Convenția mondială de Cabala, octombrie 2025 - „Într-o singură rugăciune"
Lecția #4 „O rugăciune deasupra rațiunii"
Extrase selectate din surse

1. Rabaș - Art.12, 1991-Aceste lumânări sunt sfinte

Cea mai importantă este rugăciunea. Adică, trebuie să se roage Creatorului să-l ajute să treacă deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă că munca ar trebui să fie cu bucurie, ca și cum a fost deja răsplătit cu rațiunea Kdușa și câtă bucurie ar simți atunci. La fel, el ar trebui să-I ceară Creatorului să-i dea această putere, astfel încât să poată trece peste rațiunea trupului.

Cu alte cuvinte, deși trupul nu este de acord cu această muncă pentru a dărui, el Îi cere Creatorului să poată munci cu bucurie, așa cum este potrivit pentru cel care slujește un mare Rege. El nu Îi cere Creatorului să-Și arate măreția și abia atunci va munci cu bucurie. Mai degrabă, el vrea ca Creatorul să-i dea bucurie în munca deasupra rațiunii, aceasta fiind la fel de importantă pentru om ca și cum ar avea deja rațiune.

2. Rabaș - Art.13, 1985-Puternică stâncă a salvării mele

Ce poate face omul, dacă dorește să înceapă cu slăvire dar inima sa este închisă, simte că este plin de defecte și nu poate deschide gura ca să cânte și să slăvească? Sfatul este să meargă peste rațiune și să spună că totul este „Hasadim (îndurări) ascunse”. Cu alte cuvinte, ar trebui să spună că totul este Hesed (har/milă), dar acesta îi este ascuns deoarece el nu este pregătit să vadă încântarea și plăcerea pe care Creatorul le-a pregătit pentru creațiile Sale.

După ce stabilește lauda Creatorului – cu alte cuvinte, crede mai presus de rațiune, că totul este bun și milostiv – el ar trebui să se roage la Creator să-i corecteze inima pentru a deveni „Casa mea de rugăciune”, adică aici să apară îndurările Creatorului. Aceasta se numește „Hasadim revelate”.

3. Rabaș - Art.25, 1987-Ce este greutatea capului, în muncă?
Prin aceasta ar trebui să interpretăm ceea ce este scris: „Nu se roagă decât cu greutatea capului”. Cu alte cuvinte, înțelepții noștri ne sfătuiesc cum ar trebui să ne rugăm. Ei ne spun, „numai cu greutatea capului”. Aceasta înseamnă că cineva ar trebui să vadă de ce are nevoie înainte de a se ruga, iar pentru împlinirea acestei lipse el se roagă Creatorului.

Prin urmare, ar trebui mai întâi să se verifice pentru a vedea dacă poate să ia asupra sa să meargă în credință mai presus de rațiune, numită „greutate a capului”, și abia atunci se va ruga ca Creatorul să stabilească credința în inima lui, căci dacă există credința mai presus de rațiune, atunci el are tot, precum s-a spus, că acela mic se anulează înaintea celui mare.

4. Rabaș - Art.638-Înclinația omului

Explicația este că, credința este numită deasupra rațiunii, adică deasupra naturii, deoarece tot ceea ce este în rațiune se numește „în natură și în rațiune”, fiindcă ceea ce omul înțelege, el poate face, dacă nu este leneș. Dar mai presus de rațiune, el nu poate face asta. Prin urmare, orice este deasupra naturii este privit ca un miracol.

Toate miracolele sunt atribuite Creatorului, ceea ce înseamnă că sunt considerate o trezire de sus și nu o trezire de jos, deoarece cel de jos nu poate face ceva care este deasupra naturii. Dar ca să i se facă o minune, omul ar trebui să se roage să i se facă o minune.

5. Rabaș - Art.5, 1990-Ce înseamnă că pământul nu a dat roade înainte ca omul să fie creat, în muncă

Trebuie să credem că „Tu auzi rugăciunea fiecărei guri", așa cum spunem în rugăciune, „Căci Tu auzi rugăciunea fiecărei guri". Astfel, Creatorul ar trebui să fi auzit și rugăciunea ta. Mai mult, dacă El nu aude rugăciunea fiecărei guri, atunci de ce mai trebuie să te rogi?"

Apoi, atunci când o persoană ajunge la o astfel de stare, poate spune că merge peste rațiune. Adică, deși rațiunea este foarte importantă și vede că trupul vorbește rațional totuși, el ar trebui să spună că trebuie să mergem deasupra rațiunii. Adică, vedem și noi contradicții, cum ar fi faptul că de multe ori s-a rugat, dar nu a primit niciun răspuns la rugăciunea sa. Dar atunci, când el depășește și merge mai presus de rațiune, aceasta se numește „credință mai presus de rațiune".

6. Rabaș - Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Chiar și atunci când ajunge să știe că Creatorul îl poate ajuta și înțelege că adevăratul sfat este doar rugăciunea, trupul vine și îl face să vadă că „Vezi câte rugăciuni ai făcut deja dar nu ai primit răspuns de sus. Prin urmare, de ce să te deranjezi să te rogi ca Creatorul să te ajute? Vezi că nu primești niciun ajutor de sus”. În acel moment, el nu se poate ruga. Atunci trebuie să biruiască încă o dată prin credință și să creadă că Creatorul aude rugăciunea fiecărei guri și nu contează dacă persoana este devotată și are calități bune sau dimpotrivă. Mai degrabă, el trebuie să învingă și să creadă mai presus de rațiune, deși rațiunea lui dictează că, din moment ce s-a rugat de multe ori, dar încă nu a primit niciun răspuns de sus, cum poate să vină să se roage încă o dată? Și aceasta necesită depășire, adică să facă acțiuni mai presus de rațiune și să se roage ca Creatorul să-l ajute să-și depășească punctul de vedere și să se roage.

7. Rabaș - Art.236-Întregul Pământ este plin de slava Sa

Dacă omul acordă atenție încercării de a merge în credință mai presus de intelect, prin aceasta el se califică și se stabilește astfel încât să atingă revelația feței, așa cum este prezentat în Zohar, că Șchina [Divinitatea] i-a spus rabinului Șimon Bar Yochai: „Nu există niciun loc în care să mă ascund de tine", ceea ce înseamnă că în toate ascunderile pe care le-a simțit, el a crezut că aici era lumina Creatorului. Acest lucru l-a pregătit până când a atins revelația feței luminii Sale.

Acesta este sensul măsurii credinței care-l scoate pe om din orice umilință și ascundere dacă el se întărește în aceasta și Îi cere Creatorului să se reveleze.

8. Rabaș - Art.6, 1989-Ce înseamnă mai presus de rațiune în muncă

Munca „în credința peste rațiune” înseamnă că trebuie să credem deși mintea vede că nu este așa și are mai multe dovezi că nu este așa cum vrem noi să credem. Se cheamă „credință peste rațiune” deoarece omul crede ca și cum ar vedea așa cu rațiunea sa. Iată ce se numește „credință peste rațiune” în muncă. 

Cu alte cuvinte, omul muncește foarte mult mai înainte de a-și asuma acest lucru; este împotriva rațiunii. Ceea ce înseamnă că trupul nu este de acord cu ea, dar el o acceptă ca și cum ar fi o muncă rațională. O astfel de credință necesită ajutorul Creatorului. Din acest motiv, pentru o astfel de credință, omul trebuie să se roage ca El să-i dea puterea de a fi similar cu Creatorul, ca și cum ar fi atins-o în rațiune. 

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să se roage de Creator să-l ajute să înțeleagă totul cu rațiunea. Ci ar trebui să se roage să-i dea Creatorul forța de a-și asuma credința peste rațiune ca și cum ar fi în rațiune.

9. Rabaș - Art.266-Oricine este așezat în vinul Său

Cel care crede în Creator, că El aude o rugăciune, deși în fiecare zi când se roagă și nu vede că Creatorul aude rugăciunea, el totuși crede că Creatorul aude rugăciunea. Dar când este răsplătit și Creatorul îi răspunde la toate cererile sale, nu mai trebuie să creadă că Creatorul aude o rugăciune, deoarece vede cu propriii săi ochi că Creatorul îi dă ceea ce-și dorește.

Prin urmare, locul în care el trebuie să creadă se numește „un secret”, iar locul revelației se numește „vinul Torei”. Omul trebuie să se întărească în credința că Creatorul aude o rugăciune, chiar și într-un loc în care poate primi revelația.

10. Rabaș - Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

El trebuie să creadă mai presus de rațiune și să-și imagineze că a fost deja răsplătit cu credința în Creator care se simte în organele sale și el vede și simte că Creatorul conduce întreaga lume ca binele care face binele. Deși, atunci când privește în rațiune, vede opusul, ar trebui să lucreze în continuare deasupra rațiunii și ar trebui să i se pară ca și cum poate simți deja în organele sale că așa este, cu adevărat, că Creatorul conduce lumea ca binele care face binele.

Aici dobândește importanța scopului și de aici trage viața, adică bucuria de a fi aproape de Creator. Atunci omul poate spune că Creatorul este bun și face bine și poate simți că are puterea să-I spună Creatorului: „Tu ne-ai ales dintre toate neamurile, Tu ne-ai iubit și ne-ai dorit”, deoarece are un motiv. pentru a-I mulțumi Creatorului. Și în măsura în care simte importanța spiritualității, la fel stabilește lauda Creatorului.