74. Lume, an, suflet
Am auzit în 1943
Este cunoscut faptul că nu există realitate fără să existe cineva care să perceapă acea realitate. De aceea, atunci când vorbim despre „Nefesh de Atzilut“ înseamnă că simţim o anumită măsură a Abundenţei Superioare, măsură pe care o numim Nefesh.
„Lume“ înseamnă ceea ce este comun în cadrul acestei dobândiri, adică toate sufletele au o formă comună, astfel încât oricine ajunge la acest nivel dobândeşte numele Nefesh. Aceasta înseamnă că nu este necesar ca cineva anume să dobândească acest nume şi în această formă; oricine ajunge la acest nivel – care se obţine, desigur, prin pregătire în Kedusha şi în puritate – abundenţa îi apare în această formă numită Nefesh.
Putem înţelege cele de mai sus printr-un exemplu concret, din lumea materială. Când cineva spune: „Acum mă duc la Ierusalim“, atunci când rosteşte numele oraşului, fiecare ştie şi recunoaşte acest oraş; toţi ştiu, cu siguranţă, despre ce oraş se vorbeşte, iar cei care au fost deja acolo ştiu despre ce este vorba.