Convenția mondială de Cabala, octombrie 2025 - „Într-o singură rugăciune"
Lecția #5 „O rugăciune în grupul de zece"
Extrase selectate din surse

1. Rabaş - Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulţi

Acum putem înţelege importanţa rugăciunii celor mulţi, după cum este scris, ‘Sălăşluiesc în mijlocul poporului meu”. Zohar-ul spune “Omul nu trebuie să se retragă niciodată dintre oameni, deoarece mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”.

Aceasta înseamnă că dacă cineva cere Creatorului să îi dea vasele dăruirii- aşa cum au spus înţelepţii noştri, “Fii iertător ca EL”- trebuie să se roage pentru întregul colectiv. Aceasta deoarece atunci este evident că ţelul său este ca, Creatorul să îi dea vase de dăruire pură, aşa cum este scris, “Mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”. Este ştiut că de sus nu există nicio dăruire cu jumătate de măsură. Aceasta înseamnă că atunci când abundenţa este dăruită de sus în jos este pentru întregul colectiv.

2. Zohar pentru toți, VaYechi [Iacob a trăit] - Adunați-vă, ca să vă pot spune, Punctele 514-516

Toate rugăciunile din lume, rugăciunile celor mulți, sunt rugăciuni. Dar o rugăciune solitară nu intră în fața Sfântului Rege, decât cu o forță mare. Acest lucru se întâmplă deoarece înainte ca rugăciunea să intre pentru a fi încununată la locul ei, Creatorul o urmărește, o observă, și observă păcatele și meritele acelei persoane, ceea ce nu face cu o rugăciune a multora, unde câteva dintre rugăciuni nu sunt de la cei drepți, dar toate intră înaintea Creatorului și El nu observă nelegiuirile lor. 

3. Rabaş - Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulţi

“Locuiesc în mijlocul propriului Meu popor”, înseamnă că mă rog pentru întregul colectiv pentru că doresc să ajung la o stare în care eu să nu mai am nicio grijă pentru mine însumi oricare ar fi, ci doar pentru ca, Creatorul să fie mulţumit. Prin urmare, pentru mine nu e nicio diferenţă dacă Creatorul găseşte plăcere în mine sau poate primi plăcere de la alţii.

Cu alte cuvinte, el cere Creatorului să ne dea o înţelegere, care este numită “în întregime pentru Creator”. Înseamnă că el va fi sigur că nu se înşală pe sine vrând să dăruiască Creatorului, că poate el se gândeşte cu adevărat doar la propria iubire de sine, adică va simţi încântarea şi plăcerea.

De aceea el se roagă pentru colectiv.

4. Rabaş - Art. 15, 1986-Rugăciunea celor mulţi"

Dacă sunt câţiva oameni în colectiv care pot atinge scopul Dvekut cu Creatorul, iar aceasta va aduce mai multă mulţumire Creatorului decât dacă el însuşi ar fi recompensat cu apropierea de Creator, el se exclude pe sine însuşi. În schimb doreşte ca, Creatorul să îi ajute pe ei pentru că acest lucru va aduce mai multă mulţumire sus decât ar aduce munca sa.

5. Rabaş - Art.17, 1984 Part. 2-Agenda Adunării

La începutul adunării, când ne strângem, noi trebuie să-i lăudăm pe prieteni, să lăudăm importanţa fiecăruia dintre ei. În măsura în care recunoaştem măreţia societăţii, omul poate aprecia societatea.

„Şi apoi roagă-te” înseamnă că fiecare trebuie să se auto examineze şi să vadă cât efort dăruiește el societăţii. Iar apoi, când vede că nu are nicio putere de a face ceva pentru societate, are loc să se roage la  Creator pentru ca El să-l ajute şi să-i dea puterea şi dorinţa de a se angaja în iubirea pentru ceilalţi.

6. Rabi Nachman din Breslev, Likutei Halachot

Casa de rugăciune este numită „casa adunării", pentru că toate sufletele se adună acolo prin rugăciunea pe care o fac acolo, deoarece rugăciunea este considerată a fi sufletul. Prin urmare, rugăciunea este în principal în casa adunării și în public, deoarece ascensiunea sufletului și întregirea sa sunt în principal atunci când toate sufletele sunt amestecate și devin unul, pentru că atunci se ridică la sfințenie, deoarece sfințenia este una. Din acest motiv, rugăciunea, care este considerată a fi sufletul, depinde în principal de unitatea sufletelor. De aceea, înainte de rugăciune, trebuie asumată porunca de a face „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți", pentru că este imposibil să spui cuvinte de rugăciune altfel decât prin pace, când te unești cu toate sufletele lui Israel. De aceea, rugăciunea se face în primul rând în public și nu singur, pentru ca nimeni să nu fie izolat, de unul singur, deoarece aceasta este opusul sfințeniei. Mai degrabă, trebuie doar să ne unim împreună în adunarea sfântă și să devenim unul. Această rugăciune este în public și în mod specific în casa adunării, pentru că acolo, sufletele se adună și se unesc. Aceasta este desăvârșirea rugăciunii.

7. Rabaş - Art.7,  1986-Importanța rugăciunii celor mulți

Când o persoană vine să se purifice, când dorește ca, Creatorul să o aducă mai aproape și să-i dea vasul de dăruire prin care să fie răsplătită cu Dvekut, toată abundența superioară care va fi dezvăluită va fi pentru a dărui. Cu alte cuvinte, el dorește să i se dea putere de sus pentru a avea capacitatea de a fi întotdeauna în Kdușa, care este Dvekut.

Apoi se face o coroană din rugăciunea sa, coroana Regelui, deoarece atunci este recunoscută importanța Regelui. Și acesta este sensul a ceea ce se spune în Zohar, că rugăciunea „Devine o coroană și este pusă pe capul Celui Drept care trăiește veșnic, adică Yesod, care transmite toate salvările lui Nukva și de la ea întregului public". Acest lucru se întâmplă deoarece, prin rugăciune, abundența superioară este dată celor de jos, moment în care încântarea și plăcerea sunt revelate. Aceasta este numită „coroană", coroana Regelui, importanța Regelui.

8. Baal HaSulam - Scrisoarea 25

Zohar-ul a vorbit, de asemenea, despre acest lucru, spunând că aceluia care este răsplătit cu pocăință, Șchina [Divinitatea] îi apare ca o mamă cu inima blândă care nu și-a văzut fiul de multe zile, și ei au făcut eforturi mari și au trecut prin chinuri pentru a se vedea, din cauza cărora amândoi au fost în mare pericol. Dar, în cele din urmă, au ajuns la acea libertate mult dorită și au fost răsplătiți să se vadă unul cu celălalt. Apoi mama a căzut peste el, l-a sărutat, l-a mângâiat și i-a vorbit încet toată ziua și toată noaptea. Ea i-a povestit despre dorul și pericolele de pe drumurile pe care le-a parcurs până astăzi, despre cum a fost mereu cu el și despre faptul că Șchina nu s-a mișcat niciodată, ci a suferit cu el în toate locurile, doar că el nu putea să o vadă.

Acestea sunt cuvintele din Zohar: „Ea îi spune: „Aici am dormit; aici am fost atacați de tâlhari și am fost salvați de ei; aici ne-am ascuns într-o groapă adâncă" și așa mai departe. Ce prost nu ar înțelege marea dragoste și plăcere și încântare care izbucnesc din aceste povești reconfortante?"

9. Baal HaSulam - Art. Fructul înțeleptului „Împlinirea rugăciunii"

De fapt, Creatorul ascultă rugăciunea fiecărei guri, cu excepția celui care cere ceva abominabil sau dăunător, pentru că, din cauza nebuniei sale, el nu face diferența între bine și rău, iar Creatorul, ca un tată milostiv, nu-l ia în seamă și nu-l ascultă. Mai degrabă, puțin câte puțin, El îl învață înțelepciunea și etica până când poate face diferența între bine și rău, și atunci va ști cum să ceară Creatorului său lucruri bune și frumoase, și atunci fiecare dorință a sa este într-adevăr îndeplinită, fără excepție, conform voinței celui bun de a face binele.

10. Rabaş - Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă, „În fiecare zi vor fi ca noi în ochii voștri”

De la crearea lumii și până la sfârșitul lumii, nu există nici o rugăciune care să semene cu alta, și nu există nici o persoană care să semene cu alta, și unul corectează ceea ce nu corectează celălalt [...] În fiecare zi, fiecare rugăciune în parte sortează scântei noi".