72. Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină
Am auzit în 10 Nisan, 31 Martie 1947
Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumina numită „viaţă“. Este așa deoarece există o regulă care spune că nu există Lumină fără Kli (vas). Prin urmare, Lumina numită „Lumina vieţii“ nu se poate îmbrăca decât într-un Kli. Kli-ul în care se îmbracă Lumina vieţii este numit, de obicei, „încredere“. Aceasta înseamnă că omul vede că este capabil să îndeplinească toate lucrurile, oricât ar fi de grele.
Așadar, Lumina este simţită şi recunoscută în Kli-ul încrederii. De aceea viaţa omului este evaluată în funcţie de mărimea încrederii care apare acolo. Omul poate să îşi aprecieze mărimea propriei vitalități în funcţie de încrederea pe care o are în sine.
Prin urmare, omul poate să vadă că atâta timp cât nivelul lui de vitalitate este înalt, încrederea luminează fiecare lucru în parte şi nimic nu îl poate opri să îşi dorească ceva. Aceasta, deoarece Lumina vieţii, care este o forţă de Sus, străluceşte asupra lui, şi astfel poate lucra cu puteri supraomeneşti, pentru că Lumina Superioară nu este limitată, aşa cum sunt forţele fizice.
Pe de altă parte, când Lumina vieţii îl părăseşte, adică omul a coborât de pe nivelul anterior de vitalitate, atunci devine inteligent şi iscoditor. Începe să calculeze câştigul în toate, pentru a vedea dacă merită sau nu să facă ceva. Şi astfel se temperează, nu mai este plin de viaţă şi nu mai arde de nerăbdare, aşa cum era înainte să cadă de pe nivelul lui de vitalitate.
Însă omul nu are înţelepciunea să spună că întreaga inteligenţă şi logică cu care judecă acum totul se datorează faptului că şi-a pierdut entuziasmul pe care îl avea înainte. În schimb, el crede că acum a devenit inteligent, mai inteligent decât a fost atunci când încă nu pierduse Lumina vieţii. Mai mult decât atât, el consideră că atunci a fost nesăbuit şi neglijent.
Cu toate acestea, el trebuie să ştie că toată înţelepciunea pe care a dobândit-o acum a venit la el pentru că şi-a pierdut înflăcărarea pe care o avea anterior. Înainte, şi-a măsurat toate faptele cu Lumina vieţii dată de Creator. Dar acum, pentru că este în cădere, înclinaţia rea are puterea să vină spre el cu toate „argumentele sale juste“.
Sfatul, în acest caz, este ca omul să spună că acum nu poate discuta cu corpul său şi nu se poate certa cu el. Mai degrabă, el trebuie să spună: „Acum sunt mort şi aştept învierea morţilor“.
Apoi, trebuie să înceapă să lucreze mai presus de raţiune, adică să îi spună corpului său: „Tot ceea ce spui este adevărat şi nu am niciun răspuns raţional pentru tine. Dar sper să reiau munca. Acum iau asupra mea Tora şi Mițvot şi devin prozelit, aşa cum înţelepţii noştri au spus: «un prozelit care s-a convertit este ca un nou-născut». Acum aştept salvarea de la Creator; El mă va ajuta cu siguranţă şi eu mă voi întoarce pe calea sfinţeniei. Iar când voi avea putere în sfinţenie, atunci voi avea ce să-ţi răspund. Dar, până atunci, trebuie să merg mai presus de raţiune, deoarece încă îmi lipseşte înţelegerea sfinţeniei. Ca atare, mă poţi învinge cu raţiunea ta, iar eu nu pot face nimic altceva decât să mă încred în înţelepţii noştri care au spus că ar trebui să păstrez Tora şi Mițvot prin credinţă mai presus de raţiune. Trebuie să cred cu adevărat că prin puterea credinţei vom fi ajutaţi de Sus, aşa cum înţelepţii noştri au spus: «Cel care vine să se purifice este ajutat»“.