdicţia nu este din cauza „locului celui batjocoritor”. Ce ne aduce atunci în plus „locul celui batjocoritor”?
De fapt se înţelege că, atunci când se adună câţiva indivizi, în scopul iubirii pentru prieteni, cu intenţia ca fiecare dintre ei să-şi ajute prietenul să-şi îmbunătăţească situaţia materială, fiecare presupune că având loc cât mai multe întruniri vor avea câştig de la grup şi îşi vor îmbunătăţi situaţia materială.
Aşa că, după toate întrunirile, fiecare calculează să vadă cât de mult a obţinut de la grup pentru iubirea de sine, ce a câştigat dorinţa de primire de aici, fiindcă el a investit timp şi efort în interesul grupului şi deci, ce câştigă din asta? Probabil că ar fi avut mai mult succes dacă s-ar fi ocupat de beneficiul propriu, căpătând cel puţin partea corespunzătoare eforturilor sale. Dar, „eu am intrat în grup fiindcă am crezut că astfel voi fi capabil să câştig mai mult decât aş fi câştigat singur, însă acum văd că nu am câştigat nimic”.
Apoi, el regretă şi spune, „Ar fi fost mai bine să-mi folosesc mica mea putere în loc să dau din timpul meu grupului. Însă acum, că mi-am dăruit timpul grupului pentru a câştiga mai multe bunuri cu ajutorul lui, realizez că în final nu doar că nu am obţinut nimic de la grup, dar am şi pierdut ceea ce aş fi putut obţine de unul singur”.
Când cineva vrea să spună că ar trebui să se angajeze în iubirea de prieteni în scopul dăruirii şi că fiecare ar trebui să muncească în beneficiul celorlalţi, toţi ceilalţi râd şi își bat joc de el. Lor li se pare un fel de glumă, iar acesta este „locul laicilor”. Se spune despre asta, „dar păcatul este un reproş pentru oricine, şi fiecare lucru bun pe care îl fac, îl fac pentru ei înşişi”. O astfel de societate îl îndepărtează pe om de sfinţenie şi îl aruncă într-un loc al batjocurii. Aceasta este interdicţia locului celui batjocoritor.
Înțelepții noştri au spus despre asemenea societăţi, „Risipiţi-i pe cei păcătoşi; este mai bine pentru ei şi este mai bine pentru lume”. Cu alte cuvinte, este mai bine ca ei să nu existe. Dar, este invers cu cei drepţi: „Adunaţi-i pe cei drepţi; mai bine pentru ei şi mai bine pentru lume”.
Ce înseamnă „drepţi”? Ei sunt aceia care doresc să ţină legea „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Singura lor intenţie este să iasă din iubirea de sine şi să-şi însuşească o natură diferită, a iubirii pentru semeni. Şi, deşi este o Miţva (poruncă) care ar trebui ţinută şi omul se poate forţa să o țină, iubirea este totuşi ceva dat inimii, iar inima este cea care, prin natura ei, nu este de acord cu această iubire. Cum poate el atunci să facă astfel ca iubirea de prieteni să-i atingă inima?
Acesta este motivul pentru care ne-au fost date cele 612 Miţvot: ele au puterea să trezească o trăire în inimă. Dar, din moment ce este ceva împotriva naturii, acea senzație este prea slabă pentru a putea să păstreze de facto iubirea de prieteni, deşi omul are nevoie de ea. Ca atare, el trebuie să caute acum un mod prin care să o poată implementa.
Pentru ca omul să-şi poată mări puterea de aplicare a regulii „Iubeşte-ţi aproapele” soluția este iubirea de prieteni. Dacă fiecare se anulează pe sine în faţa prietenului şi se contopeşte cu el, ei devin un întreg în care toate părţile mici care doresc iubirea pentru ceilalţi, se unesc într-o forţă colectivă, alcătuită din mai multe părţi. Iar atunci când omul are o putere mare, el poate executa practic iubirea pentru ceilalţi.
Apoi, el poate ajunge la iubirea pentru Creator. Condiţia este însă, ca fiecare să se anuleze în faţa celuilalt. Dar dacă omul este separat de prietenul lui, el nu poate primi de la acesta partea pe care ar trebui să o primească de la el.
Din acest motiv, fiecare ar trebui să spună că el nu reprezintă nimic comparativ cu prietenul său. Este la fel ca în scrierea numerelor: dacă iniţial scrii „1“ şi apoi „0“ este de zece ori mai mult. Iar când scrii „00” este de o sută de ori mai mult. Altfel spus, dacă prietenul său este numărul unu, iar el zero şi îl urmează, se consideră că el primeşte de la prietenul sau de zece (10) ori mai mult. Iar dacă spune că el reprezintă de două ori zero comparativ cu prietenul său, el primeşte de la prietenul său de o sută de ori mai mult.
Dar, dacă este invers şi spune că prietenul său este zero iar el este unu, atunci el este de zece ori mai puţin decât prietenul său (0,1). Iar dacă el afirmă că este 1 şi are doi prieteni care sunt amândoi zero în comparaţie cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, însemnând că el este 0,01. De aceea, gradul său descreşte în raport cu numărul de zerouri pe care le are de la prietenii săi.
Cu toate acestea, chiar dacă omul acumulează acea putere şi poate efectiv să ţină iubirea pentru prieteni şi simte că propria sa mulţumire este rea pentru el, chiar şi aşa, să nu crezi în tine însuţi. Trebuie să existe frica de a nu cădea în iubirea de sine, în mijlocul muncii. Altfel spus, să nu i se dea o plăcere mai mare decât este obişnuit să primească, fiindcă el poate deja să muncească de dragul dăruirii cu plăceri mici şi este dispus să renunţe la acestea, dar trăieşte cu frica plăcerilor mari.
Aceasta se numeşte „teamă” şi tot ea este poarta primirii Luminii credinţei, numită „inspiraţia Șchina (Divinităţii)”, după cum este scris în Comentariul Sulam, „Credința este pe măsura fricii”.
De aceea, trebuie să ne amintim că legea „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” trebuie să fie respectată pentru că este o Miţva, din moment ce Creatorul a poruncit să ne angajăm în iubirea pentru prieteni. Iar Rabi Akiva doar interpretează această Miţva poruncită de Creator. El a intenţionat să transforme această Miţva într-o regulă prin care să putem ține toate Miţvot din cauza poruncii Creatorului şi nu pentru beneficiul personal.
Cu alte cuvinte, nu înseamnă că Miţvot ar trebui să ne mărească dorinţa de primire, adică dacă respectăm Miţvot vom fi recompensaţi generos. Chiar din contră, ţinând poruncile vom ajunge la recompensa de a fi capabili să ne anulăm iubirea de sine şi să obţinem iubirea pentru ceilalţi şi, după aceea, iubirea pentru Creator.
Acum putem înţelege ce au spus înţelepţii noştri despre versetul „Ve Samtem” (Și au plasat). Expresia vine de la cuvântul Sam (licoare, dar și a plasa). „Dacă el este recompensat, este licoarea vieţii, dacă nu este recompensat, este licoarea morţii”.
Nerecompensat înseamnă că cineva se angajează în Tora şi Miţvot pentru mărirea iubirii de sine, astfel încât corpul său să poată acumula posesiuni în schimbul muncii sale. Recompensat înseamnă că iubirea de sine a acestuia este anulată, iar el urmărește să obţină ca recompensă forța de a-i iubi pe ceilalţi. Prin aceasta el va obţine iubirea pentru Creator – şi tot ceea ce-şi doreşte este să dăruiască bucurie Creatorului.