Prefață la Cartea Zohar

1) Profunzimea înţelepciunii din Cartea Zohar este închisă şi încuiată cu 1000 de încuietori, iar limba noastră omenească este prea săracă pentru a ne furniza suficiente expresii destul de credibile ca să interpreteze pe deplin chiar și un singur lucru din această carte. De asemenea, interpretarea pe care am făcut-o eu, este doar o scară care să ajute pe cel ce studiază să se ridice la înălţimea materialelor şi să examineze cuvintele cărţii în sine. De aceea, am găsit necesar să pregătesc cititorul şi să-i dau o orientare şi definiţii de încredere cu privire la felul în care ar trebui să contemple şi să studieze cartea.

2) Întâi, trebuie să ştiți că tot ce este spus în Cartea Zohar, chiar şi în legendele ei, reprezintă denumirile celor zece Sfirot numite KHB (Keter, Hochma, Bina), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet) NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malchut) și combinațiile dintre denumirile lor. La fel cum cele douăzeci şi două de litere ale limbii vorbite (ebraica) ale căror combinații sunt suficiente pentru a descoperi fiecare obiect şi fiecare concept, conceptele şi combinațiile de concepte din cele zece Sfirot sunt suficiente pentru a descoperi toată înţelepciunea din cartea cerului.

 În orice caz, sunt trei graniţe cu care omul trebuie să fie foarte prudent, să nu le depăşească în timp ce studiază cuvintele cărţii. Mai întâi le voi menționa pe scurt, apoi le voi explica. 

3) Prima graniţă: sunt patru categorii în conduita de învăţare, numite a)„materie”, b) „forma în materie”, c) „forma abstractă” şi d) „esenţă”.

Este la fel în cele zece Sfirot așa cum voi explica mai jos. Cartea Zohar nu se angajează deloc în esenţă şi în forma abstractă din cele zece Sfirot, ci numai în materia din ele sau sau în forma din ele, dacă este îmbrăcată în materie.

4) A doua graniţă: Distingem trei discernăminte în realitatea comprehensivă, dumnezeiască în ceea ce priveşte crearea sufletelor şi supravegherea existenţei lor:

1) Ein Sof (Infinit)

2) Lumea de Aţilut

3) Cele trei Lumi numite Bria, Yeţira şi Asia.

Trebuie să ştiți că Zohar-ul se ocupă numai de Lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia), iar de Ein Sof şi Aţilut,  doar în măsura în care BYA primeşte de la ele. În orice caz, Cartea Zohar nu se ocupă absolut deloc de Ein Sof şi Aţilut în sine.

5) A treia graniţă: Sunt trei discernăminte în fiecare din Lumile BYA:

1) Zece Sfirot care sunt sfinţenia care străluceşte în ace lume;

2) Neşamot (Suflete), Ruhot (Spirite), Nefaşot (Vieţi)* ale oamenilor.

3) Restul realităţii din ea, este numită „îngeri”, „haine”, „palate” iar elemente ei sunt nenumărate.

*Nota traducătorului: Traducerea ambelor denumiri, Neșama și Nefeș este de suflet, dar aici a trebui să aleg un cuvânt diferit pentru Nefeș pentru a-l deosebi de Neșama. 

Ţineţi cont de faptul că, deşi Zohar-ul elucidează pe larg fiecare detaliu din fiecare lume, trebuie totuşi să ştiţi că aceste cuvinte din Zohar se concentrează întotdeauna asupra sufletelor oamenilor din acea lume. Explică și alte discernăminte dar numai pentru a cunoaște măsura în care sufletele primesc de la ele. Zohar-ul nu menționează nici măcar un singur cuvânt care să nu aibă legătură cu primirea de către suflete. De aceea, trebuie să învăţaţi tot ceea ce este prezentat în Cartea Zohar numai în relaţie cu primirea de către suflet.

Şi fiindcă aceste trei graniţe sunt foarte stricte, dacă cititorul nu este prudent cu ele şi scoate problema afară din context, imediat va înţelege greşit materialul. Din acest motiv, am găsit necesar să depun eforturi pentru a extinde înţelegerea acestor trei graniţe cât de mult pot, în aşa fel încât ele să fie înţelese de oricine.

6) Știţi deja că sunt zece Sfirot numite Hochma, Bina, Tiferet şi Malchut şi rădăcina lor numită Keter. (Sunt zece fiindcă o Sfira (singular de la Sfirot), Tiferet, conţine şase sfirot, numite Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod. Rețineți acest lucru peste tot unde spunem Sfirot, care sunt HB TM.)

În general, ele includ toate cele patru Lumi ABYA, deoarece Lumea de Aţilut este Sfira Hohma; Lumea de Bria este Sfira Bina; Lumea de Yeţira este Sfira Tiferet; şi Lumea de Asia este Sfira Malchut. În detaliu, nu doar că fiecare lume are aceste zece Sfirot, HB TM, dar chiar şi cel mai mic element din fiecare lume are aceste zece Sfirot, HB T, așa cum este scris în introducere (la Cartea Zohar) pct 44, 51 și 61.

7) Zohar-ul compară aceste zece Sfirot, HB TM, cu patru culori:

Alb pentru Sfira Hochma

Roşu pentru Sfira Bina

Verde pentru Sfira Tiferet

Negru pentru Sfira Malchut

Este asemenea unei oglinzi care are patru panouri pictate în culorile de mai sus. Şi chiar dacă lumina din ea este una, ea se colorează când traversează panourile şi se transformă în patru feluri de lumină: lumina Albă, lumina Roşie, lumina Verde şi lumina Neagră.

De asemenea, lumina din toate Sfirot este simplă Dumnezeire şi unitate, de sus din Aţilut până jos în Asia. Divizarea în zece Sfirot HB TM este datorită Kelim (Vaselor) denumite HB TM. Fiecare Kli (singular de la Kelim) este ca o divizare fină prin care lumina Dumnezeiască traversează către primitori.

Din acest motiv, se consideră că fiecare Kli pictează lumina cu o culoare diferită. Kli de Hochma, din lumea de Aţilut, transportă Lumina Albă, adică fără culoare. Deoarece Kli-ul de Aţilut este ca lumina însăşi şi lumina Creatorului nu suferă nicio schimbare în timp ce îl traversează.

Acesta este înţelesul a ceea ce este scris în Zohar despre lumea de Aţilut, „El, Viaţa Lui, şi El însuşi sunt unul”. De aceea, lumina de Aţilut este considerată lumină Albă. Dar când trece prin Kelim-urile lumilor Bria, Yeţira şi Asia, lumina se schimbă şi se diminuează pe măsură ce trece prin ele către primitori. De exemplu, lumina Roşie simbolizeaază Bina, care este Bria; lumina Verde, ca lumina soarelui, este pentru Tiferet, care este lumea de Yeţira; şi lumina Neagră este pentru Sfira Malchut care este lumea de Asia.

8) În plus faţă de cele de mai sus, există o sugestie foarte importantă în această alegorie a celor patru culori. Luminile Superioare sunt numite Sefer (Carte), după cum este scris (în Cartea Creaţiei, Cap. Unu, Paragraful Unu), „El a creat lumea Lui în trei cărţi: o carte, un autor şi o poveste”.

Dezvăluirea înţelepciunii din fiecare carte nu este în albul din ea, ci numai în culori, adică în cerneala prin care vin la cititor literele din carte în combinațiile lor de înţelepciune. Pe ansamblu, există trei tipuri de cerneală în carte: roşu, verde şi negru.

În corespondenţă, lumea de Aţilut, care este Hochma, este toată sfinţenie, ca albul din carte. Asta înseamnă că noi nu avem nicio percepţie în ea, de niciun fel, dar întreaga dezvăluire din cartea cerului este în Sfirot Bina, Tiferet și Malchut, care sunt cele trei lumi BYA considerate a fi cerneala din cartea cerului.

Literele şi combinaţiile lor, apar în cele trei tipuri de cerneală menţionate mai sus şi numai prin ele le apare primitorilor lumina Dumnezeiască. În acelaşi timp, noi trebuie să notăm că albul din carte este subiectul principal al cărţii, iar literele toate sunt „purtate” peste albul din carte. Astfel, dacă nu ar fi fost albul, existenţa literelor și a tuturor manifestărilor lui Hohma din ele nu ar fi fost posibile în niciun fel.

La fel, lumea de Aţilut, care este Sfira de Hochma, este subiectul principal al manifestărilor de Hohma, care apar pe parcursul lumilor BYA. Acesta este înţelesul versului „În Înţelepciune (Hochma) Tu Le-ai făcut pe toate”.

9) Am spus mai sus, la a treia graniţă, că Zohar-ul nu vorbeşte de lumea de Aţilut, în sine, deoarece este considerată albul din carte, ci doar în conformitate cu iluminarea ei din cele trei lumi BYA, fiindcă ele sunt precum cerneala, literele şi combinațiile lor din carte. Este așa în doua feluri:

1. Fie cele trei lumi BYA primesc iluminarea lumii de Aţilut pe locul lor, iar atunci lumina este mult redusă, fiindcă trece prin Parsa de sub lumea de Aţilut, până când se distinge doar ca o iluminare simplă a Kelim de Aţilut.

2. Fie prin urcarea lumilor BYA peste Parsa pe locul Sfirot de Bina, Tiferet şi Malchut de Aţilut, atunci când îmbracă lumea de Ațilut. Adică primesc lumina în locul unde luminează aceasta, așa cum este scris în Prefață („Prefața la Înțelepciunea Cabalei”) începând cu pct 155.  

10) Cu toate acestea, alegoria şi lecţia nu sunt tocmai comparabile fiindcă în cartea înţelepciunii din această lume, amândouă, şi albul şi cerneala din literele ei sunt fără viaţă. Divulgarea înţelepciunii indusă prin ele nu este în esenţa lor, ci în afara lor, în mintea celui care cercetează.

Cu toate acestea, în cele patru lumi ABYA, care sunt cartea cerului, toate luminile, Mochin, din realităţile spirituală şi corporală sunt prezente în ele şi se extind de la ele. De aceea, trebuie să ştiţi că albul din ea, care este  purtătorul din carte, este subiectul de învățat în sine, în timp ce cele trei culori ale cernelii lămuresc acest subiect.

11) Aici, trebuie să studiem cele patru forme de percepţie, prezentate mai sus, în prima graniţă:

Materie

Forma îmbrăcată în materie

Forma abstractă

Esenţa

Totuşi, trebuie să le explic mai întâi folosind exemple tangibile din această lume. De exemplu, când spui că un om este puternic, credibil sau înşelător, etc ai următoarele în faţa ta:

1) Materia lui, însemnând corpul lui;

2) Forma care îmbracă această materie – puternic, credibil, sau înşelător;

3) Forma abstractă – adică poţi dezbrăca forma de puternic, credibil sau înşelător de materia acelui om pentru a studia aceste trei forme în sine, dezbrăcate de orice materie, de orice corp, adică să  examinezi atributele de puternic, credibil, înşelător şi să judeci meritele sau defectele din ele, atunci când ele sunt lipsite de orice substanţă.

4) Esenţa omului.

12) Este ştiut că nu avem niciun fel de percepţie cu privire la cel de-al patrulea mod, esenţa omului în sine, fără materie. Asta fiindcă cele cinci simţuri ale noastre, plus imaginaţia noastră, ne oferă numai manifestările acţiunilor esenţei, dar nu esenţa în sine.

De exemplu, simţul văzului ne oferă numai umbre ale esenţei vizibile şi care sunt formate prin opoziție cu lumina. La fel, simţul auzului, este doar o forţă de lovire a unei esenţe de către aer, iar aerul care este respins din lovire se întoarce şi lovește timpanul din urechea noastră, aşa auzim că este o anumită esenţă în apropierea noastră. Simţul mirosului nu este decât aerul care se întoarce de la o esenţă şi lovește nervii noştri pentru miros şi astfel mirosim. La fel şi cu simţul gustului care este un rezultat al contactului unei esenţe cu nervii noştri gustativi.

Astfel, tot ceea ce ne oferă toate cele patru simţuri ale noastre sunt manifestări ale acţiunilor făcute de o esenţă, dar nimic din esenţa în sine.

Până şi simţul pipăitului, care este cel mai puternic dintre simţuri, care diferenţiază cald de rece şi solid de moale, nu este decât o manifestare a acţiunilor interioare ale esenţei; ele sunt doar fapte ale esenţei. Şi este aşa fiindcă, fierbintele poate fi răcit, recele poate fi încălzit, solidul se poate transforma în lichid prin operaţii chimice, iar lichidul în aer, însemnând gaz, iar aici, orice înţelegere a celor cinci simţuri ale noastre s-a epuizat. Dar esenţa există încă în el, atât timp cât poţi să transformi încă o dată aerul în lichid şi lichidul în solid.

Evident, cele cinci simţuri nu ne dezvăluie deloc esenţa, ci doar incidente şi manifestări ale acţiunilor esenţei. Este ştiut că, ce nu putem simţi nu ne putem imagina; iar ce nu ne putem imagina, nu ne va apărea niciodată în gânduri şi nu avem nicio modalitate de a o percepe.

Astfel, gândul nu are nicio percepţie despre ce şi cum este esenţa. Mai mult, nici măcar nu cunoaştem propria noastră esenţă. Simt şi ştiu că ocup spaţiu în lume, că sunt solid, cald, că gândesc şi alte astfel de manifestări ale acţiunilor esenţei mele. Dar dacă mă întrebi despre propria mea esenţă, cea de la care provin toate aceste manifestări, nu ştiu ce să-ţi răspund.

Vedeți prin urmare, că Providenţa ne-a împiedicat să ajungem la orice esenţă. Noi obţinem numai manifestări şi imagini ale acţiunilor care provin de la esenţă.

13) Noi avem o percepţie completă în primul mod, care este materia, adică manifestarea acţiunilor fiecărei esenţe, fiindcă, deja ni s-a explicat suficient, esenţa locuieşte în substanţă în aşa fel încât noi nu suferim deloc din lipsa atingerii esenţei în sine.

Nu ne lipseşte aşa cum nu ne lipseşte al şaselea deget la mână. Ajungerea la materie, adică la manifestarea acţiunilor esenţei, este aproape suficientă pentru toate nevoile şi învăţătura noastră, atât pentru ajungerea la propriul eu, cât şi pentru ajungerea la tot ce există în afara noastră.

14) Al doilea mod, forma îmbrăcată în materie, este, de asemenea, o obţinere curată şi satisfăcătoare, din moment ce o obţinem prin experimente practice şi reale şi o găsim în comportamentul oricărei materii. Toate cunoștințele noastre de bază şi avansate, provin din acest discernământ.

15) Al treilea mod este forma abstractă. Odată ce forma a fost revelată, fiind îmbrăcată într-o materie, imaginaţia noastră o poate extrage pe deplin din orice materie şi o percep indiferent de substanţă. Cum ar fi virtuţile şi calităţile bune care apar în cărţile de morală, în care vorbim de adevăr şi minciună, mânie şi putere etc., când acestea sunt lipsite de materie. Noi le atribuim merit sau lipsă chiar dacă ele sunt abstracte.

Trebuie să ştiţi că acest al treilea mod este inacceptabil pentru un erudit prudent și este imposibil să te bazezi pe el sută la sută fiindcă examinatul este dezbrăcat de materie iar acest lucru ar putea conduce la erori.

Să luăm de exemplu un om cu morală idealistă, adică un om care nu este religios. Din cauza angajamentului său intensiv în calitatea de adevăr, când ea este în formă abstractă, acel om poate decide că, deşi ar putea salva de la moarte oamenii spunându-le o minciună, şi de-ar fi ca toată lumea să fie condamnată, el tot nu va spune deliberat o minciună. Acesta nu este punctul de vedere al Torei, fiindcă nimic nu este mai important ca salvarea de vieţi omeneşti. (Yoma 82A).

Într-adevăr, dacă omul ar fi învăţat formele de adevăr şi falsitate atunci când sunt îmbrăcate în materie, le-ar fi înțeles doar prin beneficiul sau răul pe care-l aduc materiei. Cu alte cuvinte, după multele încercări prin care a trecut lumea, văzând mulţimea de distrugeri şi rău pe care a oamenii vicleni le-au cauzat cu minciunile lor şi marele beneficiu pe care oamenii drepţi l-au adus restricționându-se la a rosti doar cuvinte adevărate, ei au fost de acord că niciun merit nu este mai important decât calitatea adevărului şi nu există ceva mai demn de dispreț decât calitatea falsităţii.

Şi dacă idealistul ar fi înţeles acest lucru, desigur că ar fi fost de acord cu viziunea Torei şi ar fi găsit că falsitatea care salvează fie şi o viaţă de la moarte, e mai importantă decât întregul merit şi recompensa calităţii abstracte a adevărului. De aceea, nu există nicio certitudine în aceste concepte al celui de al treilea mod, adică formele abstracte şi cu atât mai puţin în formele abstracte care nu au fost niciodată îmbrăcate în vreo formă. Astfel de concepte nu sunt altceva decât pierdere de timp.

16) Acum, ați învăţat temeinic aceste patru moduri – materie, formă în materie, formă abstractă şi esenţă – în lucrurile tangibile. S-a clarificat că nu avem nicio percepţie asupra celui de al patrulea mod, esenţa, iar cel de al treilea mod este un concept care poate induce în eroare. Numai primul mod, care este materia şi cel de al doilea mod, forma îmbrăcată în materie, ne sunt date de guvernarea superioară pentru o obţinere clară şi suficientă.

Prin ele, veți putea să percepeţi existenţa obiectelor spirituale, adică a lumilor superioare ABYA, deoarece nu este nici cel mai mic detaliu în ele care să nu fie împărţit în aceste patru moduri. Dacă, de exemplu, luăm un anumit element din lumea Bria, sunt acolo Kelim de culoare roşie, prin care lumina de Bria traversează către locuitorii din Bria. Astfel, Kli (vasul) din Bria, care este colorat în roşu, este considerat materie, sau obiect, adică primul mod.

Şi chiar dacă este doar o culoare, care este o apariţie şi o manifestare a unei acţiuni în obiect, noi am spus deja că nu avem niciun fel de obţinere în esenţa lui, ci doar în manifestarea unei acţiuni a esenţei. Şi atunci, ne referim la manifestare ca la esenţă, sau materie, sau corp, sau Kli așa cum este scris la pct 13.

Lumina Dumnezeiască, care trece şi se îmbracă în culoarea roşie, este forma îmbrăcată în obiect, adică cel de-al doilea mod. Pentru acest motiv, Lumina însăşi pare roşie, indicând îmbrăcarea ei şi faptul că iluminează prin obiectul considerat corp şi substanţă și anume, culoarea roşie.

Şi dacă vrei să îndepărtezi lumina Dumnezeiască din obiect – culoarea roşie – şi să o discuţi în sine, fără să fie îmbrăcată în obiect, aceasta deja aparţine celui de al treilea mod – forma scoasă din materie – care poate fi supusă erorilor. Din acest motiv, este absolut interzis să facem acest lucru în studierea lumilor superioare şi niciun cabalist autentic nu se va angaja în asta, cu atât mai puţin autorii Zohar-ului.

Condiția este și mai strictă în ceea ce priveşte esenţa elementelor din Bria, fiindcă nu avem nicio percepţie nici măcar cu privire la esenţa obiectelor corporale și cu atât mai mult a obiectelor spirituale.

Astfel, aveţi înaintea voastră cele patru moduri: 1) Kli de Bria care este culoarea roşie, considerată obiect sau substanţă de Bria; 2) Îmbrăcarea luminii Dumnezeieşti în Kli-ul de Bria, care este forma acelui obiect; 3) Lumina Dumnezeiască însăşi, scoasă din obiect în Bria ; 4) Esenţa elementului.

Astfel, prima graniţă a fost explicată complet şi asta înseamnă că nu există niciun singur cuvânt despre al treilea şi al patrulea mod în toata Cartea Zohar, ci numai despre primul şi al doilea mod.

17) În acest fel a fost clarificat al doilea mod. Este ştiut că aşa cum am clarificat cele patru moduri într-un singur element specific lumii Bria, la fel se întâmplă în toate cele patru lumi ABYA. Cele trei culori – roşu, verde şi negru – din cele trei lumi BYA sunt considerate substanţă sau obiect. Culoarea albă considerată lumea de Aţilut este, în cele trei culori numite BYA, forma îmbrăcată în materie.

Ein Sof în sine este esenţa. Şi am spus referindu-ne la primul mod, că nu avem nicio percepţie a esenţei, adică al patrulea mod, fiindcă este ascunsă în toate obiectele, chiar şi în obiectele acestei lumi. Când culoarea albă nu este îmbrăcată în cele trei culori în BYA, adică atunci când lumina de Hochma nu este îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malchut, este formă abstractă, în care noi nu ne angajăm.

Zohar-ul nu vorbește deloc de acest mod, ci numai de primul mod, adică de cele trei culori BYA, considerate substanţe, respectiv cele trei Sfirot: Bina, Tiferet şi Malchut și de cel de-al doilea mod, care este iluminarea de Aţilut îmbrăcată în cele trei culori BYA, însemnând lumina de Hochma, îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malchut, care sunt la rândul lor formă îmbrăcată în materie. Acestea sunt cele două moduri de care se preocupă Cartea Zohar în întregul ei.

Astfel, dacă cititorul nu este vigilent, să-şi restricţioneze gândul şi înţelegerea şi să înveţe totdeauna cuvintele Zohar-ului strict sub cele două moduri mai sus menţionate, conţinutul va fi imediat şi în întregime greşit înţeles, iar el va scoate cuvintele afară din context.

18) Aşa cum au fost explicate în general în ABYA cele patru moduri, la fel sunt ele în fiecare din lumi, chiar şi în cel mai mic element al oricărei lumi, atât din partea de sus a lumii de Aţilut cât și de la baza lumii de Asia, fiindcă au în ele HB TM. Veţi descoperi că 1) Sfira Hochma este considerată „formă” și 2) Bina şi TM sunt considerate „materia” îmbrăcată în formă, adică primul şi al doilea mod în care se angajează Zohar-ul. Dar Zohar nu se angajează în Sfira Hochma când este dezbăcată de Bina şi TM, adică în formă fără materie şi cu atât mai puţin în esenţă, adică în Ein Sof din acel element.

Astfel, noi ne angajăm în Bina, Tiferet şi Malchut din fiecare element, chiar şi din Aţilut şi nu ne angajăm în Keter şi Hochma din niciun element, nici măcar din Malchut de la sfârşitul lumii de Asia, când sunt de sine stătătoare, nu sunt îmbrăcate, ci doar în măsura în care ele se îmbracă în Bina şi TM. Acum, prima şi a doua graniţă au fost într-adevăr explicate. Autorii Zohar-ului se ocupă doar de materie sau forma îmbrăcată în materie, ceea ce înseamnă prima graniţă, ca în BYA, sau a doua graniță, în iluminarea lui Aţilut din BYA.

19) Acum va trebui să explicăm cea de-a treia graniţă. Zohar-ul vorbeşte de Sfirot din fiecare lume, ca fiind Dumnezeirea care străluceşte în acea lume, la fel ca şi în fiecare element din MVAV (Mineral, Vegetal, Animal, şi Vorbitor), acestea fiind creaturile din acea lume. Dar Zohar se referă în primul rând la vorbitorul din acea lume.

Haideţi să vă dau un exemplu din conduita acestei lumi. Este explicat în „Introducere în Cartea Zohar” (paragraful 42 ) că cele patru tipuri, mineral, vegetal, animal şi vorbitor din fiecare lume, chiar şi din această lume, reprezintă cele patru părţi ale dorinţei de primire. Fiecare din ele conţine aceste patru tipuri de mineral, vegetal, animal şi vorbitor ale ei proprii. Astfel, vedem că un om din această lume va fi îngrijit şi hrănit de cele patru categorii, mineral, vegetal, animal şi vorbitor ale acestei lumi.

Este aşa fiindcă hrana omului conţine de asemenea aceste patru categorii, rezultate din cele patru categorii mineral, vegetal, animal şi vorbitor din corpul omului. Acestea sunt: a) Dorește să primească după cantitatea necesară pentru existenţa lui; b) dorește mai mult decât este necesar pentru existenţa lui, poftind plăceri, dar restricționate la plăceri fizice; c) tânjește după plăceri umane, cum ar fi onoare şi putere; d) tânjește după cunoaştere.

Ele rezultă din cele patru părţi ale dorinței de primire din noi:

1) Dorința subzistenței necesare este considerată mineralul dorinţei de primire. 2) Dorința poftelor fizice înseamnă vegetalul dorinţei de primire, fiindcă acestea vin numai ca să crească vasul omului și să-i facă plăcere şi aceasta este carnea trupului. 3) Dorința de plăceri umane înseamnă animalul din dorinţa de primire, fiindcă acestea măresc spiritul omului. 4) Dorința de cunoaştere se consideră nivelul vorbitor din dorinţa de primire.

20) Astfel, în prima categorie – cantitatea necesară subzistenței omului – şi în a doua categorie – dorinţe fizice care depăşesc necesarul omului pentru existenţă – omul este hrănit de lucruri care sunt mai jos decât el: mineral, vegetal şi animal. Dar, în cea de a treia categorie, dorinţele umane de putere, respect, omul le primeşte şi îi sunt alimentate de propria lui specie, de egalii lui. Iar în a patra categorie, cunoaşterea, omul primeşte şi este alimentat de o categorie mai înaltă decât el însuşi – de la adevărata înţelepciune şi inteligenţă, care sunt spirituale.

21) Veţi găsi la fel şi în lumile spirituale superioare, fiindcă lumile sunt imprimate, una din cealaltă, de sus în jos. Astfel, toate categoriile de mineral, vegetal, animal şi vorbitor din lumea Bria, şi-au lăsat amprenta în lumea Yeţira. Iar categoriile de mineral, vegetal, animal şi vorbitor din Asia sunt imprimate de MVAV din Yeţira. La sfârşit, mineralul, vegetalul, animalul şi vorbitorul din această lume sunt imprimate de mineralul, vegetalul, animalul şi vorbitorul din lumea de Asia.

Este explicat în „Introducere în Cartea Zohar” (paragraful 42) că a) mineralul din lumea spirituală este numit Heichalot (palate), b) vegetalul este numit Levuşim (îmbrăcăminte), c) animalul este numit Malaahim (îngeri), iar d) vorbitorul este considerat Neşamot (suflete) ale oamenilor din acea lume, iar cele Zece Sfirot din acea lume sunt Dumnezeirea.

Sufletele oamenilor sunt centrul din fiecare lume şi sunt hrănite de realitatea spirituală din acea lume, aşa cum vorbitorul corporal se hrăneşte cu întreaga realitate corporală din acea lume. Astfel, prima categorie, dorinţa de primire a necesarului existenţei, este primită de la iluminarea din Heihalot şi Levuşim. A doua categorie, surplusul animal care dezvoltă corpul omului, este primită de la Malaahim, care sunt iluminări spirituale peste cantitatea necesară omului pentru existenţă, care măresc Kelim spirituale în care se îmbracă sufletul omului.

Astfel omul primeşte prima şi a doua categorie de la categoriile inferioare lui, care sunt Heihalot, Levuşim şi Malaahim de acolo şi care sunt mai jos decât sufletele umane. A treia categorie care este pofta umană, cea care creşte spiritul omului este primită în acea lume de la unul din propria lui specie. Rezultă că omul primeşte de la un altul care este de asemenea din specia lui, adică de la toate Neşamot (sufletele) din acea lume. Prin ele, acesta îşi creşte iluminarea de Ruah a sufletului său.

A patra categorie de dorinţă, de cunoaştere, este primită acolo din Sfirot din acea lume. De la ele omul primeşte HBD pentru sufletul lui.

Rezultă că sufletul omului care este prezent în fiecare lume în parte, trebuie să crească şi să fie completat cu toate categoriile care există în acea lume. Aceasta este cea de a treia graniţă de care am vorbit.

Trebuie să știți că toate cuvintele din Zohar, din fiecare element al Lumilor Superioare despre care se vorbește acolo, Sfirot, Neşamot (sufletele), Malaahim (îngerii), Levuşim (hainele), Heichalot (palatele), deşi cartea se angajează în ele aşa cum sunt ele în fapt, cel care analizează trebuie să ştie că ele sunt menționate în primul rând respectându-se măsura după care sufletul uman care este acolo, primeşte de la ele şi este hrănit de ele. Astfel, toate cuvintele lor, se referă la nevoile sufletului. Şi dacă învăţaţi totul respectând această regulă, veţi înţelege şi calea voastră va fi un succes.

22) După toate acestea, mai trebuie să explicăm toate aceste denumiri corporale referitoare la cele zece Sfirot explicate în Cartea Zohar, cum ar fi: sus şi jos, urcare şi coborâre, diminuare şi expansiune, Katnut (micime/copilărie) şi Gadlut (măreţie/maturitate), separare şi împerechere, numere și așa mai departe, pe care cei de jos le induc în cele zece Sfirot prin binele sau răul pe care îl fac.

Aceste cuvinte par uimitoare. Se poate ca Dumnezeirea să fie afectată și să se schimbe astfel din cauza celor de jos? Puteţi spune că vorbele nu se referă la Sfinţenia în sine, cea care îmbracă şi străluceşte în Sfirot, ci numai la Kelim de Sfirot, care nu sunt Dumnezeire. Mai degrabă ele au fost generate cu creaţia sufletelor, pentru a ascunde sau revela grade de obţinere în raţia corespunzătoare şi pe măsura sufletelor, pentru a le aduce la doritul sfârşit al corecţiei. Aceasta seamănă cu alegoria oglinzii cu patru panouri pictate în patru culori: alb, roşu, verde şi negru. Mai este de asemenea şi albul din carte şi substanţa literelor din carte.

Toate acestea sunt posibile în cele trei lumi BYA unde Kelim de Sfirot sunt reînnoite şi ele nu sunt Dumnezeire. Dar nu este deloc corect să atribuim aceste lucruri lumii Aţilut, unde Kelim-urile celor zece Sfirot sunt Dumnezeire completă, având în ele lumina Dumnezeiască.

Este scris în Tikunim (Tikuney Zohar): „El, Viaţa Lui şi El Însuşi sunt unul”. 1) El se referă la esenţa din Sfirot, adică la Ein Sof (infinit). 2)  Viaţa Lui, se referă la lumina care străluceşte în Sfirot, numită „lumina de Haia”. Este aşa fiindcă întreaga lume de Aţilut este considerată Hochma şi lumina de Hochma se numeşte „lumină de Haia”(lumină de viaţă) – din acest motiv, este numită „viaţă”. 3) El Însuşi, se referă la Kelim (vasele) de Sfirot. 4) Din acest motiv, totul este Dumnezeire completă şi unitate. Atunci cum este posibil să se perceapă aceste schimbări pe care cei de jos le induc aici? În acelaşi timp, noi trebuie să înţelegem că, dacă totul este Dumnezeire în acea lume şi nimic din creaturile create nu se poate găsi acolo, unde putem noi discerne cele trei discernăminte de mai sus, din Tikuney Zohar (Corecţiile Zohar-ului), El, Viaţa Lui şi El Însuşi, dacă acolo există o unitate absolută?

23) Pentru a înţelege asta, trebuie să vă amintiţi explicaţia de mai sus, din paragraful 17. Acolo ne lămurim că un obiect necesar este o esenţă, despre care noi nu avem nicio percepţie, nici măcar despre esenţa corporală sau chiar esenţa noastră proprie și cu atât mai puțin în Cel Necesar (Creatorul). 

Lumea de Aţilut este forma, iar cele trei lumi BYA sunt materia. Iluminarea de Aţilut din BYA este forma îmbrăcată în materie. De aceea, vedeţi că numele Ein Sof, nu este deloc un nume pentru esenţa Celui Necesar, deoarece cum putem defini prin nume sau cuvânt ceea ce nu atingem?

Din moment ce imaginaţia şi cele cinci simţuri nu ne oferă nimic referitor la esenţă, nici măcar în corporalitate, cum poate fi în ea, un gând sau un cuvânt, mai ales în Cel Necesar Însuşi? Cu toate acestea, trebuie să înţelegem numele Ein Sof, ca fiind definit pentru noi în a treia graniţă şi că toate lucrurile despre care se vorbeşte în Cartea Zohar aparţin numai sufletelor. (Paragraful 21).

Astfel numele, Ein Sof, nu este deloc Cel Necesar Însuşi, ci se referă la toate lumile şi la toate sufletele ca fiind incluse în El, în gândul creaţiei, după principiul „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul care precede acţiunea”. De aceea, Ein Sof este numele conexiunii în care este conectată întreaga creaţie până la sfârşitul corectării.

Este ceea ce am numit mai sus „prima Stare a sufletelor” („Introducere în Cartea Zohar”, Paragraful 13), fiindcă toate sufletele există în El, umplute cu toată plăcerea şi bunătatea, la înălţimea finală pe care ele o vor primi de fapt la sfârşitul corectării.

24) Haideţi să vă dau un exemplu din conduita acestei lumi: un om vrea să construiască o casă frumoasă. În primul gând el vede în faţa lui o casă elegantă cu toate camerele şi cu toate detaliile, aşa cum va fi ea când construcţia va fi terminată.

După aceea, el desenează planul de execuţie în cel mai mic detaliu. La timpul potrivit, el va explica muncitorilor fiecare detaliu: lemnul, cărămizile, fierul, etc. Apoi va începe de fapt construirea casei până la sfârşit, după cum a apărut ea înainte în gândul iniţial.

Este ştiut că Ein Sof se referă la acest prim gând, în care întreaga creaţie s-a înfățișat deja în faţa Lui, în totalitate. Dar, lecţia nu este exact ca în exemplul dat fiindcă în El, viitorul şi prezentul sunt egale. În El, gândul este finalizat şi El nu are nevoie de ustensile ca să acţioneze, aşa cum facem noi. De aceea, în El, gândul este realitatea.

Lumea de Aţilut este precum detaliile din planul conceput, care vor trebui mai târziu să fie îndeplinite, când construcţia casei va începe în fapt. Este ştiut că în acestea două, gândul preliminar, care este Ein Sof şi planul preconizat al detaliilor de execuţie la timpul stabilit, nu există încă nici urmă de creaturi, deoarece acesta există deocamdată în potențial nu în realitate.

Este la fel ca şi la oameni: chiar dacă ei îşi calculează toate detaliile – lemn, cărămizi şi fier – care le vor fi necesare ca să ducă planul la îndeplinire, acesta este în esenţă, o chestiune de concepţie. Nu există încă nici urmă de lemn real sau cărămizi în el. Singura diferenţă este că în om, planul conceput nu este considerat realitate, iar în gândirea Dumnezeiască există mai mult o realitate concretă decât creaturi concrete, reale.

Astfel, am explicat înţelesul lui Ein Sof şi al lumii de Aţilut şi că tot ceea ce se spune despre ele este numai referitor la creaţia creaturilor. Dar ele sunt încă în potenţial şi esenţa lor nu a fost dezvăluită în niciun fel, ca în alegoria noastră despre omul care şi-a conceput planul care nu conţine nici lemn, nici cărămizi, nici metal.

25) Cele trei lumi BYA şi această lume, sunt considerate executarea de la potenţial la real, la fel ca şi cel care îşi construieşte casa în realitate şi aduce lemn şi cărămizi şi muncitori până când casa este gata. De aceea, Dumnezeirea care străluceşte în BYA îmbracă cele zece Kelim KHB HGT NHYM în măsura în care sufletele ar trebui să primească pentru a-și atinge perfecţiunea. Acestea sunt Kelim adevărate din perspectiva Sfinţeniei Lui, adică, ele nu sunt Dumnezeire, ci sunt generate pentru suflete.

26) În alegoria de mai sus, aflaţi cum cele trei discernăminte ale aceluia care se gândește să construiască o casă sunt interconectate prin cauză şi consecinţe. Rădăcina tuturor este în primul gând, deoarece niciun element nu apare în planul de construcţie în afară de sfârşitul acţiunii, care i-a apărut în față în gândul iniţial.

De asemenea, acesta nu face nimic în timpul construcţiei, decât în funcţie de detaliile aranjate de el înainte în plan. Astfel, vedeţi, referitor la lumi, că nu există nici cea mai mică generație în lumi care să nu se extindă din Ein Sof, din prima stare a sufletelor, care sunt în perfecţiunea lor finală de la sfârşitul corecţiei, aşa ca în „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial”. De aceea, tot ceea ce vom face până la sfârşitul corecţiei este inclus acolo.

La început, ceea ce se extinde din Ein Sof la lumea de Aţilut, ca în alegorie, a fost planul provenit din gândul iniţial. Fiecare element se extinde din lumea de Aţilut la lumile BYA, ca şi în alegorie, unde toate  detaliile provenite din plan sunt efectiv executate în timpul construcţiei casei.

De aceea, nu există niciunul, nici cel mai mic element, generat în această lume, care să nu provină din Ein Sof, din prima stare a sufletelor. Şi din Ein Sof el se extinde în lumea de Aţilut, adică, asociat în mod specific lucrului efectiv generat în această lume. Şi din lumea de Aţilut, generația se extinde la cele trei lumi BYA, unde generația apare în praactică şi unde încetează să mai fie Sfinţenie şi devine creatură, apoi la Yeţira şi Asia până când se extinde la cei de jos, din lumea noastră. Înțelegeți bine acest lucru și comparați totul cu ceea ce se face atunci când se construiește o casă pentru o persoană corporală, și atunci veți înțelege bine.

Rezultă că, nu există nicio generație în lume care să nu se extindă din rădăcina ei generală din Ein Sof şi din rădăcina ei particulară din Aţilut. După aceea, ea călătoreşte prin BYA şi adoptă forma creaturii, şi apoi aceasta este făcută în această lume.

27) Acum puteţi înţelege că toate aceste schimbări descrise în lumea de Aţilut, nu se referă la Dumnezeirea însăşi, ci numai la suflete în măsura în care ele primesc de la Aţilut prin cele trei lumi BYA. Înţelesul realităţii acelei lumi este în relaţia planului cu gândul iniţial, care este Ein Sof.

Totuşi, atât în Ein Sof cât și în lumea de Aţilut, nu este încă nimic din suflete, la fel cum nu sunt reale nici lemnul, cărămizile sau fierul în planul pe care omul l-a proiectat. Această existenţă a sufletelor începe să se manifeste în lumea Bria. Din acest motiv, Kelim-urile celor zece Sfirot, care de fapt împart raţia către  suflete, nu sunt în mod obligatoriu Dumnezeire ci inovaţii. Este aşa fiindcă nu pot fi niciun fel de schimbări sau numerotări în Dumnezeire.

Prin urmare, noi atribuim trei culori – roşu, verde şi negru – Kelim-urilor celor zece Sfirot din BYA. Este de neconceput ca ele să fie considerate ca Dumnezeire, deoarece nu există niciun fel de reînnoire în El.

Totuşi, Lumina îmbrăcată în cele zece Kelim din BYA este doar Dumnezeire şi unitate, nemodificată deloc. Chiar şi lumina îmbrăcată în cel mai de jos Kli din Asia este Dumnezeire completă fără niciun fel de schimbare. Asta pentru că lumina însăşi este una şi toate schimbările făcute în iluminarea ei sunt făcute de Kelim de Sfirot, care nu sunt Dumnezeire. În general, ele sunt constituite din cele trei nuanţe de mai sus; în particular, au fost făcute numeroase schimbări în aceste trei nuanţe.

28) Cu toate acestea, Kelim ale celor zece Sfirot de BYA primesc cu siguranţă de la Ațilut fiecare mic element şi detaliu al schimbărilor, fiindcă acolo este planul tuturor detaliilor care se vor desfăşura în construirea reală a casei din BYA. Prin urmare, se consideră că vasele celor zece Sfirot HB TM din BYA primesc din calitățile lor care le corespund din HB TM de Aţilut, adică din planul de acolo.

Este aşa fiindcă fiecare detaliu din execuţie provine din fiecare detaliu din plan. Prin urmare, din această cauză numim Kelim de Aţilut, „alb”, deși aceasta nu este deloc o culoare.

Cu toate acestea, albul este sursa tuturor culorilor. Şi la fel ca albul din cartea înţelepciunii, unde deşi nu există în ea niciun fel de percepţie a albului din ea, iar albul din carte nu prezintă importanță pentru noi, el este totuși purtătorul întregii cărţi a înţelepciunii, pentru că el străluceşte în jurul şi în interiorul fiecărei litere şi dă fiecărei litere forma sa unică şi fiecărei combinații locul ei unic.

Şi am putea spune contrariul, nu avem nicio percepţie a substanței literelor roșii, verzi sau negre. Tot ce  percepem şi cunoaştem despre substanţele literelor cărţii este numai prin albul din ele. Este aşa, fiindcă prin iluminarea lui împrejurul fiecărei litere şi în interiorul fiecărei litere, el creează forma din ele şi aceste forme ne revelează înţelepciunea cărţii.

Putem face comparația cu cele zece Sfirot de Aţilut: chiar dacă ele se aseamănă cu culoarea albă, este imposibil să discernem ceva în ele, niciun număr şi nicio schimbare sau nume. Cu toate acestea, toate schimbările venite în mod necesar din cele zece Kelim ale Sfirot de Aţilut în iluminarea albului către lumile BYA, care sunt cele trei culori ale substanţelor literelor, deşi acolo nu sunt niciun fel de Kelim în sine, fiindcă ea este complet albă. Este ca în alegoria albului din carte față de litere şi combinațiile lor, fiindcă iluminarea ei către BYA face vasele din ele.

29) După cum a fost explicat, veţi vedea că Tikuney Zohar împarte lumea de Aţilut în trei jdiscernăminte – El, Viaţa Lui şi El Însuşi – deşi acolo este o simplă unitate şi nu este nimic din creaturi acolo. „El” se referă la Dumnezeire aşa cum este ea în sine şi în care noi nu avem nicio percepţie, ea fiind imperceptibilă, așa cum s-a explicat despre toate esențele, chiar și despre cele corporale (paragraful 12). „El Însuşi” se referă la cele zece Kelim HB TM de acolo, pe care noi le-am asemănat cu albul din cartea înțelepciunii.

Nici măcar numărul nu poate fi observat în alb, atâta timp cât nu este nimeni acolo care să facă un număr, fiindcă totul este alb. Cu toate acestea, noi nu numai că le atribuim numere, dar multitudinea de schimbări care apar în BYA şi care sunt substanţele literelor, sunt găsite întâi în Kelim HB TM din Aţilut însuşi.

Este comportamentul albului de a da toate formele literelor din carte, în timp ce el însuşi, nu are nicio formă. De aceea, aflaţi că albul este divizat în nenumărate forme, cu toate că, el însuşi nu are nicio formă. La fel, cele zece Kelim din Ațilut, sunt detaliate cu numeroase schimbări, în funcţie de iluminarea lor din BYA, ca în planul executat în munca reală de construire a casei.

Astfel, toate aceste schimbări efectuate în BYA, vin numai din iluminarea Kelim ale celor zece Sfirot HB TM de Aţilut. Iar multitudinea schimbărilor pe care le găsim în alb se referă la primitorii din BYA. Şi referitor la Aţilut în sine, este ca albul în sine, neîmbrăcat în cerneala literelor; niciun număr şi nimic nu  se găsește în el. Astfel, am explicat în detaliu, pe El Însuşi, care înseamnă Kelim, care, în esență, sunt simplă unitate, ca şi El.

30) Viaţa Lui se referă la lumina care este îmbrăcată în alb, adică vasele menționate mai sus. Noi înţelegem această lumină numai cu referire la sufletele care primesc de la Aţilut, şi nu la Dumnezeire în sine. „El” înseamnă că, atunci când cele trei lumi BYA se ridică la Aţilut cu sufletele oamenilor, lumina pe care ele o primesc acolo, este considerată lumină de Hochma numită „lumina de Haia”.

Din acest punct de vedere numim lumina de acolo, „Viaţa Lui”. Este de asemenea înţelesul a ceea ce este scris în Tikuney Zohar şi anume, El, Viaţa Lui, şi El Însuşi sunt unul. Toate aceste trei jdiscernăminte sunt referitoare la primitori, unde El Însuşi este iluminarea Kelim-urilor din locul BYA de sub Parsa de Aţilut, deoarece lumina de Aţilut niciodată nu va merge sub Parsa de Aţilut, ci numai iluminarea Kelim-urilor. Calitatea „Viaţa Lui” este iluminarea luminii de Aţilut însăşi, când BYA se ridică la Aţilut. Iar „El” se referă la esenţa Dumnezeirii, care este complet intangibilă.

Tikuney Zohar spune că, deşi noi primitorii ar trebui să discernem aceste trei calități în Aţilut, totuşi, ele se referă numai la primitori. Dar, în ceea ce priveşte lumea de Aţilut însăşi, chiar şi „El Însuşi” este considerat „El”, însemnând esenţa Dumnezeirii. Din acest motiv, nu există niciun fel percepţie în lumea de Aţilut în sine. Acesta este înţelesul culorii albe, în care nu este nicio percepţie în sine şi totul este o simplă unitate acolo.

31) Zohar descrie Kelim HB TM din Aţilut care cresc sau se micșorează după acţiunile oamenilor. De asemenea găsim în Zohar, (Bo, p 32b), „Israel....dă mânie şi putere Creatorului”, ceea ce înseamnă că nu trebuie luat literal, despre Dumnezeirea însăşi, fiindcă nu pot fi niciun fel de schimbări în Dumnezeire, după cum e scris, „Eu, Domnul, nu mă schimb”.

Şi, deoarece gândul creaţiei a fost să încânte creaturile Sale, aceasta ne învaţă că El are o dorinţă de dăruire. Noi găsim în această lume că satisfacţia Dăruitorului creşte când primitorii de la El se înmulţesc iar El doreşte să înmulţească primitorii. Astfel, în acest sens, noi spunem că Mochin din Aţilut cresc, când celor de jos le este dată dăruirea de la Aţilut, sau că ele îi hrănesc. În schimb, când nu există nimeni jos, demn să primească abundenţa Lui, luminile se diminuează în aceeași măsură, însemnând că nu este nimeni care să primească de la ele.

32) Puteţi compara asta cu o lumânare. Dacă aprinzi o mie de lumânări de la ea, sau dacă nu aprinzi niciuna, nu vei găsi că astfel vei provoca vreo schimbare în lumânarea însăşi. Este tot la fel cu Adam HaRişon: dacă ar fi avut descendenţi o mie de urmaşi, ca noi azi, sau dacă nu ar fi avut niciun urmaş, asta nu ar fi indus nicio schimbare în Adam HaRişon însuși.

La fel, nu există nicio schimbare în lumea de Aţilut în sine, dacă cei de jos primesc marea lui abundenţă sau nu primesc nimic. Măreţia mai sus menţionată există numai pentru cei de jos.

33) Atunci, de ce-au trebuit autorii Zohar-ului să descrie toate aceste schimbări în lumea de Aţilut însăşi? Ei ar fi trebuit să vorbească explicit numai despre primitorii din BYA şi nu să vorbească atât de elaborat de Aţilut, forţându-ne să dăm răspunsuri.

Într-adevăr, există un secret tranșant aici: acesta este înţelesul la „şi după mâna profeţilor, eu am folosit asemănări” (Hosea 12). Adevărul este că e o voinţă Dumnezeiască aici, ca aceste asemănări, care acţionează numai în sufletele primitorilor, să apară pentru suflete că și cum El Însuşi s-ar angaja în ele pentru a crește foarte mult dobândirea sufletelor.

Este ca un tată care se silește să-i arate copilului său mic şi drag o faţă a tristeţii şi o faţă a mulţumirii, chiar dacă nu există nici tristeţe şi nici mulţumire în el. El face asta doar ca să-şi impresioneze copilul drag şi să-i mărească înţelegerea, astfel încât să se joace cu el.

Numai când acesta va creşte va învăţa şi va şti că tot ceea ce a făcut tatăl său nu a fost deloc real ci doar s-a jucat cu el. Deci, aceasta este problema din faţa noastră: toate aceste imagini şi schimbări încep şi se termină numai cu impresia sufletelor. Cu toate acestea, prin dorinţa lui Dumnezeu ele apar ca şi cum ar fi El Însuşi. El face asta, pentru a intensifica şi a extinde la maximum dobândirea sufletelor, în conformitate cu gândul creaţiei, pentru plăcerea creaturilor Sale.

34) Să nu vă surprindă că găsiţi de asemenea, o astfel de conduită şi în percepţia noastră corporală. Să luăm de exemplu simţul văzului: vedem o lume largă în faţa noastră minunat umplută. Dar de fapt, vedem totul numai în propriul nostru interior. Cu alte cuvinte, există un soi de maşină fotografică în creierul mic care ilustrează tot ce ne apare nouă, dar nimic în afară de noi. Pentru asta, El a făcut pentru noi, în interiorul nostru, un fel de oglindă lustruită care inversează tot ceea ce este văzut acolo, astfel încât noi să vedem imaginea în afara creierului nostru, în faţa noastră. Astfel că, ceea ce vedem în faţa noastră nu este un lucru real. Cu toate acestea, ar trebui să fim foarte recunoscători Providenţei Lui pentru că a creat această oglindă lustruită în creierele noastre, permiţându-ne să vedem şi să percepem totul în afara noastră. A făcut aşa, pentru că prin asta El ne-a dat puterea de a percepe totul cu înţelegere clară şi realizare, şi să măsurăm totul din interior şi din exterior.

Altfel am pierde mult din percepţia noastră. Acelaşi lucru este valabil şi cu dorinţa Dumnezeiască, referitoare la percepţia Dumnezeirii. Chiar dacă toate aceste schimbări se desfăşoară în interiorul sufletelor primitoare, ei văd totul în Dăruitorul Însuşi, fiindcă numai în acest mod sunt ei răsplătiţi cu toate percepţiile şi cu toate plăcerile din gândul creaţiei.

Puteţi deduce asta și din parabola de mai sus. Chiar dacă noi vedem totul ca fiind real în faţa noastră, fiecare om rezonabil ştie cu siguranţă că tot ceea ce vedem este numai în interiorul propriului nostru creier.

La fel sunt sufletele: cu toate că ele văd toate imaginile în Dăruitor, ele nu au totuşi niciun dubiu că toate sunt doar în interiorul lor şi nicidecum în Dăruitor.

35) Deoarece aceste probleme sunt în centrul lumii şi eu mă tem că examinatorul va greşi în perceperea lor, merită să mă străduiesc mai departe şi să aduc cuvintele de aur ale Zohar-ului însuşi în această problemă (Paraşat Bo, paragraful 215) şi să le interpretez cu cea mai mare pricepere a mea.

Iată cuvintele sale: (Aramaică) „Dacă cineva întreabă, Este scris 'Căci nu ai văzut nicio imagine.'” (Ebraică) „ Dacă cineva întreabă, 'Dar este scris în Tora, 'Căci nu ai văzut nicio imagine' cum atunci ne putem imagina nume și Sfirot în El?' (Aramaică) El îi va răspunde lui, 'Noi am văzut această formă.' (Ebraică) El va răspune, 'Eu am văzut această formă, ca în cuvintele, 'și imaginea Domnului o zărise el. '”

Aceasta înseamnă că Sfira Malchut, unde toate sufletele şi cuvintele își au rădăcina, deoarece ea este rădăcina tuturor vaselor, în felul „aceia care primesc de la ea şi trebuie să dobândească Kelim de la ea”, ea este considerată o imagine pentru ei, așa cum este spus despre ea „şi imaginea Domnului o zărise el”.

(Aramaică) Nici măcar această imagine nu există în locul ei ci coboară la Malchut peste oameni și se întinde peste ei și va fi văzută de fiecare în conformitate cu vederea, viziunea și imaginația fiecăruia și aceasta este „și prin mâna profeților Eu am folosit similitudini.” (Ebraică) Chiar și această imagine, pe care noi o numim în Sfira Malchut, nu este în locul ei ca atare, ci doar atunci când lumina lui Malchut coboară și se extinde peste oameni. Atunci, ea le apare lor, fiecăruia în parte, după înfățișarea, viziunea și imaginația lor, adică doar în primitori dar nu în întreaga Sfira Malchut. Acesta este înţelesul expresiei „şi prin mâna profeţilor, Eu am folosit asemănări”. 

(Aramaică) Fiindcă din această cauză, El va spune, „cu toate că mă manifest față de voi în formele voastre, cu cine Mă veţi asemăna, cui ar trebui să-i fiu egal?'” (Ebraică) De fapt, înainte de asta Creatorul le spune: „Deși mă manifest față de voi în formele voastre, în viziune și în imaginație, totuși, cu cine mă veți asemăna, cui ar trebui să-i fiu egal?” (Aramaică) Mai înainte de a crea o formă în lume și de a descrie o imagine, Creatorul era unic, fără formă și nici asemănare. (Ebraică) În fond, înainte de a crea o imagine în lume și înainte de a da formă unei forme, Creatorul era unic, lipsit de formă și de imagine. 

[Aramaică] Cel care Îl recunoaște înainte de creație, că El este în afara formei, nu trebuie să-I facă o formă sau un chip în lume, nici în litera Hey și nici în litera Yod, nici măcar în numele sfânt, sau în oricare altă  literă și punct din lume. Acesta este sensul expresiei „Căci nu ai văzut". [Ebraică] Și celui căruia Îl atinge acolo, înainte de gradul de Bria, care este Bina, unde El este dincolo de orice asemănare, îi este interzis să-I atribuie o formă sau un chip în lume, nici în litera Hey și nici în litera Yod, nici măcar să-L numească prin numele sfânt HaVaYaH, sau prin orice literă sau punct.

Acesta este înţelesul versetului „pentru că tu nu ai văzut nicio imagine”. Cu alte cuvinte,versetul „pentru că tu nu ai văzut nicio imagine”, se referă la acela care este recompensat cu atingerea Lui peste gradul Bria, care este Bina. Aceasta pentru că nu există niciun fel de formă sau imaginaţie în cele două Sfirot Keter şi Hochma, însemnând Kelim şi graniţe (paragraful 18). Kelim (vasele) încep de la Sfira Bina în jos.

Acesta este motivul pentru care toate aluziile din litere, puncte sau din numele sfinte sunt numai de la Bina în jos. De asemenea, ele nu există ca atare pe locul Sfirot, ci numai în legătură cu primitorii, ca în cazul Sfira Malchut.

36) Pare să fie o contradicţie în cuvintele lor: mai întâi spun că formele se extind la primitori numai de la Sfira Malchut, așa cum spune el, „dar doar atunci când lumina lui Malchut coboară și se extinde peste oameni” acesta fiind înțelesul expresiei, „și prin mâna profeților Eu am folosit similitudini.” Dar aici el spune că formele se extind la primitori de la Bria în jos, adică de la Bina în jos. 

Chestiunea este că, într-adevăr, forma şi asemănarea se extind de la Bhinat Dalet, care este Malchut. De la ea, se extind vasele spre locurile primitorilor, dar nu și de la primele nouă Sfirot care sunt Keter, Hochma, Bina, şi Tiferet, așa cum este scris în „Prefața la înțelepciunea Cabalei,” pct 58.

Cu toate acestea, asocierea lui Midat haRahamim (calității de milă) cu Din (judecată) a fost făcută în Lumea de Tikun (Corecţie). Înseamnă că El a ridicat Sfira de Malchut, considerată calitatea de judecată, şi a adus-o în Sfira Bina considerată calitate de milă, așa cum este scris în „Prefața la înțelepciunea Cabalei,” pct 58.

Începând cu acel moment, Kelim-urile de Malhut au devenit înrădăcinate în Sfira Bina, după cum spune el aici. Din acest motiv, Zohar-ul începe să vorbească de rădăcina reală a imaginilor, care sunt Kelim - vasele. Se spune că ele sunt în Malchut, iar apoi se spune că sunt în Bria, din cauza asocierii care a devenit lumea corectării.

Înţelepţii noştri spun de asemenea, „la început, Creatorul a creat lumea în Midat haDin (calitatea judecăţii), El a văzut că lumea nu poate exista, El a asociat Midat haRahamim (calitatea milei) cu ea”. De ştiut că, cele zece Sfirot KHBTM au numeroase apelative în Cartea Zohar în conformitate cu funcţiile lor multiple.

Când sunt numite Keter, Aţilut, Bria, Yeţira, şi Asia, funcţia lor este de a face distincția între Kelim-urile anterioare numite Keter şi Aţilut, însemnând Keter şi Hochma şi Kelim-urile posterioare numite Bria, Yeţira, Asia, însemnând Bina, Tiferet şi Malchut. Acest discernământ a apărut în ele din asocierea lui Midat haDin cu Midat haRahamim, așa cum este scris în „Prefața la înțelepciunea Cabalei,” pct 183.

Zohar-ul doreşte să sugereze noţiunea de asociere a lui Malchut cu Bina. De aceea, Zohar-ul numeşte Sfira Bina cu numele de Bria. Este aşa fiindcă înaintea asocierii, nu era nicio imagine sau formă în Bina, nici măcar cu referire la primitori, ci numai în Malchut.

37) El continuă acolo: (Aramaică) Dar după ce a făcut acea formă de Merkava a lui Adam de sus, aceasta a coborât acolo și a fost numită HaVaYaH, fiindcă el a recunoscut-o în calitățile sale, în fiecare calitate în parte. (Ebraică) După ce a făcut acea formă de Merkava a lui Adam de sus, aceasta a coborât și s-a îmbrăcat acolo. Este numită în el în forma celor patru litere HaVaYaH, care sunt cele zece Sfirot KHBTM. Este aşa fiindcă Vârful lui Yod este Keter, Yod este Hochma, Hey este Bina, Vav este Tiferet iar ultima Hey este Malchut, astfel încât ei să-L atingă pe El prin atributele Sale, adică prin Sfirot, în fiecare calitate din El.

38) Explicarea chestiunilor: Din Bria mai departe, însemnând din Bina, după ce aceasta a fost asociată cu Midat haDin, care este Malchut, imaginile şi formele se extind la primitori, care sunt sufletele, deși nu în locul ei propriu, ci numai în locul primitorilor.

El spune că atunci el a făcut forma de Merkava a lui Adam de sus şi a coborât şi s-a îmbrăcat în forma acestui om. Cu alte cuvinte, întreaga formă a omului, cu cele 613 Kelim ale lui, se extinde de la vasele sufletului, fiindcă sufletul are 613 Kelim, numite „248 de organe şi 365 de tendoane spirituale”, divizate în cinci diviziuni în conformitate cu cele patru litere HaVaYaH și vârful lui Yod: 1)  Roș al ei este considerat Keter. 2) De la Pe (Gură) la Haze (Piept) este Hochma. 3) De la Haze (Piept) la Tabur (Ombilic) este Bina. 4) 

De la Tabur (Ombilic) la Sium Raglin (Sfârşitul picioarelor) sunt două Sfirot, Tiferet şi Malchut.

În plus, Tora, ca întreg, este considerată Parţuf Adam, referindu-se la cele 248 de Miţvot (Porunci) pozitive, corespunzând la 248 de organe, şi 365 de Miţvot negative, corespunzând la tendoane. Ea (Tora) conţine cinci diviziuni, care sunt cele Cinci cărţi ale lui Moise, numite „Imaginea de Merkava a lui Adam de sus” însemnând Adam de Bria, care este Bina, de la care încep să se extindă vasele pe locul sufletelor.

Acesta este numit „Adam de sus” fiindcă sunt trei calități de Adam în Sfirot: Adam de Bria, Adam de Yeţira, şi Adam de Asia. În Keter şi Hochma, însă, nu este nicio similitudine, care să poată fi numită prin vreo literă sau punct, sau de cele patru litere HaVaYaH. Deoarece aici este vorba de Lumea de Bria, se face precizarea spunându-se Adam de sus.

În acelaşi timp, trebuie să vă amintiţi tot timpul cuvintele Zohar-ului, că aceste imagini nu sunt pe locul Sfirot de Bina, Tiferet şi Malchut ci numai pe locul primitorilor. Dar, pentru că aceste Sfirot distribuie acele Kelim şi Levuşim (îmbrăcăminte) astfel ca sufletele să poată să-L atingă prin Lumina care se extinde la ele prin măsură şi limită, în funcţie de cele 613 organe ale lor, noi numim și dăruitorii cu numele de „Adam”, deși acolo ei sunt doar în forma de culoare albă (paragraful 8).

39 Nu ar trebui să fie o încurcătură pentru voi fiindcă cele patru litere HaVaYaH şi vârful lui Yod, sunt cinci Kelim, deoarece vasele sunt numite totdeauna „litere” şi ele sunt cele cinci Sfirot KHBTM. De aceea, este clar că există vase și în Keter şi Hochma, ele sunt sugerate de vârful lui Yod ( י) şi de Yod din HaVaYaH.

Explicația este că similitudinile şi atributele despre care se vorbeşte şi care sunt Kelim, încep de la Bria în jos, însemnând doar în cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malchut, şi nu în Keter şi Hochma, adică din perspectiva esenţei Sfirot.

Însă, este ştiut că Sfirot sunt integrate una în alta. Sunt zece Sfirot KHBTM în Keter, sunt KHBTM în Hochma, KHBTM în Bina şi de asemenea, KHBTM în Tiferet şi respectiv în Malchut.

În conformitate, vedeți că cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malchut, de unde vin Kelim-urile, se găsesc în fiecare din cele cinci Sfirot KHBTM. Acum vedeţi că Vârful lui Yod, adică vasele lui Keter, indică faptul că Bina şi TM sunt încorporate în Keter.

Yod de HaVaYaH, care este Kli de Hohma, indică pe Bina şi TM încorporate în Hochma. Aşadar, Keter şi Hochma încorporate chiar şi în Bina şi ZON nu au Kelim, pe când în Bina şi TM încorporate chiar și în Keter şi Hochma, există Kelim (vase).

Referitor la aceasta, într-adevăr sunt cinci calități ale lui Adam. Bina şi TM din toate cele cinci Sfirot distribuie sub formă de Merkava a lui Adam. Din acest motiv există 1) Adam în calitatea de Keter, numit Adam Kadmon şi există 2)  Adam în calitatea de Hochma, numit „Adam de Aţilut”. 3) Mai este Adam în calitatea de  Bina, numit „Adam de Bria”, 4) Adam în calitatea de Tiferet, numit „Adam de Yeţira”, şi 5) Adam în calitatea de Malchut, numit „Adam de Asia”.

40) (Aramaică) El este numit El, Elokim, Şadai, Ţvaot şi Ekie, astfel ca ei să-L cunoască în fiecare calitate, cum conduce El lumea cu putere și grație, în conformitate cu munca oamenilor. (Ebraică) s-a numit singur El, Elokim, Şadai, Ţvaot şi Ekie astfel încât fiecare atribut al Său să fie cunoscut. Cele zece nume din Tora care nu trebuie să fie şterse se referă la cele zece Sfirot, după cum e scris în Zohar (Vaicra, paragraful 168):