Exil și Izbăvire
Armonie între religie și legea dezvoltării sau soarta oarbă
„Și printre acele națiuni nu vei avea tihnă și nici un loc unde să-ți pui tălpile picioarelor” (Deuteronomul 28:85). „Iar ceea ce vă închipuiți, nu se va întâmpla, atunci când spuneți, ‘Vom fi asemeni națiunilor, ca și familiile altor țări’” (Ezechiel 20:32).
Creatorul ne arată clar că Israel nu poate exista în exil și nu-și va afla odihna precum restul națiunilor, care se amestecă cu alte neamuri și își găsesc tihna, sunt asimilate până când nu mai rămâne nicio urmă din ele. Nu e la fel cu casa lui Israel. Această națiune nu-și va găsi odihna printre neamuri până când nu va împlini versetul, „Și de acolo îl veți căuta pe Domnul, Dumnezeul vostru și Îl veți găsi, căci Îl veți cere din toată inima voastră și cu tot sufletul vostru.”
Acest lucru poate fi examinat prin studierea Providenței și a versului care afirmă despre noi, „Tora este adevărată și toate cuvintele ei sunt adevărate și vai de noi dacă ne îndoim de adevărul său.” Iar noi spunem despre toate reproșurile care vin asupra noastră că sunt întâmplătoare sau e soartă oarbă. Aici există un singur leac – să ne asumăm necazurile și să dăm seama că nu este vorba de coincidențe ci de Providența de neclintit, hărăzită nouă de Sfânta Tora.
Ar trebui să lămurim acest lucru prin însăși legea dezvoltării: natura neclintită a călăuzirii pe care am obținut-o prin sfânta Tora, căci pe calea Torei în Providență (vedeți articolul „Libertatea”) are loc o dezvoltare mult mai rapidă a noastră decât a altor neamuri. Și, pentru că membrii națiunii s-au dezvoltat în acest fel, a existat mereu nevoia de a avansa și de a fi extrem de meticuloși cu toate Mițvot (porunci) ale Torei. Deoarece nu au făcut asta ci au dorit să includă egoismul lor îngust, adică Lo Lișma (nu de dragul Ei), au declanșat ruinarea Primului Templu, căci au dorit să proslăvească bogăția și puterea mai presus de justiție, asemeni altor națiuni.
Însă, pentru că Tora interzice asta, ei au negat Tora și profeția și au adoptat obiceiurile vecinilor, ca să se poată bucura de viață atât cât le cerea egoismul lor. Dar, pentru că au procedat astfel, puterea națiunii s-a dezintegrat, unii urmându-i pe regii și ofițerii egoiști iar alții pe profeți. Și această separare a continuat până la năruire.
În al Doilea Templu, acest fenomen a fost și mai evident, fiind prezentat public încă de la începutul separării de discipolii corupți, conduși de Țadok și Bytos. Ei s-au răzvrătit împotriva înțelepților noștri, contestând, în primul rând, obligația de Lișma (de dragul Ei), așa cum au spus înțelepții noștri, „Înțelepților, fiți atenți la vorbele voastre”. Pentru că ei nu au vrut să se retragă din egoism, au creat comunități de cel mai rău tip și au devenit o mare sectă numită „Țdokim”, formată din bogați și ofițeri, urmându-și dorințele egoiste și mergând contra căii Torei. Ei au luptat împotriva Prușim și tot ei sunt cei care au adus imperiul Roman să guverneze peste Israel. Ei sunt cei care nu au făcut pace deîndată cu imperiul, așa cum ne-au sfătuit înțelepții noștri conform cu Tora, până când casa a fost ruinată și gloria Israelului, exilată.
DIFERENȚA DINTRE UN IDEAL LAIC ȘI UN IDEAL RELIGIOS
Un ideal laic izvorăște din umanitate și deci nu se poate ridica deasupra umanității. Însă, o idee religioasă, care izvorăște de la Creator, poate urca deasupra omenirii. Asta, pentru că baza unui ideal laic este egalitatea - costul glorificării omului și al acțiunilor lui, pe care le face pentru a se făli în ochii oamenilor. Și, deși uneori omul cade în dizgrație în ochii contemporanilor, el se bazează totuși pe celelalte generații iar acest lucru este prețios pentru el, ca o bijuterie care-i dă vitalitate deținătorului ei, deși nimeni nu știe de existența ei și nici nu o prețuiește.
O idee religioasă, însă, se bazează pe gloria în ochii Creatorului. Astfel, cel ce urmează un ideal religios se poate ridica deasupra umanității.
Și așa se întâmplă și printre neamuri, în exilul nostru. Atât timp cât am urmat calea Torei, am fost în siguranță, pentru că toate națiunile știu că suntem o națiune foarte dezvoltată și își doresc cooperarea cu noi. Ne exploatează, fiecare în conformitate cu dorințele lor egoiste, dar avem încă o mare putere printre neamuri, astfel încât, după toată exploatarea, să ne mai rămână totuși o parte frumoasă, mai importantă decât aceea a locuitorilor acelei țări.
Însă, pentru că poporul s-a răsculat împotriva Torei, în aspirația de a-și duce la îndeplinire comploturile egoiste, ei au pierdut sensul vieții, adică lucrarea Creatorului și au înlocuit scopul sublim cu scopurile egoiste legate de plăcerile vieții. Astfel, cei care au făcut avere și-au atins scopul cu glorie și frumusețe. În consecință, acolo unde omul religios și-a dat surplusul de bani pentru caritate, fapte bune, clădirea de seminarii și tot felul de astfel de nevoi colective, cei egoiști și-au împrăștiat surplusul pe bucuriile vieții: mâncare și băutură, haine, devenind egali cu demnitarii din fiecare națiune.
Prin aceste cuvinte, vreau doar să arăt că Tora și legea naturală a dezvoltării merg mână-n mână într-o minunată unitate chiar și cu soarta oarbă. Astfel, toate relele din exil, și avem multe de povestit din timpul exilului nostru, s-au petrecut fiindcă noi am denaturat Tora. Și, dacă am fi ținut poruncile Torei, nu ar fi venit niciun rău asupra noastră.
CONGRUENȚA ȘI UNITATEA DINTRE TORA ȘI SOARTA OARBĂ ȘI DEZVOLTAREA CALCULULUI UMAN
Ca atare, propun aici Casei lui Israel să le spună necazurilor: „Destul!” și să facă măcar un calcul uman în ceea ce privește aceste aventuri care ne-au lovit iar și iar, chiar și aici, în țara noastră. Vrem să începem propria noastră politică, fiindcă nu avem nicio speranță de a ne încleșta de acest pământ ca și națiune, atât timp cât nu acceptăm sfânta noastră Tora, fără nicio excepție, până la ultima condiție a muncii Lișma și nu pentru propriul noi bine, fără nicio rămășiță de egoism, așa cum am dovedit în articolul „Matan Tora”.
Dacă nu ne organizăm astfel, atunci vor exista clase între noi și vom fi, fără urmă de tăgadă, împinși când în dreapta și când în stânga la fel ca și celelalte națiuni. Și chiar mai mult, pentru că natura celor dezvoltați este că nu pot fi ținuți în frâu, fiindcă orice opinie importantă care vine de la o persoană inteligentă nu se va pleca în fața nimănui și nu va face niciun compromis. De aceea înțelepții noștri au spus, „Israel este este cea mai nestăpânită națiune”, pentru că acela care are o minte vastă este și cel mai încăpățânat.
Asta este o lege psihologică. Și dacă nu mă înțelegeți, mergeți și studiați această lecție printre membrii de azi ai națiunii: Deși ar fi trebuit doar să începem să clădim, vremurile au scos deja la iveală teribilismul nostru și îngâmfarea minții și ceea ce unul clădește, ceilalți distrug.
…Asta știu toți, există totuși o noutate în vorbele mele: toți cred că, în cele din urmă, partea cealaltă va înțelege pericolul și-și vor pleca capul și le vor accepta părerea. Însă eu știu că, și dacă i-am lega pe toți împreună, niciunul nu se va preda în fața celuilalt și niciun pericol nu-l va opri pe vreunul să-și facă ambiția.
Într-un cuvânt: atât timp cât noi nu vom ridica scopul nostru deasupra vieții corporale, nu vom avea nicio revigorare corporală, pentru că spiritualul și corporalul din noi nu pot conviețui împreună. Fiindcă noi suntem copiii ideii și chiar dacă am fi imersați în patruzeci și nouă de porți de materialism, tot nu am renunța la idee. Astfel, avem nevoie de scopul sfânt de dragul Lui.