Scopul societăţii - 1
Articolul Nr. 1, partea 1, 1984
Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal, aşa cum au spus înţelepţii noştri (Yevamot, 61a) despre versul: „voi, oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni”. Iar Raşbi a spus, „voi sunteţi numiţi oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni”.
Pentru a înţelege meritul omului, vom aduce acum explicația înţelepţilor noştri (Brahot, 6b) cu privire la versul, „Până la urmă, totul fiind auzit: fie-ţi frică de Dumnezeu şi urmează-I legile căci acesta este omul întreg” (Ecleziastul, 12:13). Şi Gmara întreabă, „Ce înseamnă: ‘căci acesta este omul întreg’”?
Rabi Elazar a zis, „Creatorul a spus: ‘Întreaga lume a fost creată numai în acest scop’. Adică, întreaga lume a fost creată pentru frica de Dumnezeu”.
Însă noi, trebuie să înţelegem ce este frica de Dumnezeu, ea fiind motivul pentru care a fost creată lumea. Din toate cuvintele înţelepţilor noştri, învăţăm că motivul creaţiei a fost de a face bine creaturilor Sale. Asta înseamnă că Dumnezeu a vrut să bucure creaturile astfel ca ele să se simtă fericite în lume. Iar aici, înţelepţii noştri au spus despre versetul: „Căci acesta este omul întreg”, că motivul creaţiei a fost frica de Dumnezeu.
Dar, după cum este explicat în eseul „Matan Tora” (Dăruirea Torei), motivul pentru care creaturile nu primesc delectare şi plăcere, chiar dacă acesta a fost scopul creaţiei, este existența unei diferenţe de formă între Creator şi creaturi. Creatorul este Dăruitorul iar creaturile sunt primitorii. Dar este o lege că ramurile sunt asemenea rădăcinii din care s-au născut.
Şi, fiindcă nu este niciun fel de primire în rădăcina noastră, deoarece Creatorul nu are niciun fel de lipsă şi nu are nevoie de nimic pentru a-Şi satisface dorința, omul simte neplăcere atunci când trebuie să fie primitor. De aceea, orice om se ruşinează să mănânce pâinea ruşinii.
Pentru a corecta acest lucru, a trebuit să fie creată lumea. Olam (lume) înseamnă He‘elem (ascundere), acolo unde bucuria şi plăcerea trebuie ascunse. De ce este aşa? Răspunsul este, pentru frică. Adică, este aşa pentru ca omului să-i fie frică să-şi folosească vasele de primire, denumite „iubire de sine”. Aceasta înseamnă că el ar trebui să se abțină să primească plăcerea pentru că o pofteşte şi să aibă puterea de a învinge pofta, obiectul dorinţei lui.
În schimb, omul ar trebui să primească plăceri care aduc mulţumire Creatorului. Cu alte cuvinte, creatura va dori să-I dăruiască Creatorului şi va avea frică de Creator, ca să nu primească pentru sine, deoarece primirea plăcerii – atunci când primeşte pentru sine – o îndepărtează de adeziunea cu Creatorul.
De aceea, când omul îndeplineşte una dintre Miţvot (porunci) ale Creatorului, el ar trebui să aibă intenția ca această Miţva (poruncă) să-i aducă gânduri pure, în sensul că dorește să-I dăruiască Creatorului prin respectarea poruncilor Lui (Miţvot). Este precum au spus înţelepţii noştri: „Rabi Hanania Ben Akaşia spune, ‘Creatorul a dorit să cureţe pe Israel, de aceea, El le-a dat din plin Tora şi Miţvot’”.
Şi de aceea ne-am adunat aici - ca să punem bazele unei societăţi în care fiecare dintre noi urmează spiritul de a dărui Creatorului. Şi pentru a ajunge să dăruim Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea în favoarea omului, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.
Iar iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, omul ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim într-o societate în care fiecare dintre noi are un singur scop: ca Șchina (Divinitatea) să fie printre noi.
Şi, deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine. Iar acest lucru ar trebui de asemenea să fie apreciat de către noi, fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să atingem acest scop sublim.