Convenția mondială de Cabala, octombrie 2025 - „Într-o singură rugăciune"
Lecția #6 „O rugăciune completă"
Extrase selectate din surse

1. Rabaș - Art. 9, 1984-Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui

Trebuie să credem că tot ceea ce ne dă Creatorul, este pentru binele nostru, că trebuie să ne rugăm pentru starea în care Creatorul ne va izbăvi de aceste probleme. Dar trebuie să ştim că rugăciunea şi îndeplinirea rugăciunii sunt două chestiuni separate. Cu alte cuvinte, dacă facem ceea ce trebuie, Creatorul va face ceea ce este bine pentru noi, ca şi în alegoria de mai sus. Este spus despre asta, „Şi Domnul va face ceea ce Lui i se pare bine”.

2. Rabaș - Art.10, 1988-Care sunt cele patru calități ale celor care merg la seminar, în muncă

Momentul pentru răspunsul la rugăciune, în care omul primește permisiunea de a intra în palatul Regelui, astfel încât El să-l aducă mai aproape de El și să fie răsplătit cu Dvekut cu Creatorul, este în mod special atunci când omul vede că este pierdut și neputincios să facă ceva. În acel moment, el rostește o rugăciune adevărată, deoarece vede că este pur și simplu rău. Adică, nu are nicio legătură cu Kduşa [sfințenia/sanctitatea].

Din acest motiv, atunci când omul intră într-o coborâre, nu ar trebui să se sperie și să fugă de luptă. Dimpotrivă, acesta este momentul să facă o rugăciune din inimă.

3. Rabaș - Scrisoarea 65

Odată ce inima lui decide asupra anulării complete, el cere Creatorului să-l ajute să execute. Aceasta înseamnă că, deși în minte și în dorință el vede că trupul nu este de acord cu faptul că își anulează toate dorințele în fața Creatorului în loc de a fi pentru sine, el trebuie să se roage Creatorului să-l ajute să vrea să se anuleze înaintea Lui cu toate dorințele, nelăsând nici o dorință pentru sine. Aceasta se numește o „rugăciune completă”, adică dorește ca El să-i dea o dorință completă fără nici un compromis pentru el însuși și cere Creatorului să-l ajute mereu să fie în neprihănire.

4. Baal HaSulam - Șamati Art.50 - Două stări

Uneori, când omul are o dorință și o trezire pentru munca pentru Creator și crede că asta îi vine din întâmplare, ar trebui să știe că și aici el a făcut un efort care a precedat auzirea. El s-a rugat să fie ajutat de sus pentru a putea împlini un act cu intenție, iar aceasta se numește să ridici MAN.

Totuși, el a uitat deja de asta și nu o priveşte ca fiind făcută, deoarece nu a primit un răspuns imediat la rugăciune, astfel încât să spună: „Tu asculți rugăciunea fiecărei guri”. Totuși, omul ar trebui să creadă că ordinea de sus este ca răspunsul la rugăciune să poată veni la câteva zile și luni după ce omul s-a rugat.

Omul nu ar trebui să creadă că este întâmplător că a primit această trezire acum. 

5. Rabaș Articolul 12 (1986), „Care este principala deficiență pentru care ar trebui să ne rugăm?"

Adevărata deficiență pentru care ar trebui să se roage Creatorului este un Kli. Aceasta urmează regula: „Nu există lumină fără un Kli”. Când se roagă pentru o adevărată deficiență care îi lipsește, vine împlinirea rugăciunii atunci când Creatorul îi dă un nou Kli, așa cum este scris: „Și Eu voi îndepărta din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne”.

6. Rabaș Art.25, 1991-Ce înseamnă că cel care se pocăiește ar trebui să fie fericit

Răspunsul la rugăciune este atunci când omul se află într-o stare de bucurie, când este mulțumit cu partea sa și nu are nevoie să primească un grad mai înalt. Mai degrabă, în starea în care se află, el este mulțumit și simte că este binecuvântat de Creator. În acel moment, „Binecuvântatul aderă la Binecuvântat" și atunci este momentul în care poate fi recompensat cu Dvekut, deoarece are deja Kelim pentru aceasta din stânga.

Apoi, când poate spune că este mulțumit cu partea sa, deși este deficitar până la punctul în care simte deficiență și durere că este îndepărtat de Creator, se consideră că este „fericit cu soarta sa". Și numai atunci când este deficitar putem spune că este „fericit cu partea sa", dar atunci când nu are lipsuri, nu este considerat „fericit cu partea sa", deoarece „fericit cu partea sa" înseamnă că se mulțumește cu puțin, iar dacă nu are lipsuri, atunci nu este considerat „mulțumit cu puțin", deoarece nu are nevoie de mai mult decât are.

7. Baal HaSulam - Șamati Art.5 - Lișma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos?"

Omul trebuie să ştie că şi atunci când încearcă să dobândească Lișma, el trebuie să consimtă ca toată munca lui să fie completă şi în întregime pentru a dărui, adică doar să dăruiască şi să nu primească nimic. Doar atunci omul începe să vadă că trupul lui nu este de acord cu această idee.

De aici, omul poate să conştientizeze că nu are altă cale decât să-şi reverse inima înaintea Creatorului pentru a primi ajutor, astfel încât corpul să fie de acord necondiţionat, să-L slujească pe  Creator, când vede că nu poate să -şi convingă corpul să se anuleze în totalitate. Tocmai atunci când omul nu mai are nicio speranţă că trupul lui va fi de acord de la sine, să lucreze pentru Creator, ruga lui poate fi din adâncul inimii, şi atunci rugăciunea îi va fi acceptată.

8. Baal HaSulam, Scrisoarea 52

„În timp ce ei vorbesc, Eu ascult", ceea ce înseamnă că măsura ascultării Creatorului depinde exact de măsura dorinței care apare în timpul rostirii rugăciunii. Atunci când cineva simte o dorință excesivă, ar trebui să știe în acel moment că, Creatorul îl ascultă cu atenție.

În mod clar, atunci când știe acest lucru, își revarsă inima și mai puternic, pentru că nu există privilegiu mai mare decât ca Regele lumii să fie atent la el. Acest lucru este destul de asemănător cu ceea ce au spus înțelepții noștri: „Creatorul tânjește după rugăciunea celor drepți", pentru că dorința Creatorului ca omul să se apropie de El trezește o mare putere și dorință în persoana respectivă de a tânji după Creator, deoarece „așa cum este apa feței pentru față, la fel este inima omului pentru om".

Rezultă că rostirea rugăciunii și ascultarea rugăciunii merg mână în mână până când acestea se acumulează până la măsura deplină și el dobândește totul.

9. Rabaș - Art. 17, Part. 2, 1984-Agenda adunării

În iubirea pentru prieteni ar trebui să procedăm la fel: după ce ne autoexaminăm şi urmăm cunoscutul sfat al rugăciunii, noi ar trebui să credem că rugăciunea noastră a primit răspuns şi să ne bucurăm cu prietenii noştri ca şi cum toţi prietenii ar alcătui un singur trup. Şi, aşa cum corpul nostru doreşte ca toate organele sale să se bucure, la fel și noi vrem acum ca toţi prietenii să se bucure.

Aşadar, după toate calculele vine vremea bucuriei şi a iubirii pentru prieteni. Atunci fiecare ar trebui să se simtă fericit, ca şi cum tocmai ar fi încheiat un târg foarte bun care îi va aduce mulţi bani. Şi este obiceiul ca în asemenea momente el să ofere de băut prietenilor.

La fel şi aici, fiecare dorește ca prietenii lui să bea şi să mănânce prăjituri, etc. fiindcă acum este fericit şi vrea ca şi prietenii lui să se simtă bine. Aşadar, plecarea de la adunare va trebui să fie într-o stare de bucurie şi entuziasm.

10. Baal HaSulam - Scrisoarea 57

Nu există pe lume o stare mai fericită a omului decât atunci când el este disperat de propriile forțe”, adică, deoarece deja a obosit făcând tot ceea ce considera că este în măsură să facă cu propriile forțe și nu găsește soluția. Și atunci va merita întreaga rugăciune pentru (a primi) ajutorul Său, binecuvântat fie El, întrucât el știe sigur că munca lui nu îi va furniza un câștig. Atât timp cât simte din partea sa o oarecare forță de muncă, rugăciunea lui nu este întreagă, fiindcă natura rea atenționează omul spunându-i „mai întâi să faci tot ce poți, și apoi vei fi plăcut de Creator”. Și referitor la ce este scris: „Domnul este înalt și cel mic va vedea”, întrucât, după ce a depus efort în diferite moduri, dezamăgit, omul ajunge la adevărata deprimare, pentru că știe că este cel mai mic dintre persoane, deoarece nu are nimic folositor în construirea propriului corp, abia apoi rugăciunea lui va fi întreagă și va exista un răspuns din mâna Sa generoasă.